Dans al vieţii

După ce familiile lor au fost distruse de SIDA şi de război, un grup deorfani ugandezi a transformat tragedia în artă
 

Peste 2,4 milioane de copii ugandezi au rămas orfani din cauza războiului și a virusului HIV. Atunci când Alexis Hefley a vizitat pentru prima oară această țară, în 1993, ea a văzut suferința micuților rămaşi fără părinți. În acelaşi timp însă, fostul bancher texan a întrezărit „o lume plină de posibilități“. Ea i-a privit în timp ce dansau pentru turişti ca să câştige bani şi i-a venit o idee: dacă americanii i-ar vedea dansând, i-ar sprijini şi ei. Hefley a întrezărit, de asemenea, speranță pentru o țară care primeşte în mod regulat mai puțin decât i se cuvine. „Mă tot întrebam: Mai există vreun fel de comuniune? Mai există intimitate?“ spune ea. „Am găsit aceste lucruri în aceste orfelinate – am văzut minuni.“

Pasiunea şi talentul copiior au îndemnat-o pe Hefley să colaboreze cu călugărițele de la Orfelinatul Fiicele Carității, din Kampala, pentru a înființa o trupă de dans itinerantă. Scopul acesteia este de a conferi un chip uman pro-blemelor din Uganda, de a trezi conştiința oamenilor şi a strânge bani. Primul turneu a inclus şase oraşe americane şi s-a desfăşurat în 1994. Astăzi, trupa compusă din 22 de membri, cunoscută ca Spiritul Ugandei, străbate America din doi în doi ani şi ajută la sprijinirea a sute de orfani rămaşi în țară. Copiii trebuie să dea o probă pentru a fi acceptați în trupă, iar unii dintre cei care reuşesc primesc burse de studii în colegii din SUA, după care se reîntorc în țară, ca să ajute la reconstrucția ei. Douglas Menuez a fotografiat prima dată trupa în 2006 – un proiect care a devenit o adevărată misiune şi a dus la publicarea noii sale cărți, Spiritul Transcendent, din care sunt extrase şi aceste imagini.

La fiecare spectacol, dansatorii radiază de neaşteptată bucurie pură, linişte sufletească şi sentiment al împlinirii, date fiind nenorocirile prin care au trecut. „Ei privesc spre viitor, nu se uită la trecut“, explică Menuez. „Acceptă ce este frumos şi bun în lume.“ Aşa cum spune unul dintre dansatori: „Oamenii se gândesc: «Aceşti copii şi-au pierdut părinții. Au avut atâtea probleme». Dar după aceea ne văd dansând. Ne văd zâmbetele. Și află că viața merge înainte“.

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza