Fenomenul Sara

Prin munca, devotament si dragostea celor din jur, o romanca salvata dintr-un leagan de copii din Bucuresti a reusit performanta de a parcurge in cativa ani distanta de la diagnosticul de retard mental la confirmarea oficiala a meritelor sale intelectuale, fiind atestata acum drept unul dintre cei mai merituosi elevi ai Americii.Foto: Vlad Teodorescu, "Jurnalul National"
 

<p>Era in anul 1991 cand Lily Romine, o americanca in floarea varstei si mama unei familii fericite din Florida, a venit in Bucuresti pentru a adopta un copil. Imaginile prezentate la televiziune - va aduceti desigur aminte de reportajele halucinante realizate in leaganele de copii, imagini devenite aproape emblematice pentru o Romanie iesita zdrentuita din era comunista - au impresionat-o atat de tare, incat a decis sa adopte un copil necajit din orfelinat. La acea vreme, inca nu-si putea imagi­na prin ce va trece si ce urmari va avea hotararea ei. "De cand am vazut-o prima oara pe Sara mi-am dat seama ca are mari probleme de dezvoltare, spune mama adoptiva, dar am hotarat, dupa cinci saptamani petrecute cu ea, sa nu renunt la adoptie."

Abia la intoarcerea in America a aflat cu adevarat despre ce boli era vorba, diagnosticul intrecand orice inchipuire. "In primul rand, analizele au aratat ca Sara este infectata cu virusul hepatic de tip B, fiind bolnava de o boala aproape incurabila, hepatita B in forma cronica. De altfel, primii doctori la care s-a apelat pentru consult au fost de acord, la unison, ca fetita de nici doi ani nu va ajunge la varsta adolescentei si au sfatuit parintii sa se astepte la ce e mai rau. Vestea aflata de la specialisti i-a intristat enorm, dar nu i-a dezarmat. Au hotarat ca vor face tot ce e omeneste posibil, indiferent cat timp va dura si cati bani va costa, pentru a da micutei Sara speranta la viata. Si atunci a intervenit norocul sau, ajutorul divin. Au aflat ca, la Institutul National de Sanatate din Washington, s-a reusit tratarea unor cazuri asemanatoare. Unele au constituit un succes, altele nu. Dar ce aveau de pierdut? S-au urcat in primul avion si au strabatut jumatate din continentul american cu speranta ca Sara va fi primita in programul special de cercetare.

Paradoxal, gravitatea deosebita a bolii ei a insemnat si salvarea sa! Medicii din institut au considerat ca este un caz atat de aparte, incat studierea lui precum si efortul de vindecare ar constitui un real folos pentru cercetarea virusului hepatitei B, un real ajutor in vederea eradicarii bolii pe care o genereaza.

Astfel, naveta Florida - Washington DC a devenit o obisnuinta si, mai bine de doi ani, Lily si Sara si-au petrecut timpul prin avioane si camere de spital. Din fericire, statutul de admis in program a insemnat si suportarea unei insemnate parti a cheltuielilor legate de tratament, cheltuieli care si pentru o familie extrem de bogata ar fi insemnat un efort urias. Douazeci de internari au fost necesare pana in ziua in care au aflat rezultatul final: Sara e vindecata! Minune divina sau rezultatul cercetarilor medicale? Ce mai conteaza, soarta a vrut ca fetita careia i s-au facut formele de adoptie in regim de urgenta, ca sa apuce sa fie scoasa din camin si sa traiasca macar cateva luni in familia adoptiva, sa aiba zile. Poate si pentru a putea infrunta si cealalta cumpana pe care viata i-o harazise. "Inca din prima zi am stiut ca are serioase probleme de dezvoltare", isi aduce aminte Lily Romine.

"Examinarile ulterioare ne-au adus vestea teribila ca o mare parte a creierului ei este afectata, nu functioneaza cum trebuie, ca este retardata si, ce e mai grav, ca va ramane retardata tot restul vietii. Am fost sfatuiti sa o dam la o gradinita speciala si apoi la o scoala pentru copii cu dizabilitati." Parintii adoptivi au refuzat si de aceasta data sa se impace cu destinul harazit Sarei si au decis sa lupte in continuare.

Au urmat insa sacrificiile de tot felul, acestea culminand, in ceea ce o priveste pe Lily, cu pierderea sprijinu­lui din partea propriei familii, sotul alegand sa nu-i mai fie alaturi in lupta pentru viata copilului adoptat. Mama si fiica au urcat, impreuna, treptele vindecarii, una cate una. Preparatorul fizic, logopedul, psihologul, cu totii si-au adus aportul la vindecarea Sarei, despre care credeau cu incapatanare ca are un viitor mai bun decat cel inscris in actele oficiale intocmite in urma unui program de cercetare a unui numar de 1.000 de copii cu probleme de dezvoltare mentala. Sara a iesit printre cei mai afectati, analizele scotand la iveala ca mai mult de jumatate din creier si functiile acestuia erau afectate. La doi ani nu putea vorbi si nici nu se misca normal. Pana si mancatul era o necunoscuta pentru ea. La patru ani era inca in scutece si nu articula cuvinte inteligibile.

La sapte ani, parintii au aflat ca va ramane retardata pentru intreaga viata. Cu toate acestea, lupta pentru supravietuire, si nu una in conditii de handicap, ci normala, a continuat. Iar factorul determinant a fost chiar Sara. "Tin minte ca, si in momentele cele mai dificile, Sara isi propunea teluri pe care vroia sa le atinga. Nu s-a dat batuta niciodata si nu a acceptat faptul ca ar putea fi mai prejos decat ceilalti copii", spune mama lui Lily.

"Stiu ca, dupa cele 22 de luni petrecute in orfelinat, nu eram capabila sa fac nimic. Nici sa vorbesc, nici sa ma misc normal", spune Sara. "La varsta de cinci ani a existat o prima tentativa de a fi inclusa intr-o grupa speciala de pregatire, dar parintii mei au refuzat. Pe atunci, cu totii aveam un singur tel in viata: sa fiu normala!"

Terapiile si-au spus cuvantul in timp. Nu imediat, dar progresele au inceput sa fie vizibile de la un an la altul, apoi de la o luna la alta. Prima victorie a fost incadrarea in baremul normal de timp la lucrarile scrise.

Atunci cand a pus creionul jos in acelasi timp cu colegii ei, a stiut ca nu e totul pierdut, ca e capabila sa revina la viata. Au urmat sute de ore de studiu individual, acasa. Nevoia recuperarii timpului pierdut i-a dublat orele de meditatii si de "home work", intotdeauna impreuna cu mama sa.

In prezent, este o stralucita absolventa a invatamantului gimnazial, motiv pentru care a dobandit diploma de merit semnata de guvernatorul statului Florida, intrand astfel in elita educatiei americane. Un pas inainte spre cariera de aparator international al drepturilor persoanelor cu dizabilitati si a copiilor infiati. Iar daca a reusit in confruntarea cu viata, restul cu siguranta ca va fi floare la ureche.

Intr-un fel, Sara Romine, fetita abandonata intr-un orfelinat din Romania, a reinventat povestea de succes americana. Doar ca ea nu a dobandit faima si avere. Ea si-a recastigat dreptul la viata. Si, poate cel mai important lucru, a dovedit ca, acolo unde este dragoste, exista speranta si ca se poate.</p>

Vote it up
499
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza