Echipajul salvat de un oras

Langa tarmul Sussex-ului se scufunda o nava pe furtuna. Toti incearca sa recupereze marfa, dar mai grea este salvarea echipajului
 

<p>Furtuna vuise pe mare intreaga zi in acea duminica de iarna. De la ora 7.00 seara, orasul de pescari Devon, din Brixham, era maturat de rafale de ploaie, iar digurile portului erau lovite de valuri imense.

Mecanicul Mat Tyler, in varsta de 33 de ani, era acasa si se pregatea pentru maratonul de la Londra. Prepara masa pentru cei patru copii ai sai. Fostul pescar, inalt si slab, tresari cand o rafala de vant de 75 km pe ora ii zgaltai acoperisul.

Intr-o alta casa, Darryll Farley, in varsta de 32 de ani, si-a imbratisat cei doi copii si i-a dus la culcare.

Inginerul de marina Roger Good, in varsta de 43 de ani, o ajuta pe mama lui sa-si faca bagajele pentru o excursie in Statele Unite.

John Ashford, 55 de ani, scund si cu o barba scurta, un constructor de barci care devenise paramedic, statea in fata televizorului.
Nigel Coulton, in varsta de 55 de ani, fotograf de meserie, lua cina cu fiul sau. In centrul de salvare din cheiul portului, Mark Criddle, 41 de ani, usca la masina hainele ude ale celor doi baieti ai sai. O rafala puternica izbi geamurile, care zdranganira puternic, si el privi cu ingrijorare cum stropii de apa erau ridicati de vant.

Dincolo de orizont, la 34 de mile Sud-Est de coasta Devonului, cargobotul grecesc Ice Prince era la ananghie. Calatorea din Suedia spre Egipt cu un transport de scanduri si avea puntea incarcata la maximum cu lemn. Pe masura ce stropii de apa au imbibat lemnul, nava a devenit din ce in ce mai grea si a inceput sa se incline. Cand puntea alunecoasa a atins o inclinatie de 25 de grade, capitanul a trimis un mesaj ca se aflau in pericol.

In Brixham, Alex Rowe, de 40 de ani, medic generalist, le citea povesti de "noapte buna" celor doua fiice ale sale. Se alaturase centrului de salvare cu doi ani in urma si salvase excursionisti izolati de venirea fluxului, resuscitase wind-surferi si remorcase barci stricate.

Centrul de salvare de pe chei a solicitat trimiterea unei nave. Linistea a fost brusc intrerupta in peste 30 de case prin primirea mesajului. "Imi pare rau, mama, trebuie sa plec", spuse Roger Good, apucand in graba un pulover si iesind in furtuna.
Masina de spalat a lui Criddle usca rufele, nebagata in seama. Cand era copil si adolescent, Criddle fusese deseori trezit de rachetele lansate de cei care cereau ajutorul navelor de salvare. Isi dorise tot timpul sa ia parte la asta si la 18 ani a avut sansa sa li se alature. In timp, a invatat mestesugul navigarii pe barci de pescuit si a avansat pana la gradul de capitan al navei de salvare Torbay. Fire vesela si directa, cu suvite albe in par precum spuma marii, Criddle alerga spre centrul de salvare - unul dintre cele mai solicitate din Marea Britanie. In weekendurile sale libere se intorcea pe mare in postura de capitan al unui vas de pescuit.

Acum, in timp ce barbatii intrau alergand in centrul de salvare si imbracau in graba salopetele si cizmele, Criddle isi alese echipajul. "Mat, Roger, John, Alex, Darryll, Nigel…"

La ora 19.41, pe 13 ianuarie 2008, la zece minute de la primirea apelului, nava de salvare Torbay ridica ancora.
Valurile erau imense si violente. Inaintand cu viteza maxima, nava de 15 metri care facea parte din clasa Severn - cele mai mari nave de salvare din flotila Marii Britanii - se misca pe mare precum un avion care aterizase fortat pe apa, deseori ridicandu-se in aer, alunecand ca un pescarus, apoi izbind cu putere apa pe creasta urmatorului val. Jeturi de apa improscau geamurile cabinei de comanda, asa ca Roger Good naviga orbeste, bazandu-se, pentru gasirea drumului, pe radar si pe radio.
Scaunele aveau amortizoare de soc, dar zdruncinaturile erau un chin. Alex Rowe a invatat sa-si inclesteze falcile pentru a nu-si inghiti limba. In timp ce na-viga, John Ashford a vomitat in buzunarul salopetei sale si s-a simtit mai bine.

Pe nava avariata inclinatia crescuse la 45 de grade. Un barbat alunecase pe puntea abrupta si parea ca-si rupsese un picior. Motoarele si generatoarele cedasera. Ascultand schimburile de replici din barca de salvare aflata in continuu balans, Criddle simti frica in vocea capitanului.

Nava de salvare Torbay ajunse la cargobotul Ice Prince la ora 21.17, reduse viteza, iar echipajul sau arunca o privire spre nava avariata. Plutind in deriva pe valuri, se rotea incetisor, se ridica si cadea pe talazuri de cinci metri, alunecand de pe o parte pe alta. Scantei si aburi ieseau pe cosul vaporului.
- Doamne, arata ca si cum sta sa se rastoarne, spuse Mat Tyler.
- In orice moment, intari Roger Good.
Nu mai vazusera niciodata ceva si-milar. Un elicopter de salvare alb-rosu din Portland vuia pe deasupra. Pilotul incerca sa tina aparatul in echilibru in timp ce nava se clatina. Atarnand de un cablu prins de elicopter, Gary Mitchel se izbi de partea laterala a navei, se balansa deasupra marii, apoi isi dadu drumul pe partea inferioara a puntii inclinate. Stand intr-o parte, echipajul navei de salvare lumina campul de operatiune. Din cauza ca supravietuitorii erau ridicati cate doi, elicopterul se zdruncina ingrijorator de aproape de Ice Prince. Nava de salvare Salcombe ajunse si ea in zona si lumina zona.
Dupa o ora istovitoare, elicopterul atat de incercat a trebuit sa se intoarca la baza. Mai erau inca opt oameni la bordul navei care se scufunda din ce in ce mai mult.

- Ce intentionezi?, intreba Criddle prin radio.
- Vreau sa abandonez nava, ii spuse capitanul.</p>

Vote it up
329
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza