De meserie inger pazitor

 Zeci de oameni ii datoreaza lui Dan Santimbreanu speranta la viata sau chiar viata insasi
 

 <p>Romica incepu sa vorbeasca de familia lui. Cand ajunse la fiul sau, ii spuse:

- Da, si cel mai frumos  a fost la botezu' lu' ala mic. A venit multa lume.

Ne-am distrat de minune.

In secunda urmatoare, Romica adormi...

Acum, la un an de la operatie, barbatul isi traieste parca a doua tinerete alaturi de sotie si baiat.

Dupa ce isi scrisese pe povestea pe blog, rugand cititorii sa transmita mai departe link-ul, Dan Santimbreanu s-a trezit cu sute de reactii. Tot ce vroia era ca oamenii sa afle, sa stie despre aceste simptome inselatoare pe care neurinomul le poate crea si sa mearga urgent sa faca un RMN daca au cel mai mic semn de acest gen, pentru ca asta le-ar putea salva viata. De pe blog veni atunci si prima raza de speranta. O persoana ii lasa, la un moment dat, un comentariu cum ca o prietena de-a ei fusese operata la o renumita clinica de neurologie, International Neuroscience Institute din Hanovra, Germania, despre care Dan deja citise pe internet, si ca se simtea bine. Interventia fusese efectuata de un profesor pe nume Madjid Samii, care realizase peste 4.000 de astfel de operatii cu complicatii la nivel minim. Medicul publicase si un studiu  in legatura cu neurinomul acustic. Era clar, trebuia sa ajunga la Hanovra!

Cum studiase la Liceul german, Dan Santimbreanu lua imediat legatura cu clinica de la Hanovra. Spre deosebire de alte clinici renumite din lume pe care le mai apelase, cei de aici au fost singurii care i-au spus ca-l pot ajuta cu sanse mari si reale de a-si pastra functiile faciale si auditive. Suma necesara operatiei si ingrijirilor se ridica insa la aproape 40.000 de euro. Nu dispunea decat de 7.000 de euro si se gandea deja sa-si faca un credit bancar. In zilele ce au urmat, a fost pur si simplu coplesit de reactiile de solidaritate din partea colegilor de breasla si nu numai. Astfel, in numai o luna, reusi sa stranga banii.

Aventura lui Dan la Hanovra a inceput intr-o dimineata geroasa de februarie 2008, pe peronul Garii de Nord, acolo unde il condusese intreaga sa familie. A calatorit cu trenul ca sa evite presiunea intracraniana generata de o calatorie cu avionul.

Ce gasi apoi la Clinica INI Hanovra, aflata intr-o cladire de forma unui creier, il marca pentru o viata intreaga: respect, curatenie, profesionalism. L-a cunoscut pe profesorul Samii cu o zi inainte de operatie, medicul tinand mult sa-i stranga mana, pentru a-i conferi incredere. Colaboratorul apropiat al doctorului, profesorul Fahlbusch, ii prezenta apoi in amanunt operatia prin care urma sa treaca:

- Bine, profesore, ne vedem maine in sala, raspunse Dan, convins ca nu va fi ultimul zambet pe care il va afisa.

N-avea sa fie. Dupa aproape 10 ore de lupta, cei doi medici reusira sa-i scoata lui Dan tumora, salvandu-i nervul facial si toate functiile acestuia.

- Operatie foarte-foarte grea!… ii spuse dr. Samii.

Pe 1 martie 2008, dupa zile de chin la terapie intensiva, Dan ii oferi familiei sale, ce astepta acasa cu infrigurare, cel mai frumos dar de Martisor: "La multi ani, dragii mei, si o primavara minunata!". Erau primele cuvinte ale sale prin telefon. Urma o recuperare grea...

 

De cand a iesit din spital, Dan Santimbreanu si-a propus sa nu uite. Si, mai ales, sa lupte! Blogul sau a devenit un extraordinar vehicul de informatie, o adevarata fantana de sperante pentru cei cu probleme neurochirurgicale. Aici poti gasi indexate informatii legate de neurinom si alte tumori. Tot aici poti citi testimonialele a zeci de oameni care au trecut prin experiente similare.

Dasanti Weblog, asa cum se numeste aceasta fereastra catre lumea virtuala, s-a transformat intr-o adevarata comunitate. Centrul ei ramane Dan, care, de cand s-a intors din Germania, isi imparte timpul intre programul de recuperare, slujba de PR si drumurile prin spitale. Nu, nu mai are aproape nicio problema personala la spital, dar problemele oamenilor care l-au abordat prin blog au devenit si ale sale. Nu putini sunt cei care ii datoreaza lui viata. Catalina, Laura, Stefania si Romeo sunt doar patru dintre ei. Oameni pe care nu-i cunoaste ajung sa devina centrul campaniilor de intrajutorare lansate pe blog, in urma carora se reuseste colectarea in timp-record a sumelor necesare interventiilor chirurgicale din strainatate. Nu de putine ori tanarul calatoreste apoi cu cei bolnavi, rugandu-se pentru reusita medicilor, si sta la capataiul lor pana cand isi revin. "Constiinta mea nu ma lasa sa ma bucur ca am scapat si sa nu-mi pese de ceilalti. Vreau sa nu mai simta nimeni groaza pe care am simtit-o eu", spune el. Si-a luat un angajament: ca va ajuta in mod direct 100 de oameni. A ajuns la "cota" 64. Intre timp, a depus documentatia pentru infiintarea Asociatiei Neurinomului Acustic. "Vreau sa</p>

Vote it up
1510
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza