Copiii hiperactivi au nevoie de atentie

Copilul tau nu sta o clipa locului, este galagios, se supara din orice, tipa la sora, fratele, bunica sau bunicul din orice motiv, investigheaza tot, se misca mult, nu are stare, iar jucariile arata ca dupa trecerea unei tornade? Toate aceste manifestari sunt confundate, in general, cu proasta crestere, insa in multe cazuri poate fi vorba, de fapt, de sindromul ADHD, adica hiperactivitatea cu deficit de atentie la copil.
 


ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o
afectiune descoperita in timpul copilariei sau adolescentei si este
caracterizata prin deficit de atentie insotit de un comportament hiperactiv sau
impulsiv. ADHD persista si afecteaza nu numai copilul, ci si persoanele din
jurul sau, inclusiv prietenii si familia. Simptomele se manifesta in viata de
zi cu zi, 24 de ore din 24, afectand abilitatea copilului de a dezvolta relatii
cu ceilalti si de a functiona eficient la scoala, acasa sau in alte contexte
sociale. Exista 18 simptome-cheie recunoscute peste tot in lume, definite in
Manualul statistic si de diagnostic pentru boli mentale ale Asociatiei
Americane de Psihiatrie, care incadreaza comportamentul copilului in zonele de
impulsivitate, inatentie si hiperactivitate. Parintii trebuie sa se adreseze
medicului specialist, singurul in masura sa puna un diagnostic corect, ori de
cate ori exista un cumul de simptome manifestate excesiv si repetat pe
parcursul zilei in toate mediile in care se afla copilul. Vestea buna este ca,
momentan, exista solutii eficiente pentru tratarea timp de 24 de ore si, cu
intelegerea deplina a acestei afectiuni, copilul poate fi ajutat sa-si atinga
intregul potential. "Observ cu incredere ca medicii specialisti acorda o
importanta din ce in ce mai mare acestei tulburari si modalitatilor de
tratament existente", a declarat doctorul Daniel Popescu, director relatii
publice pentru compania farmaceutica Eli Lilly Romania.


Tratamentul este individualizat

Tratarea sindromului ADHD implica evaluari si masuri
terapeutice specifice initiate de medicul specialist in psihiatria si
neurologia copilului si adolescentului si este individualizat pentru fiecare
pacient. Succesul terapeutic reprezinta o munca in echipa, prin colaborarea
dintre parinte, copil, cadru didactic si echipa de specialisti. Diagnosticarea
trebuie facuta de medici specialisti si psihologi, iar practicile terapeutice
sunt orientate asupra managementului simptomelor, combinand mai multe metode de
tratament precum terapia comportamentala (incluzand antrenament si terapie),
medicatia si terapia combinata (medicatie si terapie comportamentala).

"Datorita campaniei media la care am participat, gradul de
informare a populatiei a crescut foarte mult, iar adresabilitatea, de asemenea.
Suntem inca deficitari in ceea ce priveste acceptarea medicatiei, romanii fiind
in continuare circumspecti atunci cand vine vorba despre medicatia la copil", a
afirmat prof. dr. Iuliana Dobrescu, directoarea Sectiei de Psihiatrie
Pediatrica a Spitalului Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia".


Sta in puterea ta sa-ti ajuti copilul

Nu este intotdeauna usor sa fii parintele unui copil cu
tulburare prin deficit atentional/hiperactivitate. Comportamentul sau,
rezultatele scolare nesatisfacatoare te pot enerva si frustra, lasandu-ti impresia
ca nu ai fost un parinte bun. Astfel de sentimente sunt explicabile, dar acum
se cunoaste faptul ca ADHD este o afectiune medicala, si nu o consecinta a unei
atitudini necorespunzatoare din partea parintilor. Simptomele acestei afectiuni
debuteaza inaintea varstei de sapte ani, adesea manifestandu-se cu intensitate
maxima in primii ani de scoala. Uneori, cei suferinzi de ADHD pot fi capabili
de o atentie excesiva, ei concentrandu-se asupra unui anumit lucru si ignorand
celelalte aspecte inconjuratoare. Insa, in conditiile sustinerii
profesionale (cadre didactice) si familiale si cu o structura adecvata vietii
scolare si familiale, copiii cu ADHD isi pot imbunatatii rezultatele scolare,
isi pot face prieteni, pot interactiona bine cu persoane de aceeasi varsta si
pot fi membri ai unor familii mai linistite si fericite.

Parintii sunt persoanele cele mai apropiate copiilor si cei
care cunosc cel mai bine trasaturile de caracter si punctele sensibile ale
acestora. Tocmai de aceea ei sunt primii care pot sesiza simptomele ADHD-ului. In acest caz, recomandabil este sa se actioneze imediat, apeland la
sfaturile unui specialist. De asemenea, este important ca parintii sa dispuna
de o buna intelegere a punctelor forte si a slabiciunilor copilului, atat din perspectiva "clinica", cat si personala. Dincolo de acestea, este vital ca ei sa comunice
educatorilor si altor specialisti cunostintele lor despre copil si nevoile
sale. De multe ori, parintii nu stiu cum sa reactioneze si ce comportament sa
adopte in ceea ce priveste copilul hiperactiv, deoarece nimic nu pare sa
functioneze. Este nevoie de multa rabdare, intelegere si o atitudine pozitiva

constanta
.


Cum sa te comporti?


Copilul este, in mod cert, persoana cea mai importanta din
tot acest proces. Pentru orice copil, de orice varsta, este neplacut sa fie
scos in evidenta prin interventii speciale, dar este inca si mai rau daca
motivele nu-i sunt clare. Parintii si profesorii realizeaza planuri speciale
pentru copil si ii cer sa faca lucruri pe care niciunul dintre prietenii sai nu
este nevoit sa le faca! Copiii mai mici pot sa interiorizeze unele sentimente
de rusine si sa aiba senzatia ca sunt "rai". Unii copii mai mari pot sa se
simta etichetati sau stigmatizati si reactioneaza prin resentimente si lipsa de
intelegere. Intotdeauna este mai bine sa simti ca esti participant, nu pion.
Chiar si copiii foarte mici accepta interventiile atunci cand motivele si
beneficiile le sunt explicate intr-un mod care pare rational pentru ei. Nu este
suficient sa-i oferi doar disciplina si indrumare - "e timpul sa-ti faci
temele", "inchide televizorul" etc. Lasa copilul sa vada in tine persoana care
il incurajeaza - "am incredere in tine, vreau tot ce-i mai bun pentru tine,
sunt alaturi de tine pana la capat".

Interventiile educationale dau intotdeauna rezultatele cele mai bune
atunci cand copiii isi considera familia o sursa de sprijin permanent. Ca
atare, este bine sa-i arati copilului ce apreciezi la el sau sa-l lauzi atunci
cand consideri ca a facut ceva bine, sa iei parte la jocul lui (in timpul
jocului nu este indicat sa-i spui ce sa faca), sa-i dedici in fiecare zi un
anumit timp, sa-i spui cand doresti sa faci ceva fara sa te deranjeze si sa
stabiliti impreuna ce ar putea face el in acest timp, sa-l incurajezi sa dezvolte
solutii alternative si, nu in ultimul rand, sa te gandesti cum sa imparti
afectiunea intre copii.


Sursa: revistafelicia.ro

Vote it up
209
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza