Deck: Ultimul condamnat la moarte

 

„Timpul zboară ca vântul. Rănile se cicatrizează, iar memoria pălește.

E firesc ca viața să-și urmeze cursul ei normal. Ar fi însă anormal, o tragedie pentru generațiile viitoare, ca istoria să se repete în formele ei cele mai sumbre și inumane. Memoria, inclusiv cea scrisă, este singura garanție care ar putea preveni uitarea și repetarea unor astfel de tragedii.“

Așa își motivează Mircea Răceanu demersul de a-și așterne pe hârtie memoriile.

Vote it up
1
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza