Pe langa succesul TV, luna asta mai aduce un dar special pentru maestrul Dinica: de Craciun, implineste 75 de ani. Fermecatorul actor gaseste pana si in acest eveniment subiectul unei povestiri savuroase. "Ai mei m-au trecut in acte ca fiind nascut de 1 ianuarie, ca sa scap asa de armata...". Cu umorul sau inconfundabil, Dinica a marturisit Reader's Digest ca, din acest motiv, isi sarbatoreste intotdeauna ziua de doua ori: o data de Craciun si a doua oara de Anul Nou.
RD: Sunteti unul dintre cei mai iubiti actori din Romania, ati jucat in mai bine de 80 de filme. Cum duce omul Dinica greutatea carierei fabuloase a artistului Dinica?
GD: Pai ce sa fac? Asta este misiunea mea – sa o duc si sa fac tot ce pot mai bine. Asta este obligatia mea fata de frumoasa meserie pe care mi-am ales-o si fata de spectatorii care mi-au dat toata dragostea si increderea lor. Dar sa stiti ca pentru mine nu este nicio greutate pentru ca tot ce am facut de-a lungul vietii am facut din dragoste pentru profesie si pentru oameni. Si acum, cand vad ca oamenii ma apreciaza, ma simt rasplatit din plin.
RD: V-ati nascut de Craciun, o zi minunata in calendarul oricarui crestin. Povestiti-ne cum petreceati, copil fiind, aceasta zi in familie.
GD: In cartierul in care am venit pe lume (Giulesti, Bucuresti – n.a.), Craciunul era o sarbatoare. Ne strangeam cu totii in jurul mesei, mancam sarmale, iar noi, copiii, primeam cate un dar. Imi amintesc cu placere de Craciunul copilariei mele.
RD: Cum traiti acum Craciunul, in familia Dinica?
GD: De Craciun este ziua mea de nastere si o sarbatoresc intotdeauna. Ne strangem cu prietenii, cu toti cei apropiati si respectam traditiile, ca orice crestin. Nu lipsesc friptura de porc si un pahar de vin rosu.
RD: V-ati fi dorit sa va nasteti la tara, precum Moromete, si nu in Bucuresti?
GD: Ei, ce bine era la tara! Parintii mei erau argeseni, vacantele le faceam la tara si pe atunci era o atmosfera foarte buna pentru datini si traditii, iar oamenii puneau sinceritate in petrecerea Craciunului. Mergeam cu steaua, cu plugusorul, tineam toate traditiile. Eram grupuri de prieteni si colindam din casa in casa si nu ne refuza nimeni.
