Democrația, în pericol

 

În Oporto,
Portugalia, Maria da Conceição Sousa, de 41 de ani, spune că, deşi a votat tot timpul, anul acesta nu o va face. „Alegerile europene sunt o pierdere de timp. Iar la alegerile generale nu am niciun candidat în care să am încredere sau care să-mi ofere o umbră de speranță“, afirmă ea.

La celălalt capăt al Europei, în Sofia, capitala Bulgariei, Maria Simionova, de 23 de ani, mărturiseşte că la alegerile trecute a votat cu Partidul Verde. Nu va repeta acelaşi gest în viitor. „Am văzut că, dacă votezi cu un partid minoritar care nu intră în parlament, voturile sunt redistribuite. Dar eu nu vreau ca votul meu să ajungă la alt partid“, spune ea.

În iunie 2008, președintele României, Traian Băsescu, identifica și el această problemă, pe care o descria astfel: „Una din marile frământări la nivel european: desprinderea tot mai puternică a popoarelor Europei Unite de politic, generată în primul rând de neparticiparea cetățenilor la decizie. Practic, alegerile sunt singurul moment în care cetățeanul este chemat să se pronunțe, după care este neglijat, este uitat, este abandonat, iar puterea o exercită, de multe ori în numele lor și pentru ei, politicienii“.

Luna viitoare, 375 de milioane de oameni din 27 de țări ale Uniunii Europene au ocazia să aleagă 736 de bărbați şi femei care îi vor reprezenta în Parlamentul European în următorii cinci ani. Cu toatea acestea, în ciuda numeroaselor crize ce ne amenință – financiară, energetică sau climaterică –, doar o treime din electorat se va sinchisi să voteze. Prezența la vot preconizată este de numai 34%, o scădere dramatică chiar și față de prezența din 2004, când s-a înregistrat un minimum istoric: doar 45% din cetățeni au mers atunci la urne. O estimare care implică riscuri mari și pentru alegerile naționale care urmează să aibă loc anul acesta în Luxemburg, Bulgaria, Germania, Norvegia, Portugalia și Cehia, iar la anul, în Marea Britanie, Suedia şi Letonia.

Majoritatea celor care totuși vor vota va aduce la putere politicieni cărora le lipsește o calitate umană esențială pentru funcționarea unei democrații: abilitatea de a genera încredere. Un sondaj făcut de Reader’s Digest în această primăvară, la care au răspuns 23.000 de oameni din 16 țări, a scos la iveală faptul alarmant că încrederea politică tinde pretutindeni să se apropie de zero (vezi caseta).

Preşedintele Franței, Nicholas Sarkozy, subliniază posibilele consecințe ale acestei stări de fapt: „Dacă pierdem atât de mult capital de încredere, încât oamenii nu mai sunt interesați să voteze, vom fi măturați de un tăvălug de evenimente“.

Terry Davis, secretarul general al Consiliului Europei, un forum influent de 47 de state fondat după al Doilea Război Mondial cu scopul de a consolida democrația, subliniază: „Riscul este ca oamenii să fie atrași de politici nedemocratice. Încrederea este cu precădere importantă în vremuri de criză economică precum cele actuale. Singurul motiv pentru care oamenii și-au pus încrederea în dictatori ca Benito Mussolini și Francisco Franco în anii ’30 a fost că democrația i-a dezamăgit“.

Însă tot electoratul va suporta consecințele faptului că stă departe de urne, pentru că Parlamentul European emite două treimi din legislația comunitară. Deși se declară optimist cu privire la participarea românilor la Euroalegeri și la componența viitoare a Parlamentului European (PE), într-o declarație în exclusivitate pentru Reader’s Digest, ministrul de externe al României, Cristian Diaconescu, avertizează: „O prezență scăzută a cetățenilor la urne poate influența negativ viitoarea configurație politică a Parlamentului European. Astfel, pe fondul dezinteresului şi al necunoaşterii rolului şi competențelor PE, creşte probabilitatea ca partidele eurosceptice şi naționaliste să fie mai bine reprezentate, în detrimentul grupurilor politice mari, aflate în prima linie a construcției proiectului european. Electoratul unor astfel de formațiuni se mobilizează mai uşor şi, astfel, este posibil să obțină un număr de mandate superior greutății lor politice reale“.

Riscul ca extrema fascistă să câştige locuri este semnificativ. „Dacă oamenii nu votează, putem fi aruncați în patima unui naționalism frenetic“, afirmă Peter Luff, de la Mişcarea Europeană, o asociație de lobby ce militează pentru federalizarea Europei. De pildă, Partidul Național Britanic, de extremă dreaptă, şi-a adjudecat locuri la alegerile locale şi ar putea să prindă cel puțin un loc și în Parlamentul European. La fel, PVV, o grupare politică olandeză antiislamistă, ar putea obține cinci locuri, Frontul Național Francez alte cinci, iar două grupări politice naționaliste din Austria ar putea împărți alte cinci locuri.

Mai mulți europeni ca niciodată trăiesc acum în regimuri democratice. Dar insatisfacția cu privire la funcționarea democrației este larg răspândită și continuă să crească în această perioadă de recesiune economică.

Poliția din toată Europa se pregăteşte acum pentru o „vară a vrajbei“. Protestatarii, care așteaptă să apară din zona politică noi soluții şi lideri reali, au ieşit deja pe străzile din Franța, Marea Britanie, Grecia, Letonia şi Lituania. Recent, guvernele din Letonia şi Cehia au căzut, iar primul ministru din Ungaria şi-a dat și el demisia.

Premierul suedez, Marie Norden, avertizează: „Vom mai avea, oare, democrație din moment ce nici măcar 40% din populație nu mai e interesată să meargă la vot? Nu. Cu atât de puțini alegători, credibilitatea sistemului se va prăbuşi“.

În Islanda, în ianuarie anul curent, o mulțime de oameni au aruncat cu vopsea şi iaurt în clădirea parlamentului. Ținta acestor proteste nu a fost parlamentul în sine, ci întreaga clasă politică, ce a permis ca țara să ajungă la faliment. Chiar şi în Islanda, cea mai veche democrație din lume, s-ar putea foarte repede trece de la atacul împotriva politicienilor la atacul împotriva ideii însăși de democrație.

Andreas Gross, un membru suedez al Parlamentului European, afirmă: „Trebuie să prevenim această tendință, care duce la scăderea vertiginoasă a legitimității pentru că, atunci când democrația nu mai funcționează, se recurge la violență“.

De ce respectul şi încrederea, cele mai importante valori ale democrației, sunt în cădere liberă? Două motive ies în evidență.

Un motiv este corupția.
Este galopantă pretutindeni şi nicio țară nu rămâne imună. Cazurile ce implică persoane de rang înalt alimentează percepția că politicienii ajung la putere doar ca să bage în buzunar cât mai mult posibil.

În Portugalia, primul ministru Jose Socrates neagă cu vehemență că a eludat legile de mediu pentru construirea unui mall. În Cehia, oficiali de la Ministerul Apărării sunt acuzați că au acceptat mită pentru încheierea unor contracte de interes public. În Irlanda, premierul Bertie Ahern a demisionat, în mai anul trecut, după ce a fost acuzat că a încasat plăți ilegale. Chiar şi Finlanda, una din țările cel mai puțin corupte din Europa, se confruntă cu suspiciuni după ce campaniile electorale au fost finanțate de firme care promovau niște noi centre comerciale.

Corupția nu este o problemă nouă în Europa. Nu mai puțin de cinci dintre cei 12 lideri europeni care au semnat în 1992 Tratatul de la Maastricht, actul de creare a Uniunii Europene, au fost implicați de-a lungul timpului în acuzații de corupție. Cancelarul Germaniei, Helmut Kohl, a recunoscut că a acceptat valize cu bani de la oameni de afaceri care cereau favoruri. Preşedintele Franței, François Mitterrand, avea o adevărată celulă secretă care lucra la ascunderea detaliilor dificilei sale vieți private. Premierul Spaniei, Felipe González, a fost și el acuzat de corupție. Charles Haughey, un alt fost premier irlandez, s-a făcut vinovat de acceptarea unor uriaşe plăți „lipsite de etică“. Fostul premier italian Giulio Andreotti a fost acuzat de crimă şi de activități mafiote, dar, după mai mulți ani petrecuți în tribunale, a fost în cele din urmă achitat.

Premiul pentru supraviețuire în politică îi revine lui Jacques Barrot, care a fost găsit vinovat de un tribunal francez, în 2000, pentru „abuz de încredere“. Acum el este comisar european pentru justiție şi sarcina lui este să depisteze corupția.

Silvio Berlusconi, actualul premier italian, este un alt „supraviețuitor“. Implicat în numeroase procese, de la evaziune fiscală până la mituirea judecătorilor, el a reușit mereu să desființeze capetele de acuzare împotriva sa.

Al doilea motiv
pentru scăderea încrederii este faptul că gândirea politică este de ani buni înțepenită în proiect. Potrivit preşedintelui Sarkozy, „oamenii s-au întrebat ce rost mai are să votezi lideri care nu cred în nimic, nu se gândesc la nimic şi spun chiar mai puțin decât nimic“.

Miezul problemei rezidă în faptul că alegerile moderne au început să depindă în mod esențial de câştigarea unei părți masive din electoratul de mijloc. În acest proces, partidele mari s-au apropiat atât de mult, încât cu greu mai există ceva care să le separe. Anton Pelika, profesor la Universitatea Central-Europeană din Budapesta, explică: „Aceasta îi face pe politicieni plictisitori, plați, convenționali şi centriști. Trebuie să se întoarcă la politici reale în loc să urmărească doar sondajele de opinie. Electoratul vrea politicieni cu opinii puternice, care îşi exprimă punctul de vedere şi oferă alternative“.

O altă deficiență majoră este lipsa acoperirii mediatice adecvate în multe țări din Uniunea Europeană. „Politicienii nu sunt în centrul atenției opiniei publice, iar presa nu relatează ce fac aceștia“, spune Dieter Spöri, un alt reprezentant al asociației Mișcarea Europeană.

O dovadă în acest sens a venit imediat după discursul plat despre criza financiară pe care Gordon Brown l-a susținut în martie în Parlamentul European. Daniel Hannan, care reprezintă sud-estul Angliei în Parlamentul European, a etichetat discursul lui Brown drept un dezastru: „Înrăutățiți în mod voit situația, risipind și puținii bani pe care îi mai avem“.

Discursul lui Brown a fost redat conştiincios de presă, dar cel al lui Hannan, nu. Situația s-a schimbat însă curând, când focul de artificii produs de cel din urmă a pus pe jar internetul. În două zile, discursul său de trei minute a fost vizualizat de 1,6 milioane de oameni. Hannan a comentat ulterior: „Este vorba de frustrările adunate de oameni. Ei se simt ignorați, spoliați, mințiți şi subestimați, iar eu am dat glas sentimentelor lor și i le-am spus în față Premierului“.

Acest incident a arătat că internetul a schimbat regulile jocului. Editorii şi reporterii nu mai dictează titlurile importante în presă, ci bloggerii, utilizatorii rețelei Facebook, comentatorii şi oamenii obişnuiți. Aceștia sunt acum câinii de pază ai democrației, care pot face propriile transmisiuni și știri politice online.

Cum se poate schimba maniera obișnuită de a face politică?
Politicienii pot atrage atenția spunând lucruri care chiar merită spuse. Politica europeană este plictisitoare pentru că e mărginită. În Parlamentul European nici măcar nu există o opoziție oficială. Dar când Hannan a vorbit pe şleau, oamenii au luat aminte.

În ceea ce privește corupția, politica trebuie să-și recâștige integritatea şi să nu mai fie o sursă de câştig uşor. O pretenție legală nu este în mod implicit și legitimă. Politica trebuie percepută ca fiind pură ca zăpada neatinsă. „Doar de atât e nevoie“, confirmă Terry Davis, de la Consiliul Europei. Preşedintele Germaniei, Horst Köhler, adaugă: „Încrederea se câștigă mai presus de orice prin credibilitate. Fiecare ar trebui să se întrebe ce anume poate face mai bine“.

Pierderea încrederii şi slaba prezență la vot cer o politică mai transparentă şi un stil mai direct al democrației. Internetul este una din modalitățile prin care se poate obține așa ceva. Consiliul Europei a înaintat nu mai puțin de 29 de propuneri de optimizare a mecanismelor înțepenite ale democrației, dar secretul este să-i încurajezi şi să-i motivezi pe oameni să participe. Acest lucru l-a înțeles și premierul britanic Gordon Brown, ale cărui declarații din 2007 sunau astfel: „Nu vreau să continui în maniera obişnuită de a face politică. Trebuie să readucem la viață noțiunea de cetățenie: nu putem construi comunități puternice dacă oamenii nu vor să se implice“.

„Dacă eşuăm, capitalul de încredere se va diminua, democrația nu va mai funcționa şi ne vom pierde libertatea. Pentru a restaura încrederea trebuie să consolidăm integritatea“, avertizează Terry Davis.

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza