Dincolo de cer

 

PEGGY WHITSON

Vârsta: 48

Astronaut din: 1996

Timp petrecut îîn spațiu: de două ori câte şase luni pe Stația Spațială Internațională, îîn 2002 şi 2007-2008.

Închipuie-ți că eşti
îîntr-un spațiu îînchis timp de şase luni fără nicio posibilitate de evadare, doar cu un cosmonaut sau doi care să-ți țină companie. Peggy Whitson a făcut asta de două ori, a doua oară fiind prima femeie comandant. Cu totul, îîn cele două misiuni ale sale, această fată crescută la țară, în Iowa, a petrecut îîn spațiu 377 de zile – mai mult decât oricare alt astronaut american. Ieşirile ei din aeronavă îîn spațiul cosmic au totalizat 40 de ore – mai mult decât oricare altă femeie astronaut. în acest moment, este ca un laborator uman pentru studierea efectelor pe termen lung ale imponderabilității asupra corpului uman. Iar corpul ei este la fel de solicitat ca al unui sportiv olimpic.

Cum te obişnuieşti cu imponderabilitatea:
„Finețea este mai importantă decât forța. Este vorba despre capacitatea de a gândi tridimesional, intuind cum poți mişca lucrurile altfel decât pe pământ. A doua oară când am mers pe stația spațială, m-am simțit ca şi cum aş fi mers acasă. M-am adaptat şi m-am simțit confortabil mult mai repede.“

Cel mai bun efect al gravitației zero:
„Ceea ce e simpatic este că nu-ți mai atârnă pieile şi arăți mult mai tânăr!“

Cum te menții îîn formă acolo, sus:
„Fără gravitație, muşchii şi oasele se deteriorează rapid în spațiu, prin urmare îîn fiecare zi facem o oră de exerciții pe bicicletă sau pe banda de alergat, care sunt special concepute în acest scop, precum şi oră de exerciții de rezistență. Ai nevoie de putere pentru a merge prin spațiu, pentru că fiecare mişcare trebuie să îînvingă presiunea costumelor pe care le purtăm, ceea ce este foarte obositor. Exercițiile fizice te fac să te simți mai bine şi să fii mai optimist.“

Moment poetic:
„Înconjuram Pământul la fiecare 90 de minute şi imaginea curburii planetei era incredibilă. Se vedeau straturi din atmosferă îîntâlnindu-se cu îîntunericul spațiului cosmic. Păreau incredibil de subțiri şi cu toate astea aveau toate nuanțele de albastru: cele mai apropiate de planetă erau de un albastru strălucitor, ca apa mării luminată de soare deasupra unui nisip alb, continuând apoi cu cel mai profund albastru-violet care ținea îîntunericul la distanță.“

întoarcerea la gravitație:
„La îînceput, îîntoarcerea pe Pământ nu e plăcută. Mobilitatea şi mişcările rapide, ca de exemplu capacitatea de a juca baschet, de a dribla sau de a face o fentă, sunt grav afectate. Am avut evaluarea fizică la o lună după îîntoarcere şi sunt îîn aceeaşi formă de dinainte de misiune, ceea ce mă face să mă simt foarte mândră.“

Inspirație:
„Nevoia de explorare e o parte importantă din noi. Dacă vrem să ne autodepăşim şi să ne lărgim orizonturile trebuie pur şi simplu să continuăm să o facem. Construcția Stației Spațiale Internaționale arată că putem să deschidem şi orizontul cultural.“

PAMELA MELROY

Vârsta: 47

Astronaut din: 1995

Timp petrecut îîn spațiu: trei misiuni pe navete spațiale îîn 2000, 2002 şi 2007.

Pam Melroy a pilotat
naveta realizând o ranversare dificilă la numai 180 de metri distanță de stația spațială, pentru a fotografia burta navei ca să identifice o defecțiune. Apoi, a executat manevra de andocare cu maximă precizie. După aceea, Pamela, fost pilot de îîncercare în Aviația Militară şi veteran de război, s-a întors împreună cu restul echipajului său la bordul stației spațiale, unde i-au întâmpinat uralele şi îîmbrățißările echipajului colegei sale, Peggy Whitson. A fost un moment istoric: prima dată când două femei se aflau simultan la conducerea a două echipaje spațiale.

Pamela Melroy ßi-a testat curajul de comandant atunci când, îîn timpul instalării unui panou solar, un cablu de ghidaj s-a rupt, îîmpiedicându-l să funcționeze la capacitate maximă. Lumea îîntreagă l-a privit pe astronautul Scott Parazynski, mâna dreaptă a căpitanului, care s-a deplasat cu atenție pe o estacadă timp de o oră ßi jumătate până la zona afectată, unde a făcut o intervenție aproape chirurgicală, care a durat şapte ore, pentru a tăia ciotul de cablu şi a repara părțile rupte. A fost un succes.

Cum se gestionează o criză:
„în seara de dinainte de ieşirea îîn spațiu pentru repararea panoului solar ne-am adunat şi am pus la punct fiecare problemă. întregul echipaj îîşi spunea părerea şi toți erau implicați la maximum. Mi-am dat seama că nu era nevoie să spun nimic. Făceau ce trebuiau să facă, funcționând ca o echipă, fără să aibă nevoie să fie ghidați în vreun fel. Acela a fost cel mai bun moment pentru mine.“

Cum e să fii femeie în spațiu:
„Acum 20 de ani ar fi fost aproape imposibil să-ți imaginezi două femei la comanda unor nave spațiale îîn acelaşi timp. Dar eu şi Peggy am îîncercat să ne relaxăm şi să ne simțim bine. Important pentru noi e că suntem prietene şi ne face cu adevărat plăcere să lucrăm îîmpreună.“

Ce-i lipseşte cel mai mult:
„Senzația de imponderabilitate. Este magică. Uneori visez la ea. Mi se îîntâmplă des îîn primele două săptămâni după revenirea pe Pământ. Te poți dezorienta, mai ales când te trezeşti şi nu ştii unde eşti, dacă ai sau nu gravitație. Este oricum amuzant să retrăieşti senzațiile.“

Beneficiile stației spațiale:
„Cele mai directe sunt pentru aplicațiile medicale şi industriale. Pe termen mediu, rezultă proiecte tehnologice de anvergură. Este nevoie de asta pentru a ajunge pe Marte şi pe Lună. Pe termen lung are de câştigat ştiința, prin îînțelegerea efectelor situării corpului uman îîn spațiu şi prin alte descoperiri ce nu le vom înțelege decât peste ani“

SUNITA WILLIAMS

Vârsta: 43

Astronaut din: 1998

Timp petrecut îîn spațiu: şase luni pe stația spațială îîn 2006-2007 şi peste 29 de ore de ieşiri îîn spațiu.

Cu 195 de zile
petrecute îîn spațiu, Sunni Williamns a doborât anteriorul record de rezistență al lui Shannon Lucid. Peggy Whitson a doborât la rândul ei recordul celor două anul trecut.

Williams, pilot îîn marina militară şi pilot de îîncercare, a crescut îîn Boston. A alergat pe banda de alergare de la stația spațială o distanță echivalentă cu maratonul oraşului Boston, într-un timp neoficial de 4 ore şi 24 de minute – timpul îîn care Stația Spațială Internațională a îînconjurat Pământul de trei ori.

Cum e să fii îîncepător:
„E adevărat, nu se stă îîn spațiu timp de şase luni la primul zbor. Este o schimbare să stai îînchis îîntr-o cutie cu alte două persoane. Dar mi-a plăcut ideea. Mă pregătisem aproape opt ani! Toate antrenamentele mi-au fost cu siguranță utile pentru trăitul la îînălțime. Iar din experiența îîn marina militară mă obişnuisem cu misiunile, aşa că nu mi-era teamă să plec de acasă pentru şase luni. Cosmonauții sunt profesionişti şi am avut îînțelegere şi un respect reciproc unii pentru alții.“

Diferența dintre zbor şi mers:
„Am îînvățat îîntr-o săptămână să mă mißc elegant în imponderabilitate, fără gesturi brußte sau smucituri. A fost greu să reîînvăț să merg. Prefer să zbor!“

Mißcarea zilnică:
„Banda de alergat e un pic inconfortabilă şi ai nevoie de ceva timp ca să te obişnuieşti cu ea. îmi place foarte mult să alerg afară şi să simt vântul îîn față, chiar dacă e fierbinte şi umed, ca îîn Houston. M-am obişnuit şi cu banda. Dacă e sănătos, corpul se poate adapta la orice.“

Coafură:
„Părul lung poate fi o problemă îîn spațiu. Se prinde de orice şi n-am vrut să-mi văd părul plutind prin stația spațială. Prin urmare, am decis să mă tund când ne pregăteam de andocare. Am avut câțiva prieteni care au avut cancer şi au fost nevoiți să facă chimioterapie. Știu cât de traumatizant este, aşa că m-am gândit că măcar pot să-mi donez părul. Fiica unei prietene îîşi donase şi ea părul organizației Locks of love. Mi-am pus părul îîntr-o pungă, l-am trimis acasă cu o navetă spațială şi am rugat pe cineva să i-l ducă fetei. L-a donat ea pentru mine.“

Un loc liniştit:
„Când ai perspectivă şi te uiți de departe la planetă, nu vezi agitația, mişcarea sau granițele. Vezi un loc liniştit. Gandhi a îîncercat să ne inoculeze fiecăruia sentimentul unicității. Atunci când vezi planeta din spațiu, îînțelegi asta.“

BARBARA MORGAN

Vârsta: 56

Astronaut din: 1985

Timp petrecut îîn spațiu: o misiune pe navetă îîn 2007

Profesoara de biologie
Barbara Morgan a aşteptat mult timp o misiune pe o navetă spațială: 21 de ani. Inițial aleasă ca rezervă pentru Misiunea NASA „Profesor îîn spațiu“, din 1980, ea s-a antrenat alături de Christa McAuliffe îînaintea dramaticului accident al navetei Challenger din 1986. Ulterior, Morgan s-a îîntors să predea la o şcoală primară din Idaho, dar a sperat mereu că, fiind profesorul ales de NASA să plece îîn spațiu, îîntr-o zi avea să îîndeplinească misiunea neterminată a Christei McAuliffe. în cele din urmă, îîn august 2007, a decolat cu naveta Endeavour pentru o misiune de 13 zile şi chiar a manevrat brațele robotului spațial îîn timpul ieşirilor îîn spațiu. Deşi o fisură îîngrijorătoare îîn scutul termic a ținut echipajul îîn alertă ceva timp, Morgan a putut să-şi țină lecțiile despre viața îîn spațiu prin camerele video de la bordul navetei. A plecat de la NASA îîn luna august a acestui an şi a devenit profesor la Universitatea Statală Boise, din SUA.

Cea mai mare surpriză:
„Indiferent cum mă aşezam îîn prima zi, corpul meu se simțea ca şi cum aş fi stat cu capul în jos. Probabil că senzația asta era dată de faptul că toate fluidele din corp migrează spre cap. Ce-mi amintesc din starea aceea? E ca atunci când eram copii şi stăteam agățați cu capul îîn jos.“

Altă surpriză:
„Am dormit bine îîncă din prima noapte. Pe Pământ, când gândurile îîmi aleargă prin cap, este greu să mă relaxez şi să adorm. Am fost uimită să văd că îîn spațiu, imediat ce m-am legat îîn chingi, am adormit.“

Beneficiile hranei:
„Mâncarea ne dădea prilejul să vedem legile lui Newton aplicate şi proprietățile lichidelor. Era distractiv. Mâncarea mea preferată era vita Stroganoff. Ruşii au îîmpărțit cu noi carnea de vită şi miel, caviarul ßi brânzeturile lor. A fost foarte drăguț din partea lor.“

Reacția stomacului:
„Am descoperit după două zile că eram hidratată şi nu mi-era foame. Sistemul meu gastrointestinal părea că şi-a îîncetinit activitatea şi îîntr-un fel se îînchisese. Dar corpul se adaptează.“

Funcțiile corpului:
„Copiii vor să ştie îîntotdeauna despre toaletă. Arată ca cele obişnuite, dar are nişte bare care se pun peste coapse pentru a te ține jos şi foloseşte nişte aspiratoare care trag imediat excrețiile. Există un furtun prevăzut cu un soi de pâlnie adaptată caracteristicilor anatomice masculine şi feminine. Șmecheria e să ții strâns şi etanş acele dispozitive, astfel îîncât reziduurile să nu îînceapă să plutească îîn jur. Când cineva mă țîntreabă cum mergem la toaletă, răspunsul meu este: ´cu multă atențieª.“

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza