Cum am cumparat o gradina zoologica

"Sa lasam totul balta si sa ne cumparam un parc! De ce nu?", si-au zis Benjamin Mee si familia sa.
 

Mama urma sa se mute intr-un apartament mai mic. Daca tata ar mai fi fost in viata, ar fi suge­rat un apartament in Cheltenham, Anglia, aproape de bibli­oteca, fara nicio gradina pentru care sa isi faca griji. Dar mama a fost intotdeauna o fire mai aventu­roasa. Asa ca, a­tunci cand a gasit la cutia postala brosura care prezenta o gradina zoologica de 120.000 de metri patrati care era de vanzare in Devon, s-a gandit ca asta este exact ce isi doreste. Pentru o suma care echivala aproximativ cu pretul vilei sale de cinci ca­mere din Surrey, mama ar fi putut deveni noul proprietar al parcului natural Dartmoor, din sud-vestul Angliei, si - totodata - stapana a 200 de animale exotice. Fratele meu Duncan si cu mi­ne ne-am decis rapid ca in acest scop trebuia sa ne schimbam complet viata. Parcul era inconjurat de padurile si superbele plaje din South Hams. Dar oferta noastra a fost respinsa pe motiv ca nu ne permiteam sa investim suficienti bani si nici nu aveam experienta in conducerea unei gradini zoologice, ceea ce, de altfel, era adevarat. Ne-am intors, usor nostalgici, la vietile noastre. Dupa aproape un an, am vazut ca gradina zoologica era scoasa din nou la vanzare. De data aceasta, animalele urmau sa fie impuscate daca nu aparea niciun cumparator. Am lasat balta tot si ne-am concentrat pe inlaturarea tuturor obstacolelor care ne desparteau de achizitionarea parcului. In final, l-am cumparat pe numele mamei, nu pe cel al unui SRL, asa ca puteam uita de imprumutul pentru dezvoltare. Am reusit sa adunam aproximativ 4.000 de lire si sa pornim afacerea, dar banii nu ne ajungeau decat pentru doua saptamani: trebuia sa platim pentru ingrijirea animalelor si salariul celor 20 de angajati. Pe data de 20 octombrie 2006, mama, in varsta de 76 de ani, fratele meu, Duncan, sotia mea, Katherine, si cu mi­ne, plus copiii nostri, Milo, de sase ani, si Ella, de patru ani, ne-am mutat cu totii in noua casa. Desi cand­va fusese o vila mareata cu 12 dormi­toa­re, noua noastra casa era acum o darapanatura care necesita renovare ur­genta. Dar am zambit larg vazand dealurile care se intindeau pana spre mare. Pe terenul transformat in parc, lo­cuiau noii nostri vecini: cinci tigri si­berieni, trei lei africani, noua lupi, trei ursi bruni europeni, doua pume, un ras, patru vidre asiatice, doi flamingo, multe bufnite si un tapir brazilian, pe nume Ronnie. Mai aveam si maimute, cativa emu, niste cerbi, o lama, un grup mic de reptile - printre care si niste serpi boa imensi - si o tarantula. Nu se putea sa nu fii incantat! Peste patru zile s-a produs inimaginabilul. Pe la 17.30, cand eram in bu­ca­tarie cu Robert, paznicul-sef, Duncan a navalit pe usa, urland: "Una din feli­ne a evadat! Nu glumesc!". Apoi a iesit valvartej. De regula, Duncan nici nu urla, nici nu e agitat. Robert s-a ridicat si eu mi-am dat seama ca se duse­se sa ia arme si sa organizeze oamenii. Ajunsi la tarcul tigrilor, ne-am dat seama ca Sovereign, jaguarul, era inauntru cu tigroaica Tammy. Ambele animale erau agitate si, daca ar fi inceput sa se lupte, unul din ele ar fi trebuit im­puscat. Brusc, jaguarul s-a napustit la picioarele din spate ale tigrului, iar Tammy s-a intors si l-a lovit cu putere peste cap, rasucindu-l ca pe o papusa. Descurajat instananeu, Sovereign s-a tarat inspre gardul care inconjoara intregul perimetru si a inceput sa urma­reasca un paznic care se misca in mod intentionat ca sa ii atraga aten­tia. Tammy s-a catarat pe un bolovan si a inceput sa raga la el. Lui Tammy nu ii plac nici oamenii, nici urletele, deci Kelly, paznicul responsabil cu felinele, a dat ordin ca toti oamenii disponibili sa se aseze in jurul perimetrului. La acest ordin, toti am inceput sa urlam cat de tare puteam. Tigroaica a tresarit, si-a pleostit urechile, iar dupa cateva minute a sarit de pe bolovan si s-a refugiat in casuta ei. Sovereign ramanea in continuare intr-un mediu care ii era total strain, asa ca mi-am petrecut toata noaptea urmarindu-l din masina. De dimineata s-a potolit totul, cand un padurar de la alta rezervatie a venit cu un pistol cu tranchilizante si a transportat jaguarul aflat in coma inapoi in tarc. Tot visul nostru s-ar fi putut sfarsi aici, dar din fericire primaria ne-a feli­­citat pentru cum am rezolvat incidentul si ne-a laudat profesionalismul. Dar ceea ce trebuia sa facem neaparat era sa redeschidem parcul, care fusese inchis de peste un an. Aveam nevoie urgent de 500.000 de lire si nimeni nu imprumuta o asemenea suma unei femei de 76 de ani. Am inceput sa evitam constant creditorii, dar, in februarie, am reusit sa facem rost de un im­prumut de la Uniunea Nationala a Fermierilor si am putut incepe demersurile pentru obtinerea licentei de gradina zoologica. Animalele erau considerate drept o colectie privata, aflate sub legea pentru animale salbatice periculoase, iar ca sa permitem accesul oamenilor, sa facem poteci, spatii speciale, restaurante, magazine si o gramada de alte lucruri, era nevoie sa imbunatatim mult locul. Absolut toate variantele necesitau niste investitii imense. In plus, trebuia sa locuim toti impreuna ca o mare familie, dar, din fericire, locul fiind atat de mare, eventualele ne­placeri ale locuitului in comun se redu­ceau considerabil. Dupa aproape sase luni, nepoata mea, Ella, m-a intrebat: "Unchiule Benjamin, tu unde locuiesti?" si a fost uimita sa afle ca de fapt sta­team in aceeasi casa, la cateva camere departare. Cu toate ca majoritatea prietenilor au fost neincrezatori, ne-au sprijinit cand le-am spus ca mi-am schimbat me­seria (inainte fusesem jurnalist), desi unul dintre ei a fost ingrozit cand a aflat cat costa hrana animalelor. Nu avea, insa, de ce sa isi faca griji. Hrana pentru majoritatea erbivo­relor din zo­na provine de la supermaketuri: fructe si legume pe care le ridicam de doua ori pe zi. Astfel, strutii emu mananca sparanghelul care a stat pe tarabe in urma cu doar trei ore, iar carnivorele mananca animalele alese pentru sacrificare de catre ferme sau cele lovite de masini. Animalele mele preferate sunt tigrii Blotch, Stripe si Vlad, un mascul imens de tigru Siberian. Toti trei vin la gardul din spatele casutei lor sa cerseasca o mangaiere (nicio sansa!). Tigrii nu maraie si nici nu rag. Pur si simplu pufaie, iar daca pufai inspre ei, iti ras­pund. E un sentiment inaltator atunci cand o felina de peste 300 de kilograme, aflata la un pas de tine, incearca sa fie prietenoasa. Milo si Ella s-au indragostit de vidre, animale care fac cele mai amuzante zgomote din lume atunci cand treci pe langa ele. Cand chitcaie, copiii incep si ei sa le imite si sa topaie fericiti, pana cand vidrele isi dau seama ca nu le-am adus mancare si se indeparteaza grabite. Alt rasfatat al parcului e tapirul Ronnie, care imi aminteste de un bull-terrier de Staffordshire pe care l-am avut in urma cu cativa ani: puternic si solid, dar al naibii de murdar. Practic, tapirul este un animal foarte periculos, capabil sa ucida usor un om, dar cu ajutorul unui ingrijitor i-am spalat chiar si ochii cand avea conjunctivita, lucru pe care m-a lasat sa-l fac, desi nu ii placea deloc. Siretlicul e sa il scarpini pe gat, ca sa intoarca capul intr-o parte, sau sa il scarpini pe fund si atunci se asaza. Ori de cate ori e posibil imi place sa privesc lucrurile din cealalta parte a gardului. Intr-o zi m-am trezit cocotat intr-un copac, agatand capete de vitei pentru lei. Spatiul leilor e un loc unde mai bine nu ti-ai dori sa te afli: o singura greseala a unui ingrijitor sau o eroare mecanica ar putea elibera trei feline flamande, care ne-ar socoti doar un aperitiv. Capetele, primite de la fermierii ca­re sacrifica boi tineri, sunt agatate de crengi sau inghesuite printre crengi, ca intr-un joc care sa ii determine pe lei sa faca efort in a-si obtine hra­na. Pentru capetele plasate cel mai abil, leoaica a avut nevoie chiar si de trei zile de dat tarcoale, sarituri si cata­ra­turi - lucru foarte bun, pentru ca astfel ea s-a comportat exact cum s-ar fi comportat in salbaticie. Dupa opt luni in care toti am lucrat din greu - directorii, personalul responsabil pentru animale si angajatii de la intretinere - ne-am atins scopul si, in sfarsi, am primit licenta. Pe data de 7 iulie, anul trecut, Gradina Zoologica Dartmoor si-a deschis portile pentru primii vizitatori. Nu pot sa nu ma gandesc cat de privilegiat sunt ca am o meserie atat de minunata. Pe lista noastra de animale pe care le-am dori in viitor se numara girafe, testoase de Galapagos si, ca sa fim sinceri, elefanti (dar sa nu afle cei de la primarie, ca o s-o ia razna!). Ingrijitorii au tot timpul idei noi, de la ce ierburi sa planteze pentru felinele africane, pana la rampele si platformele care trebuie construite pentru pume si pentru vulpile polare. Iar eu am una dintre cele mai frumoase meserii din lume - fie si numai pentru ca pot sa fiu de acord cu toate aceste sugestii.

Vote it up
440
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza