De vorba cu bebe

 Cum descifram limbajul bebelusilor si cum comunicam cu copiii mici
 

<p>Cand micul Luca era bebelus, cu trei ani in urma, plangea uneori excesiv. Mama lui, Alina Antonescu, stia de la medicul pediatru ca nu este recomandabil sa fie tinut prea mult in brate si consolat la nesfarsit in astfel de situatii. „Mi se rupea inima uneori... Chiar nu imi venea sa il las din brate, dar am inteles ca atitudinea aceasta poate dauna dezvoltarii sanatoase a copilului”, spune ea. Treptat, micutul s-a obisnuit cu absenta temporara a mamei de langa el si a inceput sa doarma noapte de noapte fara sa se trezeasca si fara sa le creeze neplaceri parintilor.

E posibil ca micul Luca sa fi fost de fel un bebelus exceptional de intelegator, dar specialistii avertizeaza la unison ca, desi afectiunea este importanta, parintii trebuie sa evite ritualuri de genul leganatului inainte de culcare sau al tinutului in brate pana cand bebelusul adoarme.

„Copiii invata sa comunice din momentul in care se nasc. Cand vor sa obtina ceva, plang. Iar uneori tot ce vor este un loc privilegiat in bratele mamei”, explica Anda Pacurar, psihoterapeut la clinica Psihocenter. Ea arata ca parintele trebuie sa fie ferm si consecvent. Daca se va intoarce la bebelus cand acesta plange, micutul va invata repede „mecanismul” si pe viitor va fi dispus sa planga si mai mult, pentru ca stie ca va fi luat in brate.

Sfatul specialistului: Daca plange mai mult de 20 minute, mangaie-l, alina-l, dar apoi pleaca de langa el.

Utilitatea pentru copil: Invata ca parintele pleaca, dar se si intoarce, precum si ca se poate simti bine si singur, nu numai cand e coplesit de atentie.

 

A invata sa fii in largul tau cand esti singur este de fapt primul pas spre independenta. Ca sa-l ajuti pe cel mic sa faca progrese in acest sens, o metoda esentiala este incurajarea. Dar ce inseamna aceasta? In perioada pre-verbala, incurajarile parintilor sunt exprimate in general sub forma unor atitudini sau gesturi. Imbratisarile, zambetele, chiar aplauzele sunt foarte utile.

Anul acesta, la o grupa pentru copiii sub trei ani de la o gradinita din sectorul 6 al Capitalei a fost inscris un copil ceva mai special. La doi ani si cateva luni nu vorbea, iar daca de el se apropia cineva – adult sau copil – tipa si se lovea cu mainile peste urechi. Nu facea contact vizual, nu se juca si plangea mult. Anda Pacurar comenteaza: „Este un comportament specific tulburarilor autiste. Parintii proveneau amandoi din familii in care nu exista o traditie a comunicarii si copilul nu era suficient incurajat. L-a ajutat insa enorm inscrierea la gradinita, unde copiii se jucau si mancau alaturi de el fara discriminare. Treptat, el a inceput sa-i urmareasca cu privirea, sa recunoasca parintii altor copii, sa zambeasca si chiar sa vorbeasca. A facut progrese uimitoare, deoarece s-a simtit incurajat de atitudinea copiilor si a educatoarelor, care l-au implicat in permanenta in diverse activitati.

Sfatul specialistului: Psihoterapeutul Anda Pacurar spune: „Invata-l pe bebe sa se descurce in diverse situatii: daca, de exemplu, incearca sa ajunga la suzeta sau la o jucarie, lasa-l sa o faca singur, fara ajutorul tau”.

Utilitatea pentru copil: Invata ca e capabil si se simte autonom. E primul pas spre o dezvoltare normala a personalitatii.

 

Gesturile si zambetele sunt forme de comunicare non-verbala a parintilor cu copiii foarte mici. Acestea nu exclud insa comunicarea verbala, care trebuie utilizata de parinti inca de la o varsta foarte frageda a bebelusului, pentru ca acesta sa ii poata imita. Anda Pacurar povesteste: „In practica de la cabinet am avut sansa sa cunosc un copil cu un vocabular foarte bine dezvoltat si o imaginatie uimitoare. Pur si simplu crea povesti incepand de la orice obiect. De exemplu, a spus la un moment dat povestea caloriferului: «Un element al caloriferului s-a intalnit cu altul, s-au imprietenit...». Tatal lui, scriitor, ii spunea seara de seara cate o poveste inca de pe vremea cand copilul era doar un bebelus. La doi ani, cand a inceput sa vorbeasca, micutul pronunta cuvintele corect si avea un vocabular impresionant.

Sfatul specialistului: Inca de la prima imbaiere, vorbeste-i bebelusului, povesteste-i ce faci. Apoi taci, pentru a-i permite si lui sa-ti „raspunda” prin gangurit. Jocurile cu copilul trebuie sa fie mereu insotite de vorbire.

Utilitatea pentru copil: Primul gangurit al copilului este primul pas spre vorbirea articulata. El imita tot ce vede in jur. Cu cat aude mai devreme limbajul articulat, cu atat mai repede tinde sa-l invete.</p>

Vote it up
389
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza