Flori de gheata

La patru ani a incaltat prima pereche de patine. La sase ani si-a pierdut ochiul drept. La 24 de ani se lupta cu cei mai buni patinatori din lume
 

<p>Zoltan aluneca usor pe gheata. Isi ridica bratele, prinde viteza, schimba directia, se desprinde de pamant si… simte ca traieste. E un sentiment unic, ceva ce nu poate explica, e motivul pentru care se afla aici. Cornel Gheorghe incepe sa-i dea indicatii, iar tanarul de 23 de ani repeta fiecare miscare inca si inca o data. Flori de gheata sar de sub patinele lui, in efortul de a realiza cat mai bine fiecare saritura, fiecare pirueta, fiecare dans. Are un program ucigator: patru antrenamente pe zi, din care trei pe gheata si unul la sala. Sase zile din sapte, de dimi-neata si pana seara, de aproape sapte ani de zile. Acesta e ritmul in care traieste, viata pe care o cunoaste. O viata pe gheata, inceputa la varsta de patru ani.

- Stai, Zoltan, sa o asteptam pe doamna antrenoare, ii spune Ibolya Csedo fiului ei de patru ani, pe care l-a adus la patinoarul de la Clubul Sportiv Miercurea Ciuc. Copilul tasneste insa spre gheata. Speriata, mama incearca sa-l opreasca. Este prima data cand ii pune patinele in picioare. Zoltan intra insa pe patinoar si incepe sa faca ture. Antrenoarea Maria Bogyo Lofller se apropie de mama baiatului, privind spre copilul care o luase la fuga pe patinoar.
- Unde a mai patinat?, intreaba.
- Nicaieri. E prima data. Am venit sa-l inscriu. Stiti, e un copil energic si ma gandeam ca i-ar prinde bine…
- Adica vreti sa spuneti ca nu a mai patinat niciodata?, insista antrenoarea.
- Da.

Maria Bogyo Lofller a intrat imediat pe patinoar, incercand sa-l prinda pe Zoltan. Din acel moment, a devenit unul dintre elevii ei preferati. Peste putin timp, pe 12 martie ’91, sub indrumarea ei, pustiul de numai cinci ani se clasa pe primul loc la Concursul National de Patinaj Artistic, categoria "Sperante". Peste alti doi ani, orice speranta parea insa spulberata. 

Cei trei frati Kelemen iesisera afara sa se joace in spatele blocului. Erau fericiti ca erau in vacanta si, mai ales, se simteau satui si multumiti dupa masa imbelsugata pregatita de mama lor. Era o zi calda de primavara, chiar ziua de Paste a anului 1993. Un alt copil a iesit din bloc, iar Laszlo, care avea sapte ani, Zoltan, de sase ani, si Lajos, de cinci ani, s-au dus sa-l salute.

- Trebuie sa duc gunoiul. Nu veniti cu mine?
Cei trei frati au aprobat si au plecat impreuna.
Din locul unde se aruncau deseurile menajere iesea mai mereu fum, pentru ca acestea erau arse. Cand baietii au ajuns acolo, au vazut ca exista deja o gramada, careia i se daduse foc dedesubt.  Mai multi copii erau adunati in jurul ei. S-au dus si ei sa se uite, numai Zoltan a ramas in spate.
- Hai, Zoli, vino si tu sa vezi cum arde!, l-a strigat un copil. 

Pustiul de sase ani s-a apropiat de foc. Ceilalti s-au mai uitat un pic si au luat-o la fuga. Dar zgomotul unei explozii i-a facut sa se opreasca. Zoltan a simtit o durere puternica in ochiul drept si parca mii de ace i-au intepat fata. Un spray-deodorant aflat in gramada de gunoi explodase, iar o bucata de metal sarise drept in ochiul lui Zoli, strapungandu-i globul ocular. In numai cateva minute, fata si hainele baiatului s-au umplut de sange. Ingroziti, cei doi frati ai sai, Laszlo si Lajos, l-au luat de mana si au fugit toti spre casa.

De cand divortase, Ibolya Csedo isi crestea singura cei trei baieti. Nu se plangea niciodata de nimic si era ca un ofiter care-si conducea armata. Nu-si dorea decat ca fiii ei sa invete carte si sa fie sanatosi. Era mandra de toti, erau copii buni, dar stia ca cel care tragea cel mai mult era micul Zoli. El era singurul care, pe langa scoala, facea si sport, dar asta numai pentru ca ii placea foarte mult. Ca sa patineze, pustiul se trezea in fiecare dimineata la ora 5.00, ca sa ajunga la antrenament la ora 6.00, pana la 7.00-7.30, cand pleca spre scoala. La inceput, cand avea doar patru ani, il ducea ea si-l ajuta sa-si lege patinele, dar nu dupa mult timp a invatat sa se descurce singur: facea un sfert de ora de acasa pana la club. De cele mai multe ori, iarna, era un frig crancen. Dar nimic nu putea sa-l opreasca pe Zoli - ii placea mult prea mult sa patineze.

Cand a deschis usa si l-a vazut pe Zoltan plin de sange, Ibolya a crezut ca a luat bataie de la vreun copil mai mare:
- Cine, cine te-a batut in halul asta?, a intrebat ea, tragandu-l de la usa in casa.
- Mami, nu i-a facut nimeni nimic. A fost o explozie si…, a incercat sa-i explice Laszlo, baiatul mai mare.
Cuvantul "explozie" a facut-o pe Ibolya sa simta un fior de spaima. </p>

Vote it up
302
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza