Evadati din oras

Cazuri izolate sau vant de schimbare? Tot mai multi romani redescopera balsamul vindecator al vietii tara.Foto: Laszlo Mihaly; arhiva personala
 

</p>"Sunt nomad, dar ma tratez"

Fotograful Zoltan Egyed, zis si Ufo, si-a tot schimbat resedinta in ultimii ani. S-a nascut in judetul Mures, dar a locuit si la Bucuresti, si in Oradea. E un suflet nomad. Ii place sa calatoreasca prin locuri inca nedescoperite si sa fotografieze.
Ufo povesteste: "Mi-a placut foarte mult in Bucuresti, e un oras tare distractiv. Ca fotograf, imi oferea o gramada de subiecte faine. Mi s-a parut foarte exotic, mai ales pentru un secui ca mine". Acolo a auzit pentru prima data un salut ca: "Bonjurica!" si a mai vazut si alte lucruri si obiceiuri traznite.

"Dar Bucurestiul nu e locul unde sa-ti cresti copiii. Iar eu si prietena mea vrem o familie. Ne-am dat seama ca viata unui copil in acest oras ar arata cam asa: mic dejun-masina-scoala-masina-balet-masina-parc-masina-calculator sau televizor. Cu exceptia cersetorilor, nu prea vezi copii jucan­du-se pe strada sau mergand singuri cu autobuzul. Iar noi vrem sa avem un co­pil care sa alerge pe dealuri, sa se joace cu alti copii. Sa aiba putina libertate", spune Ufo, pe care il atrag salbaticia si muntii. "Imi place mai ales la noi, in Secuime, unde sunt paduri si izvoare de apa minerala si unde ceata pluteste peste fanete, iar oamenii sunt dintr-o bucata. Acum vreo doi ani, s-a copt definitiv gandul sa ma stabilesc aici."

Nu avea bani pentru a-si cumpara o casa, dar avea timpul si priceperea ne­cesare pentru a construi una. A ales locul aproape intamplator. "Eu vroiam sa ne mutam la Lueta, satul de unde se trage familia tatalui meu si unde toti oamenii sunt obraznici si directi, la fel ca mine. Dar acolo satul e aglomerat, iar casele prea scumpe si fara gradini. Asa ca am ales un teren din Tarnovita, satul din care provine familia mamei. Aici totul e mai relaxat, avem loc pentru gradina si chiar si un rau in apropiere."

Prietena sa, care lucreaza la un centru de suport tehnic pentru calculatoare, a ramas in continuare in Bucuresti. Intre timp, el si-a pus cortul si, incet-incet, a inceput sa construiasca. Mai intai o cabanuta de lemn ca un adapost montan - solutia temporara pana termina casa cea mare. Din cand in cand, vecinii mai trec, se uita si dau din cap sceptici. "Dar mie tot imi place de ei. Sunt oameni pusi pe treaba. In opt luni de zile, arhitectul nostru bucurestean a facut un singur desen, dupa care am fost nevoiti sa renuntam la serviciile lui. Arhitectul de aici ne-a rezolvat cu tot dosarul intr-o saptamana", poves­teste Ufo.

Si la primarie toata lumea a fost foarte cumsecade. Cum a depus dosarul, in jumatate de ora a primit autorizatia de constructie. Fara pile, fara spaga. Urbanistul l-a intrebat intr-o doara:
- Cati bani vrei sa bagi in ea?
- Pai atat cat am. Vreo 5.000 euro,
i-a raspuns Ufo.
- Nimeni nu si-a mai facut casa in zona cu asa de putini bani, a ridicat din umeri urbanistul de la primarie.
Cele mai faine au fost primele doua saptamani "la mosie", cand a dormit in cort si a stat fara net. Se culca la noua-zece seara si se trezea la sapte dimineata in cantecul pasarelelor si susurul raului. Bilantul primelor doua sapta­mani la tara: a plantat vita-devie si 18 pomi. O sa aiba mere, pere, prune, gutui, cirese, caise, piersici, visine.

Intre timp, gradina a crescut mai repede decat casa propriu-zisa. "Am descoperit ca micile succese din gradina, ca aparitia primului castravete sau rontairea primului morcov, sunt satisfactii la fel de mari ca si castigarea unui concurs de fotografie. Acum avem salata multa. E preferata iubitei mele. Si usturoi mult. E preferatul meu. Am mai pus morcovi, patrunjel, cartofi, rosii, mai multe soiuri de ardei, castraveti, dovleci, mazare, conopida, varza de toate felurile, telina, gulii, ridichi, ceapa si... inca trei chestii al caror nume romanesc ma tem ca nu-l cunosc", povesteste Ufo, mucalit.

De cand s-a stabilit aici, el nu a fost niciodata bolnav.
"Si sunt mai relaxat. Dimineata ma trezesc pasarile cu ciripitul lor. Iau micul dejun si ma apuc de lucru. Daca este prea cald, ma intind in hamac si citesc. Cam o data pe saptamana, cand am chef, merg cu masina undeva ca sa fac un reportaj. Apoi, stau o zi in fata calculatorului, scriu reportajul si prelucrez pozele."

In oras merge saptamanal, mai ales la Odorhei, dar si la Oradea sau Targu Mures, unde locuiesc acum parintii lui. Socializeaza, face cumparaturi, merge la o expozitie sau un spectacol. "In Bucuresti am fost doar o data anul acesta, pentru un job mai banos, si atunci abia am asteptat sa ma intorc aici. Inca nu simt dorul de oras si nici nu stiu daca-l voi simti vreodata."

Acum, ca a implinit de curand 31 de ani si isi construieste casa, Ufo scrie pe blogul lui, ufo.oskar.ro: "Constat ca imi place viata de constructor mai mult decat cea de fotograf de presa. Am vazut foarte multi fotografi de presa plictisiti de munca lor si fara chef de viata. De fapt, majoritatea sunt asa. E posibil ca o scurta escapada in viata reala sa le readuca voia buna. Dar e greu sa-ti lasi locul de munca sau contactele deja construite si sa faci o schimbare atat de radicala. Eu, unul, ma bucur ca mi-am dat seama acum, cat inca sunt tanar si plin de viata, ca libertatea si voia buna valoreaza mai mult decat banii si renumele".</p>

Vote it up
414
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza