Democratia, in pericol

Neincrederea in politicieni ameninta intregul sistem politic european. Ce ii poate face pe oameni sa voteze din nou?
 

Mai multi europeni ca niciodata traiesc acum in
regimuri democratice. Dar insatisfactia cu privire la functionarea democratiei
este larg raspandita si continua sa creasca in aceasta perioada de recesiune
economica.

Politia din toata Europa se pregateste acum pentru o
"vara a vrajbei". Protestatarii, care asteapta sa apara din zona
politica noi solutii si lideri reali, au iesit deja pe strazile din Franta,
Marea Britanie, Grecia, Letonia si Lituania. Recent, guvernele din Letonia si
Cehia au cazut, iar primul ministru din Ungaria si-a dat si el demisia.

Premierul suedez, Marie Norden, avertizeaza: "Vom
mai avea, oare, democratie din moment ce nici macar 40 la suta din populatie nu
mai e interesata sa mearga la vot? Nu. Cu atat de putini alegatori,
credibilitatea sistemului se va prabusi".

In Islanda, in ianuarie anul curent, o multime de
oameni au aruncat cu vopsea si iaurt in cladirea parlamentului. Tinta acestor
proteste nu a fost parlamentul in sine, ci intreaga clasa politica, ce a permis
ca tara sa ajunga la faliment. Chiar si in Islanda, cea mai veche democratie
din lume, s-ar putea foarte repede trece de la atacul impotriva politicienilor
la atacul impotriva ideii insasi de democratie.

Andreas Gross, un membru suedez al Parlamentului
European, afirma: "Trebuie sa prevenim aceasta tendinta, care duce la
scaderea vertiginoasa a legitimitatii pentru ca, atunci cand democratia nu mai
functioneaza, se recurge la violenta".

De ce respectul si increderea, cele mai importante
valori ale democratiei, sunt in cadere libera? Doua motive ies in evidenta.


Un motiv
este coruptia.

Este galopanta pretutindeni si nicio tara nu
ramane imuna. Cazurile ce implica persoane de rang inalt alimenteaza perceptia
ca politicienii ajung la putere doar ca sa bage in buzunar cat mai mult
posibil.


In Portugalia, primul ministru Jose Socrates neaga cu
vehementa ca a eludat legile de mediu pentru construirea unui mall. In Cehia,
oficiali de la Ministerul Apararii sunt acuzati ca au acceptat mita pentru
incheierea unor contracte de interes public.

In Irlanda, premierul Bertie Ahern a demisionat, in
mai anul trecut, dupa ce a fost acuzat ca a incasat plati ilegale.

Chiar
si Finlanda, una din tarile cel mai putin corupte din Europa, se confrunta cu
suspiciuni dupa ce campaniile electorale au fost finantate de firme care
promovau niste noi centre comerciale.

Coruptia nu este o problema noua in Europa. Nu mai
putin de cinci dintre cei 12 lideri europeni care au semnat in 1992 Tratatul de
la Maastricht, actul de creare a Uniunii Europene, au fost implicati de-a
lungul timpului in acuzatii de coruptie. Cancelarul Germaniei, Helmut Kohl, a
recunoscut ca a acceptat valize cu bani de la oameni de afaceri care cereau
favoruri. Presedintele Frantei, François Mitterrand, avea o adevarata celula
secreta care lucra la ascunderea detaliilor dificilei sale vieti private. Premierul
Spaniei, Felipe González, a fost si el acuzat de coruptie. Charles Haughey, un
alt fost premier irlandez, s-a facut vinovat de acceptarea unor uriase plati
"lipsite de etica". Fostul premier italian Giulio Andreotti a fost
acuzat de crima si de activitati mafiote, dar, dupa mai multi ani petrecuti in
tribunale, a fost in cele din urma achitat.

Premiul pentru supravietuire in politica ii revine lui
Jacques Barrot, care a fost gasit vinovat de un tribunal francez, in 2000,
pentru "abuz de incredere". Acum el este comisar european pentru
justitie si sarcina lui este sa depisteze coruptia.

Silvio Berlusconi, actualul premier italian, este un
alt "supravietuitor". Implicat in numeroase procese, de la evaziune
fiscala pana la mituirea judecatorilor, el a reusit mereu sa desfiinteze
capetele de acuzare impotriva sa.


Al doilea
motiv

pentru scaderea increderii este faptul ca gandirea
politica este de ani buni intepenita in proiect. Potrivit presedintelui
Sarkozy, "oamenii s-au intrebat ce rost mai are sa votezi lideri care nu
cred in nimic, nu se gandesc la nimic si spun chiar mai putin decat
nimic".

Miezul problemei rezida in faptul ca alegerile moderne
au inceput sa depinda in mod esential de castigarea unei parti masive din
electoratul de mijloc. In acest proces, partidele mari s-au apropiat atat de
mult, incat cu greu mai exista ceva care sa le separe. Anton Pelika, profesor la
Universitatea Central-Europeana din Budapesta, explica: "Aceasta ii face
pe politicieni plictisitori, plati, conventionali si centristi. Trebuie sa se
intoarca la politici reale in loc sa urmareasca doar sondajele de opinie. Electoratul
vrea politicieni cu opinii puternice, care isi exprima punctul de vedere si
ofera alternative".


O alta
deficienta majora

este lipsa acoperirii mediatice
adecvate in multe tari din Uniunea Europeana. "Politicienii nu sunt in
centrul atentiei opiniei publice, iar presa nu relateaza ce fac acestia",
spune Dieter Spöri, un alt reprezentant al asociatiei Miscarea Europeana.

O dovada in acest sens a venit imediat dupa discursul
plat despre criza financiara pe care Gordon Brown l-a sustinut in martie in
Parlamentul European. Daniel Hannan, care reprezinta sud-estul Angliei in
Parlamentul European, a etichetat discursul lui Brown drept un dezastru:
"Inrautatiti in mod voit situatia, risipind si putinii bani pe care ii mai
avem".

Discursul lui Brown a fost redat constiincios de presa,
dar cel al lui Hannan, nu. Situatia s-a schimbat insa curand, cand focul de
artificii produs de cel din urma a pus pe jar internetul. In doua zile,
discursul sau de trei minute a fost vizualizat de 1,6 milioane de oameni. Hannan
a comentat ulterior: "Este vorba de frustrarile adunate de oameni. Ei se
simt ignorati, spoliati, mintiti si subestimati, iar eu am dat glas
sentimentelor lor si i le-am spus in fata Premierului".

Acest incident a aratat ca internetul
a schimbat regulile jocului. Editorii si reporterii nu mai dicteaza titlurile
importante in presa, ci bloggerii, utilizatorii retelei Facebook, comentatorii
si oamenii obisnuiti. Acestia sunt acum cainii de paza ai democratiei, care pot
face propriile transmisiuni si stiri politice online.

Vote it up
1342
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza