ESTE VREMEA REVANȘEI

Margaret Atwood: Greşeala noastră e să credem că banii – şi nu hrana, casa ori apa în care se traduc ei – sunt reali
 

Chiar în toamna anului 2008,
în timp ce criza financiară ținea prima pagină în ziarele din întreaga lume, cartea lui Margaret Atwood, Payback: Debt and the Shadow Side of Wealth (Revanșa: datoriile şi partea ascunsă a avuției), intra în librării şi ajungea în fruntea listei de bestseller-uri. Am întâlnit-o pe scriitoarea supranumită „femeia-oracol“ într-o cafenea de la parterul unui cămin studențesc al Universității din Toronto, ca să discutăm despre cartea ei şi despre cum priveşte ea starea finanțelor personale în zilele noastre.

RD I
Ce v-a determinat să scrieți Revanșa?

Atwood I
Subiectul mă interesa de ceva vreme – mă gândeam la micul meu carnet roşu de economii de la vârsta de opt ani şi la faptul că, atunci când am crescut, generația mea avea o atitudine foarte diferită față de îndatorare. Totul s-a schimbat în anii ’70, când au apărut cardurile de credit. Ele te făceau să te simți mai bogat decât erai, iar oamenii au început să cheltuie, ca apoi să-și dea seama că de fapt era vorba de un împrumut. Cardurile de credit au schimbat o întreagă generație, care nu mai e obișnuită acum să posede lucruri. Conceptul de economisire şi de a obține ceva doar atunci când îți poți permite nu face parte din modul lor de gândire. Ei gândesc aşa: Merit asta, îmi datorez asta, aşa că am să am asta acum. Ne vom face griji mai târziu despre ce va fi.

Aceasta este ceea ce m-a îndemnat să scriu. Și, bineînțeles, și romanul secolului al XIX-lea, care este, într-adevăr, bazat în mare măsură pe bani. Nu e vorba de ce se vede la suprafață, personajele şi interacțiunea lor şi dragostea. Iată despre ce e vorba: Cine are bani? Cine nu are bani? Cine pierde bani? Cine face bani? Cam în asta constă totul.

RD I
A fost un moment uimitor la lansarea cărții. V-a surprins?

Atwood I
Momentul a fost extrem de ciudat. Declanşarea crizei financiare nu m-a luat total prin surprindere. Dar dimensiunea acesteia şi momentul declanşării ei au fost neaşteptate. Eu am semnalat problema datoriilor în 2003, în A Letter To America/Scrisoare către America. Acolo spuneam: „Vă săpați singuri o groapă mare şi adâncă de datorii“. Citesc destul de multă istorie, aşa că ştiu că multe lucruri legate de războaie sunt de fapt legate de bani. Guvernele trebuie să se împrumute ca să îşi poată finanța războaiele. Și asta se petrece de foarte, foarte multă vreme.

RD I
Subtitlul cărții dumneavoastră – „Datoria şi partea ascunsă a avuției“ – sugerează că nu poate exista avuție fără îndatorare. E adevărat?

Atwood I
Nu. Poți fi bogat fără să ai datorii. De fapt, ăsta este scopul tuturor. Greşeala noastră este să credem că banii – şi nu lucrurile în care se traduc ei – sunt reali. Adevărata bogăție este ceea ce mănânci, ce bei, ce respiri şi unde trăieşti. Noi numim asta „calitatea vieții“.

Cu toate acestea, realitatea împrumuturilor şi creditelor este un fel de liant social. Este totodată şi unul dintre lucrurile care fac ca banii să circule. Banii, strânşi grămadă undeva, nu valorează nimic. Banii sunt doar o convenție. Sunt ca bancnotele de la jocul Monopoly.

RD I
Aşadar, dacă eu sunt bogată, trebuie ca altcineva, altundeva, să fie sărac?

Atwood I
După unul dintre versurile cinice ale lui William Blake, pe care l-am inclus în carte, nu ar mai exista milostenie dacă nu am face pe cineva sărac. Acum, bogăția este relativă: nu eşti bogat decât în raport cu altcineva. Într-o societate de vânători-culegători, bogăția înseamnă să fi prins căprioara. Bogăția înseamnă deci să ai ce mânca, nu să ai o grămadă de lucruri depozitate undeva. Părinții noştri se gândeau să pună deoparte pentru zile negre. Generația de azi gândește: Să cheltuiesc când am, cine ştie ce va fi mâine?

RD I
Eram mică și strângeam bani ca să-mi cumpăr ceva. Azi oamenii nu mai economisesc ca să-și cumpere ce vor.

Atwood I
Unii se întreabă: „Există datorii bune şi datorii rele? Banii pe care îi împrumuți ca să îți plăteşti studiile nu sunt oare datorii bune?“. Ei bine, datoriile rele sunt cele pe care nu le poți plăti. Aproape că nu mai contează pe ce ai cheltuit banii. Cineva nu-şi primeşte banii, exact aşa cum am văzut. Aşa că are loc un efect de domino: dacă eu nu te plătesc, tu nu-l poți plăti pe el, iar el nu o poate plăti pe ea.

RD I
Vorbiți despre faptul că studenții nu sunt în stare să calculeze consecințele acumulării acestor datorii.

Atwood I
Înainte de a ajunge la vârsta de 25 de ani, creierul nu e deloc bun la planificarea pe termen lung.

RD I
Dar, atunci când se înscriu la facultate, studenții se gândesc la câştigurile viitoare.

Atwood I
Într-un mod vag. Li s-a spus că asta le va genera câştiguri viitoare, dar lucrurile nu se întâmplă mereu aşa. Apoi se trezesc cu aceste datorii cumplite, pentru care va trebui să muncească din greu foarte mult timp ca să le plătească. Altminteri, dacă nu-şi plătesc datoriile, nu-şi pot dezvolta perspectivele de creditare. Pe vremuri, exista obiceiul – ştiu că par foarte demodată – să îți iei o slujbă pe timpul verii, să economiseşti şi să-ți plătești o parte din taxele universitare, care erau mult mai mici pe atunci. Aproape că îți puteai plăti studiile dacă locuiai cu părinții, cum am făcut eu.

RD I
Ați primit reacții de la economişti despre cartea dumneavoastră?

Atwood I
Nu, nu s-au sinchisit prea mult de ea. Economiştii vorbesc de obicei despre produsul intern brut şi altele asemenea. Pe mine mă interesează datoria ca relație interumană. Unde există un datornic, există şi un creditor. Ei sunt cele două fațete ale aceluiaşi lucru. E o legătură între ei. A fost subiectul multor intrigi şi poveşti din istorie, dar şi din ficțiune.

Pe mine mă interesează mai mult faptul că pare să fie un aspect uman foarte vechi. În Codul babilonian al lui Hammurabi este menționată legea datoriilor. Chiar şi primatele par să aibă ceva de acest gen, care ține de ranchiună şi de răzbunare.

RD I
Credeți că economiştii consideră că le-ați invadat teritoriul?

Atwood I
Nu, deocamdată nu. Economia este una dintre materiile acelea specializate care adesea nu țin cont de ființa umană în întregul ei. Eu revin la faptul că oamenii se hrănesc cu alimente. Nu poți să ai economie dacă nu ai alimente – aceasta este bogăția primară.

RD I
Cartea dumneavoastră s-a bucurat de succes. Credeți că, dacă ar fi fost scrisă, să zicem, de domnișoara Matwood, s-ar fi vândut la fel de bine?

Atwood I
Situația din momentul publicării ar fi făcut probabil ca ea să aibă parte de un oarecare succes. Dar faptul că am scris-o eu îi adaugă cu siguranță ceva bizar.

RD I
Dl Scrooge este o figură importantă în cartea dumneavoastră – atât acel Scrooge original, pe care l-a creat Dickens, cât şi un personaj mai actual pe care l-ați inventat dumneavoastră și l-ați botezat Scrooge Nouveau (Noul Scrooge). De ce i-ați acordat atâta atenție personajului?

Atwood I
Toată lumea îl cunoaşte pe Scrooge. Acesta este personificarea chintesențială a banilor în secolul al XIX-lea. El întruchipează latura noastră avară, lacomă şi egoistă. El mai face însă ceva care îl apropie de noi: devine un Scrooge diferit, care este generos şi darnic. Aşadar, în acest personaj există două lucruri care sunt foarte atractive. De aceea recitim mereu povestea lui. Și de aceea Un colind de Crăciun rămâne și cea mai actuală dintre toate operele lui Dickens.

RD I
Vorbiți în carte despre legătura dintre datorie şi păcat şi spuneți că, în limba pe care o vorbea Iisus, se folosea același cuvânt pentru ambele noțiuni. Considerați că datoria este și ea un păcat?

Atwood I
E un păcat doar atunci când nu ți-o achiți – şi astfel le faci rău altora. Aceasta este legătura. În vremurile de demult, dacă te afundai în datorii, aceasta însemna că familia ta urma să fie vândută în sclavie. Aşa că era realmente un păcat, ceva realmente dăunător pentru familia ta.

RD I
Companiile şi țările din întreaga lume au fost ajutate printr-o mulțime de măsuri. Programele de salvare din dificultățile financiare se cifrează la mii de miliarde. Am rezolvat însă problemele fundamentale? Oare nu trăim încă pe picior mai mare decât ne-am putea permite?

Atwood I
Problema a fost dereglementarea instituțiilor financiare. A fost ca o invitație să bagi mâna în borcanul cu prăjituri. Și multe dintre aceste instituții financiare chiar așa au făcut. Și a fost în regulă, din punct de vedere legal, să se comporte astfel. Cred că vom vedea în viitor o altă legislație, care va spune că nu putem să le vindem gogoşi oamenilor.

RD I
Și asta va fi suficient?

Atwood I
Nu am de unde să ştiu. Sunt prea multe variabile. Elementele fundamentale sunt hrana, apa şi un cămin. Dar şi în privința acestora ne confruntăm deja cu probleme foarte mari. Există foamete, secetă, inundații. Mulți oameni trăiesc la limita subzistenței. De aceea vor fi războaie pentru resurse.

Cât despre bani, gândiți-vă la ei ca la batista pe care magicianul o flutură ca să vă distragă atenția. Adevărata poveste este ceea ce se întâmplă cu planeta. Când ne vom izbi de ea, n-o să ne mai gândim la bani.

RD I
Ce lecție ar trebui să învățăm din actuala criză a datoriilor şi creditelor?

Atwood I
Să vindem mai devreme! Cred că ceea ce ar trebui să învățăm este că nu poți să elimini regulile şi să te aştepți ca oamenii să acționeze singuri cu restricție şi onorabilitate. Dacă ştii că oamenii trişează, vei face şi tu la fel. Într-o situație de acest gen, vor avea de suferit tocmai cei onorabili. E la fel ca şi în situația ajutorului pentru cei nevoiaşi. Acesta vine numai din surse filantropice private. Și din acest punct de vedere tot cei cu conştiință sunt penalizați. Toți ceilalți scapă basma-curată.

Cartea Payback: Debt and the Shadow Side of Wealth nu s-a tradus încă în română, dar șapte dintre romanele lui Margaret Atwood au apărut deja la Editura Leda, care a achiziționat integral drepturile pentru opera scriitoarei.

Vote it up
31
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza