De ce bunătatea îți face bine

De la spectaculoasa transformare a lui Spiderman la personajele din Albă-ca-Zăpada sau Harry Potter, i-am admirat întotdeauna pe cei buni. Acum descoperim că bunătatea nu te face doar mai fericit, ci și mai longeviv
 

Atâtea lucruri care ne fac viața grea – precum o zgârietură întâmplătoare pe mașină sau o ușă trântită în față – sunt cauzate de nepăsarea celor din jur. Imaginează-ți pentru un minut cum ar arăta lumea dacă toți ar fi un pic mai amabili. Când încerci să intri în trafic, cineva te lasă să o faci. La supermarket, lași o persoană mai grăbită să treacă înaintea ta la casă.

O nouă teorie, numită „supraviețuirea celui mai bun“, spune că, datorită amabilității, rasa umană a progresat ca specie. Profesorul Sam Bowles, de la Institutul Santa Fe, din Statele Unite, a analizat civilizații străvechi și a descoperit că amabilitatea a fost componenta-cheie care a ajutat la supraviețuirea comunităților. „Grupurile cu mai multe persoane altruiste tind să supraviețuiască“, spune el. „Oamenii generoși contribuie la starea de bine a unui grup.“ Cu alte cuvinte, avem capacitatea înnăscută de a-i ajuta pe alții, în special pe cei apropiați, și asta asigură supraviețuirea unei comunități.

Oferă și primește

Cercetările arată că amabilitatea poate crește și nivelul nostru de fericire. Profesor Sonja Lyubomirsky, de la Universitatea din California – Statele Unite, le-a cerut participanților la un studiu să facă diverse gesturi de amabilitate la întâmplare timp de zece săptămâni. A observat că starea de fericire a crescut în timpul studiului și nu numai: cei care au făcut diverse gesturi amabile – au ținut ușa deschisă pentru un străin, au spălat vasele colegului de cameră – au spus că sunt mai fericiți chiar și la o lună după încheierea studiului.

Nu are nicio importanță pentru starea noastră de spirit dacă ajutăm o persoană dragă sau un necunoscut, dar rezultatele pot fi diferite.

„Un gest mărunt și anonim te poate face să te simți un om bun“, spune profesorul Lyubomirsky. „Un gest mare îndreptat către cineva cunoscut poate avea consecințe sociale: poți să-ți faci un prieten nou sau să fii răsplătit generos.“ Dacă îi plătești cafeaua unui necunoscut, asta are un ecou de scurtă durată, dar, dacă îți ajuți vecinul, asta poate duce la strângerea unei relații.

Amabilitatea este bună pentru tine și din alte puncte de vedere. Profesorul Stephen Post, autorul cărții De ce lucrurile bune li se întâmplă oamenilor buni (Why Good Things Happen to Good People), a adus dovezi că un comportament amabil îmbunătățește starea de sănătate.

Un studiu realizat pe 2.016 membri ai unei biserici a arătat că cei care îi ajutau în mod regulat pe ceilalți aveau o stare mai bună de spirit și un procent mai scăzut de depresie. Alte studii au scos la iveală că cei amabili au un sistem imunitar mai bun și o probabilitate mai mică de a dezvolta boli cronice. „Există o strânsă legătură între o stare de spirit bună, fericire și sănătatea oamenilor“, spune Post.

Amabilitatea poate ajuta la temperarea emoțiilor, ceea ce are un impact pozitiv asupra sănătății. Dacă reacțiile noastre în diverse cazuri sunt exagerate din cauza stresului, ne sunt afectate sistemul cardiovascular și imunitatea. „Este greu să fii furios, iritat sau temător atunci când persoana din fața ta arată dragoste necondiționată unei alte persoane“, spune Post.

Uneori poate fi foarte greu

Amabilitatea poate fi o calitate, dar asta nu înseamnă că este așa ușor să fii amabil. Valeriu-Ștefănescu-Oancea, de 42 de ani, din București, a experimentat acest lucru. Într-o dimineață, după ce și-a lăsat copilul la școală, încerca să iasă din parcare. Când să se înscrie în trafic, ușa unui alt autoturism i s-a deschis dintr-odată în față. A reușit să oprească la timp, ferind ușa și omul neatent din spatele ei.

„Bărbatul era foarte necăjit. L-am întrebat ce a pățit și mi-a povestit că are probleme cu mașina, care nu-i mai pornea cu niciun chip. Nu mai avea curent nici cât să claxoneze“, își amintește Valeriu. Priceput în ale mecanicii și având și instrumentele necesare în mașină, Valeriu i-a rezolvat problema în jumătate de oră. „Mulțumit de reușită, mă îndreptam către portiera mașinii mele când domnul cu pricina mă întâmpină direct, bărbătește, cu mâna la portmoneu: «Mulțumesc mult! Nu știu ce mă făceam fără dumneavoastră! Cât vă datorez?». Surprins, i-am răspuns: „Nu costă nimic. Faceți și dumneavoastră altcuiva un bine!“, povestește Valeriu, care s-a gândit mult la acea întâmplare și la semnificațiile ei.

„Nu trebuie să existe neapărat o similaritate între binele făcut și cel primit. Nici între direcția în care îl faci sau de unde vine înapoi. Dar asta nu e oare un bun motiv să intensificăm generozitatea față de semenii noștri aflați la necaz?“, spune Valeriu.

Că nu e întotdeuna ușor să fii bun a aflat și Diego Villaveces. El a hotărât să înceapă să facă diverse gesturi frumoase cu niște străini. A dăruit invitații la film, la masă sau cărți gratuite unor străini pe stradă, dar s-a lovit de câteva reacții ciudate. „Unii oameni sunt de-a dreptul derutați“, spune el. „Cei mai mulți se simt inconfortabil să primească ceva de la un străin. Unii chiar îți dau înapoi ce le-ai dăruit spunând că nu au nevoie de amabilitatea ta.“

Villaveces, în vârstă de 38 de ani, care lucrează în domeniul marketingului și locuiește în Sidney cu soția și copiii, oferă un card fiecăruia dintre cei care beneficiază de gesturile lui prin care le cere să facă mai departe un gest frumos.

„M-am hotărât să ofer ceva mai mult celor din jurul meu“, spune el. „Amabilitatea poate crea un val semnificativ de schimbări în jurul tău.“

El a creat site-ul pifaustralia.org pentru a urmări traseul cardurilor, dar recunoaște că, deocamdată, reacțiile sunt modeste. „Am crezut că va fi mai ușor să-i fac pe oameni să se implice, dar, până la urmă, și asta face parte din provocare și o accept.“

Trebuie spus, așa cum a descoperit și Villaveces, că există un anumit nivel de cinism în ceea ce privește amabilitatea. Eticheta de „persoană care face bine“ este un compliment. Tuturor ne place ideea de a fi amabili, dar, pe de altă parte, nu cumva cei amabili termină întotdeauna pe ultimul loc? Să reacționezi în permanență cu sufletul pus pe tavă este în perfectă opoziție cu conceptul „supraviețuirii celui mai puternic“ și al teoriei evoluției, care spune că oamenii aleargă în general singuri în competiția pentru supraviețuire.

În 1968, cercetătorii Bibb Latane și John Darley au descoperit un fenomen cunoscut sub numele de „efectul de spectator“: când cineva are nevoie de ajutor într-un loc public, șansa de a primi ajutor este cu atât mai mică cu cât numărul de oameni care asistă este mai mare. Cercetătorii cred că asta se întâmplă deoarece fiecare pasează responsabilitatea și se așteaptă ca altcineva să reacționeze. În orașele mari, oamenii nu se simt în siguranță când interacționează cu străinii.

Factorul „mă simt bine“

Niciunul dintre cei enumerați mai sus nu poate spune de ce suntem buni și amabili atunci când alegem să fim așa. Medicii români din Iași au rămas surprinși când, în 2006, un bătrân de 62 de ani și-a scăpat nepotul de 10 ani de chinul dializei, donându-i un rinichi. Era o premieră, dat fiind atât vârsta donatorului, cât și cea a primitorului. „Băiatul suferea de trei ani de insuficiență renală, având nevoie lunar de ședințe de dializă. A fost un gest extrem de frumos din partea bunicului“, a spus atunci Grigore Tinică, un doctor care a făcut parte din echipa de transplant. Într-adevăr, așa a fost, dar bătrânul a făcut acest gest și pentru că era vorba de cineva foarte drag.

Un studiu realizat în 2005 la Universitatea Hebrew, din Israel, a arătat că există o legătură între bunătate și gena care eliberează dopamina, un neurotransmițător din creier responsabil cu starea de bine. Un studiu prezentat de Alan Luks în cartea sa Puterea tămăduitoare a faptelor bune (The Healing Power of Doing Good) arată că cei care ajută au senzații fizice distincte atunci când fac un bine.

Mulți spun că se simt mai plini de energie, mai calmi, mai buni și mai încrezători în propria persoană, un fenomen pe care el îl numește „euforia celui care ajută“.

Unii oameni de știință spun că suntem altruiști doar pentru binele unui grup și pentru a obține un plus de dopamină, ceea ce înseamnă că, de fapt, amabilitatea și bunătatea sunt egoiste.

„Probabil cel mai real altruism este cel îndreptat spre propria persoană“, spune Bill Von Hippel, profesor de psihologie la Universitatea din Queensland.

Dăruiește mai departe

„Cui îi pasă că amabilitatea este în esență egoistă?“, se întreabă autoarea Catherine Ryan Hyde. Cartea sa Dă mai departe (Pay It Forward) spune povestea unui băiat care decide ca, pentru fiecare bine care i se face, la rândul său să dea trei ori mai mult. Cartea s-a ecranizat și a declanșat o mișcare în viața reală bazată pe principiul „dăruiește mai departe“. Asta dovedește cum bunătatea poate fi pur și simplu dezinteresată – oameni care ajută oameni necunoscuți fără să aștepte vreo recompensă. Ryan Hyde spune că nu contează ce-i face pe oameni să dăruiască, contează doar că au decis să facă acest gest.

Dăruiește dezinteresat

Amabilitatea se mai aseamănă și într-un alt mod cu fericirea: nu pot fi cumpărate. Profesorul Sam Bowles spune că economiștii fac deseori greșeala să creadă că oamenii sunt în mod natural egoiști și că, dacă fac ceva bun, o fac pentru o recompensă financiară sau pentru a evita o sancțiune. Dar un articol al lui Bowles publicat în revista Science dovedește contrariul.

El a relatat cazul a șase centre de îngrijire a copiilor care au introdus amenzi pentru a-i penaliza pe părinții care întârziau să-și ia copiii. După introducerea amenzilor, părinții au întârziat de două ori mai mult. Un studiu similar arată că femeile tind să fie mai reticente la donarea de sânge dacă sunt plătite pentru asta. Bowles crede că resimțim ideea că principiile noastre pot fi cumpărate: preferăm să facem fapte bune de dragul gestului în sine.

Din lucruri mici

Un sinonim al cuvântului bunătate este termenul umanitate. Bunătatea este esențială în definirea noastră ca oameni, o recunoaștere a faptului că vâslim în aceeași barcă. „Unul dintre motivele care face ca viața să fie trăită este că, uneori, cei din jur sunt altruiști“, spune Bowles.

Vestea bună este că ne putem autoeduca să devenim mai buni. „Oamenii ar trebui pur și simplu să facă mai multe gesturi frumoase și să o facă în mod regulat“, spune profesorul Lyubomirsky. Bunătatea este până la urmă o chestiune de alegere, o atitudine care te însoțește tot timpul și poate crea o diferență oricât de mică în viața altcuiva.

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza