De meserie inger pazitor

 Zeci de oameni ii datoreaza lui Dan Santimbreanu speranta la viata sau chiar viata insasi
 

 <p>- Trebuie sa te operezi in strainatate, Cata, e singura ta sansa, ii spuse Dan.

- Eu doar vreau sa ma fac bine, sa traiesc! Poti sa ma ajuti?, il intreba ea.

Sinceritatea fetei, reliefata de ochii ei frumosi si expresivi, l-a impresionat pe Dan pana la lacrimi. Fata provenea dintr-o familie fara prea multe posibilitati, dar bogatia ei sufleteasca era impresionanta.

Si-a spus ca trebuie sa se implice cu orice pret. Urma o cursa contra cronometru pentru adunarea banilor necesari operatiei peste hotare: peste 30.000 de euro. Mai intai, povestea ei a aparut pe blogul lui Dan, impreuna cu conturile pe care le-au deschis impreuna. Apoi, linkul a inceput sa circule pe internet. Dan a inceput sa-si foloseaca relatiile de PR si a insistat la RomTelecom pentru a i se deschide numere de teledon, prin care lumea sa doneze bani. In plus, cazul Catalinei a fost prezentat in ziare si pe mai multe posturi de televiziune nationale. Fostii ei colegi de liceu i-au organizat chiar un concert de binefacere, la care au participat mai multe trupe celebre. Cu ajutorul lui Dan, dar si al multor oameni de suflet, Catalina Matei a reusit sa stranga intreaga suma dupa trei luni de la lansarea campaniei.

Cu cateva minute inainte de operatia din Germania, Catalina avea cele mai mari emotii din viata ei.

- Uite, Cata, tine piatra asta in mana si roaga-te!, ii spuse Dan, aflat alaturi de ea. E o piatra sfanta, pe care mi-a adus-o matusa mea dupa un pelerinaj la Ierusalim. O sa-ti poarte noroc.

- Multumesc, Dan! Am s-o tin mereu langa mine.

Au trecut trei luni de la operatie, iar Catalina zambeste din nou.

La cateva zile dupa ce Mos Nicolae i-a adus vestea tumorii, in decembrie 2007, Dan Santimbreanu s-a prezentat cu RMN-ul si cu tatal sau de brat la unul dintre cei mai buni neuro­chirurgi din tara. Era constient deja ca viata sa intrase intr-un mare impas.

Avea sa afle ca operatia se putea face in orice clinica din tara, dar, din lipsa aparaturii de monitorizare a nervilor cranieni, in timpul interventiei acestia erau supusi unor riscuri majore. Mai exact, chirurgul urma sa taie si sa scoata tumoarea prinsa intre nervii respectivi, dar nu putea vedea cat de mult sa duca taietura in raport cu nervii cranieni. Practic, mergea in orb! Lucru care se reflecta si in statistici: 10% din cei operati scapa ca prin miracol fara sechele, in timp ce ceilalti 90% isi pierd auzul sau o parte din controlul fetei.

- Dar, domnule profesor, stiti… eu lucrez in comunicare si relatii publice. Trebuie sa pot sa zambesc dupa operatie, pentru ca altfel trebuie sa-mi schimb meseria si nu as vrea sa fac asta, ii spuse disperat Dan.

- Da, domnule doctor, raspunse neurochirurgul privind spre tatal lui Dan, fara sa aiba curaj sa-si priveasca tanarul pacient. O sa ramana cu o pareza. Important este ca-i salvam viata.

- Dar, domnule profesor, aceasta pareza poate fi evitata daca ma operez in strainatate?, insista tanarul.

- Domnule doctor, replica specialistul, privind tot catre parinte, aceasta operatie se poate face la orice clinica de neurochirurgie, nu trebuie sa o faceti neaparat la noi. Insa noi avem rezulta­te foarte bune cu acest tip de tumora.

In Romania existau insa foarte putine informatii avizate pe marginea subiectului. Dan citise, in schimb, marturii ale oamenilor care isi facusera astfel de operatii. Acestia sufereau in tacere cu sechele pe viata, testimonialele lor ingrozindu-l: unii nu mai puteau zambi, altii nu mai auzeau cu o ureche, iar altii isi pierdusera cate un ochi. Si-a spus: Inacceptabil! Avea o viata de trait, vroia o familie, copii, isi dorea sa vada lumea si, mai ales, vroia sa zambeasca in continuare.

Romeo Ioan, sofer la RATB, lesina la volan intr-o zi de decembrie 2007. Norocul lui a fost ca troleibuzul se afla in statie. Dupa o lunga calatorie prin spitale, Romica, asa cum ii spun prietenii, om in toate puterile si tatal unui baietel de 12 ani, a aflat ca avea pe creier o tumora ce-i provoca atacuri de epilepsie. Medicii ii recomandara interventia chirugicala imediata, insa singura fara sechele s-ar fi putut face numai in strainatate, iar pentru asta avea nevoie de 25.000 de euro. Sotia lui, Paula, a decis in vara lui 2008 sa-i scrie lui Dan Santimbreanu. A fost practic punctul din care a inceput campania de intrajutorare a lui Romeo. Cu sprijinul lui Dan, al colegilor, al prietenilor, al multor necunoscuti, dar si cu doua credite la banca, familia Ioan reusi sa plece in septembrie 2008 in Germania. Bineinteles, impreuna cu Dan.

Romica, slabit dupa mai multe crize de epilepsie, tremura de emotie pe patul de spital, dupa ce primise pastilele anestezice.

- Ai sa adormi incet-incet, ii spuse Dan, care ramasese sa-l vegheze. Aminteste-ti de ceva frumos...</p>

Vote it up
1521
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza