Editorial

 

„Vreau să vă zic în ce ţară aş dori eu să trăiesc: o ţară în care să nu auzi că nu ştiu cine a cerut acord de la primărie să taie toţi copacii dintr-un parc ca să construiască blocuri, în care să nu taie pădurea de lângă un oraş sau de lângă un sat ca să facă nu ştiu ce ştrand, o ţară în care să nu vezi scris pe o cutie de ouă: «Aceste ouă sunt făcute de găini crescute în baterie.» (…)“

Aşa arată lumea perfectă în ochii Mariei, fetiţa mea de opt ani. Am descoperit-o cu uimire, într-un text pe care l-a scris de curând. Nu era o temă pentru şcoală, nu i-l ceruse nimeni. Era o însemnare scrisă pur şi simplu, din suflet.

Copiii sunt, pare-se, ecologişti. Nu din snobism, nu din interes sau pentru că aşa „dă bine“ – cum îi suspectăm pe unii adulţi –, ci instinctiv, din nevoia de frumos, de curat şi de verde. Ce ar gândi oare copiii dacă ar şti cu câtă barbarie sunt tăiate şi distruse pădurile tropicale, care au un rol esenţial în menţinerea vieţii pe Pământ? Dar dacă ar afla că, zilnic, de pe Terra dispar pe vecie cam 150 de specii de plante şi animale? Sau că, în fiecare an, aproximativ 370.000 de europeni mor din cauza poluării aerului? şi că această cifră include cam 13.000 de copii cu vârste mai mici de patru ani… Poate ei, copiii, ne-ar putea ajuta să înţelegem că felul în care ne purtăm, ceea ce mâncăm şi ceea ce îmbrăcăm, unde călătorim şi cât curent consumăm sunt detalii care, deşi aparent nesemnificative, influenţează nu numai viaţa noastră, ci şi felul în care vor trăi şi vor respira generaţiile viitoare.

Dacă pentru tine contează cât de verde mai este planeta noastră albastră şi vrei să ştii ce stă în puterea noastră să facem pentru ea, citeşte secţiunea specială eco, pe care ţi-o dăruim luna asta, de Ziua Mondială a Mediului.

Hai să facem împreună primul pas spre o lume mai curată, în care copiii şi nepoţii noştri să crească sănătoşi!

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza