Cum prepară soția o vacanță perfectă

 

PE LA începutul lunii aprilie, soția mea m-a întrebat: – Unde vrei să mergi în vacanță?

Cuvintele ei m-au surprins și mi s-a părut că pică total aiurea. Cum poți să te gândești la concediu de la începutul primăverii?

– Habar n-am, am încercat eu să mă eschivez. Dar nu a ținut, pentru că imediat a urmat replica:

– Dacă nu ai niciun fel de preferință acum, nu vei avea dreptul să faci niciun comentariu mai târziu.

Suntem căsătoriți de 13 ani și nici prin cap nu mi-a trecut vreodată să mă ocup de vacanță. Nici n-aș ști cum. Soția mea pregătește concediul familiei. Și se ocupă de asta timp de trei luni pe an. Cred că se uită pe o sută de oferte, scanează 50 de site-uri de turism, citește zece cataloage și are o opinie despre toate hotelurile de la Marea Mediterană.

La începutul acestui an a fost la un târg de turism, iar reprezentanții ministerului de resort din Turcia mai aveau puțin și îi făceau o ofertă de angajare după ce au stat de vorbă o oră cu ea și au descoperit câte știe despre industria turismului de la Bosfor.

Așa că aș putea liniștit să merg pe mâna ei, dar...

– Deci ți-e indiferent cu ce companie zbori?, mă întreabă.

Asta e ceea ce se numește o lovitură sub centură. Știe că mi-e frică de avion. E o frică împotriva căreia lupt, zburând cu fiecare ocazie. Dar îmi aleg cu foarte mare grijă compania. Mă uit pe site-urile de siguranță a zborurilor. Citesc tot despre flota companiei aeriene.

Îmi dau seama că mă comport ca un paranoic, dar așa reușesc să-mi controlez cât de cât teama asta dementă. În timpul zborului, rezolv Sudoku. Cam unul la două ore! Asta ca să vedeți care e capacitatea de concentrare a unui om stresat.

Și astfel, deși mi se pare absurd să mă gândesc la vacanță când abia au dat mugurii prin copaci, mă văd obligat s-o fac.

Unde vreau să plec în concediu? Noi, bărbații, nu cerem prea multe de la o destinație. Să aibă piscină, WiFi, bere, mâncare pe săturate și aer condiționat în cameră.

Personal, mă enervează să stau o săptămână, pentru că nu înțeleg nimic. Abia am descoperit barul care e deschis non-stop și trebuie să Și plec acasă. Așa că un alt criteriu e acela de a sta cel puțin zece zile.

După ce mă gândesc la numărul de zile, trebuie să mă gândesc la destinație. Unde poate pleca un bărbat de 40 de ani cu soție și copil în vacanță? Nu are prea multe alegeri – Coasta de Vest cu Spania și Portugalia, sau Est, Grecia, Turcia. Pe italieni îi boicotez. Acolo românii merg să muncească, nu să se distreze. În Anglia e scump, în Franța e aglomerat. Și cum pretențiile mele nu sunt prea mari, mă gândesc la copil. Iar cei mici, cel mai bine se simt în Antalya, la „all-inclusive“. Au mini-club și pleacă dimineața și se întorc seara. Se amestecă acolo cu alți copii veniți din toate colțurile Europei, vorbesc în semne și pe limba lor, iar educatoarele îi învață să cânte „Frère Jacques“.

Așa că într-o săptămână pot da un răspuns. Dar abia atunci începe calvarul: soția mea începe să mă bombardeze cu pliante de hoteluri, cu oferte, cu opinii de pe tripadvisor.com, cu fotografii. Îmi vuiește capul și albastrul mării din imaginile superprelucrate mi se așază pe creier. În fiecare an îmi doresc o vacanță simplă și, an de an, totul devine mai complicat.

După ce, într-un final, alegem hotelul și perioada, se declanșează circul cu agenția de turism. Ba că n-are în luna cerută, ba că n-are hotelul ales, ba n-are bilete de dus, ba de-ntors. Nervi, lacrimi, stres. Nu din partea mea. Sunt imun. Când îmi pierd orice speranță și mă împac cu gândul că o să-mi petrec vacanța căutând-o pe Elodia la OTV, totul se rezolvă. Nu mai e primul hotel, dar e altul mai bun. Nu sunt zece zile, sunt nouă. Nu plecăm în iulie, ci în august, nu în Grecia, ci în Turcia. La sfârșitul lui iunie avem, în fine, programată o vacanță. După toată această întreagă nebunie am decis ca în acest an să ne petrecem vacanța în Antalya, Turcia, la clubul Gloria Golf. Părea să răspundă pretențiilor celor trei membri ai familiei: soția, copilul Și eu. Punctul forte: puteam să ne „abandonăm“ liniȘtiți puȘtoaica într-un super loc de joacă cu piscină supravegheat de personal calificat, iar noi să ne facem de cap relaxându-ne pe Șezlonguri cu un frappé delicios alături.

Cum a fost până la urmă în concediu? Perfect. Cele trei luni de pregătire Și-au dovedit eficiența. Mâncarea a fost excelentă Și din belȘug, serviciile spa la înălțime, iar despre puȘtoaica mea ce să mai spun – nu voia să mai iasă din piscină. Evident că soția mea îȘi face deja planuri pentru programarea viitorului concediu estival, mai ales că îȘi doreȘte ca în fiecare an să mergem în altă parte. Dar până atunci mai este, iar la sfârȘitul acestei luni începe pregătirile pentru... vacanța de Crăciun. O, Doamne!

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza