De ce trebuie sa protejam padurile tropicale

Alteta Sa Regala explica de ce e important sa salvam padurea tropicala si ce proiect a initiat in acest scop.
 

La inceputul anului, in timpul unei vizite oficiale in
America de Sud, am avut ocazia sa imi petrec ceva timp in padurea tropicala
amazoniana - realmente una dintre cele mai mari minuni naturale din lume. Acest
ecosistem vast, creat in urma unor interactiuni complexe si delicate dintre
plante, sol, aer, apa, animale si oameni, are o contributie extrem de
importanta la mentinerea vietii pe Pamant. Desi am inceput sa intelegem tot mai
clar importanta conservarii acestor paduri, a caror biodiversitate este atat de
vitala pentru binele planetei, ele continua sa fie taiate, arate si arse.


Mi se pare
ca aceasta defrisare

si degradare a padurilor tropicale
continua doar pentru ca nu am gasit o modalitate adecvata prin care sa
reprezentam imensa lor valoare. De exemplu, in anii normali, padurile tropicale
din Bazinul Amazonului absorb aproape doua miliarde de tone de dioxid de
carbon, iar padurile tropicale de pe intreg globul asimileaza in jur de 15 la
suta din emisiile de carbon eliberate in urma activitatilor desfasurate de
oameni. Ele se plaseaza pe locul al doilea, dupa oceane, in ceea ce priveste
cantitatea de carbon pe care o absorb.

In fiecare zi, pe masura ce padurea respira, miliarde
de tone de apa se ridica in atmosfera, formand norii de ploaie. Acestia se
deplaseaza in sistemul climatic si sustin nu numai agricultura din regiunile
tropicale, ci si pe cea de la mii de kilometri distanta - pana in Statele Unite
sau Australia, de exemplu. Ploaia este vitala pentru a asigura mancare si apa
unei populatii aflate in continua crestere. Fara ploaie, ne-ar fi foarte greu
sa ne asiguram nevoile, aflate si ele in continua crestere. Cu siguranta a
venit momentul sa abordam criza populatiei, care se contureaza in viitorul
apropiat si este strans legata de criza climatica si de cea a mediului
inconjurator.
 


Uluitoarea
biodiversitate

care caracterizeaza padurile tropicale este si
ea esentiala pentru bunastarea noastra. Cel putin jumatate dintre formele de
viata de pe planeta se gasesc in padurile tropicale. Aici, pe o suprafata de
numai un hectar, este ceva obisnuit sa intalnesti mai multe specii de arbori
decat in toata America de Nord si

Europa la un loc. Acest tezaur de diversitate naturala
cuprinde la modul propriu toate sistemele care ne sustin viata. Este crucial sa
intelegem ca cea mai mare parte a medicamentelor cel mai frecvent prescrise in
tarile industrializate provin in continuare direct din natura sau sunt create
dupa tiparul unor compusi naturali. Este vorba mai ales de medicamentele care
trateaza cancerul. In esenta, de mai bine de patru miliarde de ani, natura
continua sa fie cel mai bun farmacist de pe planeta.


Padurile
deservesc si milioanele de oameni

a caror viata depinde direct
de ele, printre care si nenumaratele populatii indigene care traiesc in armonie
cu padurea tropicala de mii de ani. Pentru acestia, precum si pentru alte
comunitati, padurile reprezinta o sursa de bunastare, iar daca ele sunt defrisate
si degradate, eradicarea saraciei si asigurarea unei dezvoltari sustenabile vor
deveni tot mai dificile.

Desi au existat multe incercari de a incetini
micsorarea suprafetei de padure tropicala, acest ecosistem incredibil se reduce
anual cu o arie de aproximativ trei ori mai mare decat cea a Tarii Galilor (n.
r.: aproape de doua ori cat suprafata Republicii Moldova). In acest ritm, o
mare parte din ce mai ramane va disparea in deceniile urmatoare.

In ciuda consecintelor, distrugerea continua. Si
aceasta nu se datoreaza numai activitatii celor care traiesc in apropierea
zonelor impadurite, ci este in mare parte si rezultatul presiunilor economice
din intreaga lume.

Pe masura ce populatia lumii s-a inmultit si a devenit
tot mai instarita, a crescut si cererea de resurse naturale. In consecinta, se
fac defrisari pentru a face loc cresterii vitelor si culturilor de soia - in
America de Sud - ori pentru a obtine ulei de palmier - in Asia de Sud-Est. Cererea
de lemn pentru constructie afecteaza padurile din intreaga regiune tropicala. Degradarea
sau defrisarea acestora este si rezultatul
 
agriculturii extensive si al mineritului. In toate aceste situatii,
puternicul avant economic este la originea diferitelor decizii care fac ca
padurile tropicale sa fie inlocuite cu altceva.


Cand am
inceput sa lucrez

la Proiectul Padurea Tropicala, pe
care l-am initiat, am plecat de la convingerea ca solutiile la despadurirea
tropicala trebuie sa porneasca de la dezvoltarea economica. Orice masuri am lua
pentru incetinirea restrangerii suprafetei de padure tropicala, ele trebuie sa
se concentreze pe imbunatatirea conditiilor de viata ale oamenilor care depind
de aceste paduri. De asemenea, am pornit de la ideea ca trebuie sa gasim cai de
dezvoltare care nu se bazeaza pe intelegerea despaduririi ca sacrificiu
obligatoriu pentru indeplinirea obiectivelor economice. Proiectul are trei
prioritati de baza: in primul rand, intelegerea costurilor pe care le au de
platit tarile cu paduri tropicale pentru pastrarea acestora; in al doilea rand,
determinarea modului in care respectivele costuri le pot fi restituite acestor
tari intr-o maniera sustenabila si echitabila; si, in al treilea rand,
conceperea unei modalitati pentru strangerea de fonduri.


Dincolo de
investigarea

aspectelor generale, proiectul se ocupa si de
masurile specifice care pot fi adoptate - de exemplu, de intelegerea modului in
care vaste zone deja degradate pot fi introduse in circuitul agricol, ca o
alternativa la defrisarile suplimentare facute in acest scop. Din acest punct
de vedere, este demn de remarcat ca in Indonezia exista 45 de milioane de
hectare de teren degradat, in timp ce in Brazilia suprafata este de 60 de
milioane de hectare.

In cadrul proiectului s-au demarat discutii cu mai
multi actionari sau potentiali investitori. Au fost trimisi experti in
principalele trei regiuni cu paduri tropicale din America de Sud, Africa
Centrala si Asia de Sud-Est, atat pentru activitati de cercetare pe teren, cat
si pentru a discuta potentiale solutii. In acest scop s-a implicat si un
comitet consultativ format din reprezentantii unora dintre cele mai mari
companii din lume, experti din tarile cu paduri tropicale si de la organizatii
nonguvernamentale, precum si economisti de la Banca Mondiala si din alte
organizatii.

Indiferent de natura masurilor care vor fi luate, la
temelia acestora trebuie sa stea alocarea de fonduri suficiente tarilor cu
paduri tropicale pentru ca ele sa investeasca in tehnologii adecvate si in
masuri administrative si de dezvoltare sustenabila cu scopul de a contracara
fortele distructive. Tinand cont de faptul ca schimbarile climatice se
datoreaza in mare parte industrializarii care a avut loc in ultimele trei
secole in tarile dezvoltate - un proces care s-a bazat si pe defrisarea
propriilor paduri ale acestor natiuni -, cred cu tarie ca este in primul rand
responsabilitatea natiunilor bogate sa genereze resursele financiare necesare.


Desi traim
vremuri destul de complicate,

se justifica din punct de vedere
economic sa oprim despaduririle, chiar si in conditiile unui declin economic. Costurile
estimate pentru o reducere semnificativa a despaduririlor sunt cuprinse intre
sapte si zece miliarde de lire sterline pe an si reprezinta o suma mica daca
luam in considerare beneficiile pe care le asigura. Desi pare uriasa, aceasta
suma reprezinta, de exemplu, mai putin de un sfert dintr-un singur procent din
suma totala cheltuita cu primele de asigurare la nivel global in fiecare an.

Este nevoie nu numai de importante sume de bani anual,
ci si ca acestea sa fie puse la dispozitia natiunilor cu paduri tropicale acum
- inainte sa fie defrisate suprafete si mai mari -, pentru a permite
investitiile in agricultura si dezvoltare rurala de care este atata nevoie. O
modalitate de a strange fonduri semnificative foarte rapid poate fi prin
intermediul unor obligatiuni pentru padurile tropicale, emise de guvernele
natiunilor dezvoltate. Acestea s-ar putea dovedi atractive pe termen lung
pentru investitori cum ar fi fondurile de pensii, punand astfel bazele unui
parteneriat public-privat de stopare a pierderii padurilor. In curand, ar putea
exista linii de finantare pentru a onora asemenea obligatiuni - de exemplu,
prin incasarile din licitatiile aferente numeroaselor scheme de tip
cap-and-trade pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon.

Acest mecanism le-ar putea oferi tarilor cu paduri
tropicale resursele financiare de care au nevoie pentru a-si asigura o
dezvoltare in care emisiile de dioxid de carbon sa fie reduse, in timp ce
intreaga planeta ar beneficia de mentinerea intacta a padurilor tropicale.

Un astfel de model ar putea functiona in paralel cu
eforturile curente ale ONU de a gasi solutii globale la schimbarea climei,
printre care se numara si reducerea semnificativa a ritmului defrisarilor. Dar
chiar daca se vor face pasi importanti care sa conduca la un acord global pana
la sfarsitul acestui an, tot va mai fi nevoie de cativa ani pana cand sumele de
bani vor fi disponibile, ceea ce inseamna ca se va mai pierde multa padure. De
aceea, Proiectul Padurea Tropicala, pe care l-am initiat, sustine ca este in
orice caz vital sa ajungem la un acord in ceea ce priveste o reactie urgenta.


Martin
Luther King vorbea candva

de "urgenta imediata pe care o
presupune ziua de astazi" si vom folosi acest citat ca laitmotiv al unui
simpozion la care vor participa laureati ai Premiului Nobel si pe care il voi
gazdui la Palatul St. James. Niciodata o
 
expresie nu a fost mai potrivita pentru a descrie catastrofa care se
prefigureaza in ceea ce priveste schimbarile climatice in general si
distrugerea padurii tropicale in special.

Desi ma tem ca de acum este inevitabil ca in lume sa
nu se resimta in mod serios impactul schimbarilor climatice, depinde in
continuare de noi sa reducem acest impact pana la un nivel acceptabil. Dar
acest lucru este posibil doar daca salvam ce a mai ramas din padurea tropicala
pentru a mentine nivelul de absorbtie a carbonului si a beneficia si de toate
celelalte servicii vitale pe care aceasta le ofera. Ca sa il citez pe Abraham
Lincoln, "situatia este plina de dificultate si trebuie sa ne ridicam la
nivelul ei. Cum avem de a face cu un caz nou, si noi trebuie sa gandim intr-un
chip nou si sa actionam la fel".

Ma rog din toata inima ca, atunci cand cititi aceasta
scurta explicatie despre ceea ce incerc sa realizez, sa va simtiti indemnati sa
va alaturati noua in eforturile de a salva ceea ce a mai ramas din padurea
tropicala globala. Avem toate motivele sa fim optimisti in legatura cu sansele
noastre de succes, dar cu conditia ca si opinia publica sa sprijine nenumaratele
apeluri la actiune decisiva pana nu este prea tarziu. Numai sprijinul public
neechivoc si masiv la nivel global va face factorii de decizie sa ia masurile
urgente de care este atata nevoie. Cred ca imi va fi greu sa-mi privesc in ochi
copiii si nepotii - sau sa-i privesc pe copiii si nepotii dumneavoastra - si sa
le spun ca am stiut despre aceasta problema dar, cu toate acestea, nu am facut
nimic atunci cand am putut.

Vote it up
369
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza