George Ivascu, despre umor, cu seriozitate

 

A jucat rolul sotului infidel batut cu facaletul
de nevasta (e drept, din cauza zelului actritei care interpreta rolul de sotie
a ramas cateva zile cu ochii umflati), a fost, pe rand, Cracanel in D'ale
carnavalului, Tipatescu si Branzovenescu in O scrisoare pierduta, Don Juan in
Don Juan moare ca toti ceilalti si fiecare din aparitiile lui pe scenele de
teatru a starnit hohote de ras. Acum, emotiile actorului George Ivascu, in
varsta de 40 de ani,
  se muta in spatele
scenei, odata cu "lansarea" studentilor lui de la Universitatea
Teatrala si Cinematografica din Bucuresti intr-o piesa de teatru de exceptie.

Alaturi de regizoarea Alice Barb, George Ivascu
formeaza de peste 15 ani unul din cele mai longevive cupluri din teatru, chiar
daca presa a scris ca au fost unele "probleme in paradis". Actorul cu
ochi verzi patrunzatori, un "Don Juan cu statura de comic", cum a
fost catalogat la inceputul carierei, este un tip activ si nelinistit. Joaca in
filme, regizeaza, conduce un teatru, citeste scenarii, participa la sedinte.
Timp liber? Din ce in ce mai putin. Atunci se joaca pe calculator, hraneste
pisicile familiei si adora sa stea in hamac, in curtea casei sale din Buftea. Reader's
Digest i-a facut o vizita actorului la sediul Teatrului Metropolis, din
Bucuresti, pe care il conduce din 2006, pentru a vedea care este temperatura
umorului acum, inaintea asteptatei premiere.



RD:
Reader's Digest sarbatoreste in aceasta luna umorul.
Credeti ca viata romanilor are suficient umor?

GEORGE
IVASCU:

Eu consider ca are
  prea mult umor. Uneori involuntar - a se
vedea ce se intampla in realitate -, alteori ca o forma de aparare prin
comentariile la ceea se intampla. Si asa apar bancurile. Consider ca asta e un
lucru pozitiv si o calitate a noastra, a romanilor, dar si un defect, atunci
cand umorul decade la nivel de luare in deradere a lucrurilor serioase.


RD:
La ce lucrati acum?

GEORGE
IVASCU:

Tocmai am terminat regia spectacolului Transport
de femei, care se va juca la Teatrul din Sibiu, unde sunt conferentiar, si
  lucrez cu studentii mei de la Master de la
UNATC la un spectacol a carui premiera va avea loc in curand, Opera de trei
parale de Bertholt Brecht.



RD:
Cand sunteti in pauza de teatru, cu ce va ocupati?

GEORGE
IVASCU:

Cand nu ma ocup de construirea unui teatru
precum Teatrul Metropolis (pentru cei care nu stiu unde este: Strada Mihai
Eminescu, nr. 89, sector 2), atunci ma ocup de teatru ca actor, ca profesor si
uneori ca regizor.


RD:
Ati divortat, v-ati impacat ci sotia... Va afecteaza
viata personala rolurile de pe scena?



GEORGE
IVASCU:

Da, m-am impacat... dar rolurile de pe scena nu
au nicio legatura cu rolul sau rostul meu ca om.



RD:
Dupa ce ati trecut printr-un moment dificil in
relatia cu sotia dumneavoastra, v-ati dat seama unde ati gresit?

GEORGE
IVASCU:

Evident, de asta suntem iar impreuna.



RD:
Care este talentul cel mai de pret pe care l-ati
mostenit de la parinti?

GEORGE
IVASCU:

Comunicativitatea. Asta ca sa nu spun ca sunt
vorbaret ca mama! Cat despre frumusete, nici nu se poate pune problema!

Vote it up
535
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza