Cine-i seful? Cum iti castigi autoritatea asupra copiilor

Tudor, in varsta de trei ani, se ghemuieste pe canapeaua din sufragerie si, in timp ce priveste la televizor, incepe sa loveasca marginea canapelei cu picioarele. “Mami,  mami!”, striga din sufragerie, acompaniat de zgomotul puternic facut de picioarele ce lovesc canapeaua. Foto: Reader’s Digest
 

<p>Toata aceasta accentuare a nevoilor copiilor a destabilizat buna functionare a familiei. Copiii primesc mesajul ca nevoile si dorintele lor sunt mai presus de ale celorlati. Mamen da un exemplu in cartea sa, Sindromul Copilului Rasfatat, cu privire la principiul pe care atat parintii, cat si copiii il stiu foarte clar: „Copiii trebuie sa fie incurajati sa isi exprime sentimentele si sa fie ascultati. Si propune o schimbare: „Exista momente cand copiii trebuie sa fie vazuti, si nu ascultati, mai ales atunci cand altii vorbesc sau cand parerile lor nu sunt relevante pentru situatia respectiva.” Mai precizeaza ca nu trebuie sa ne fie teama sa le spunem copiilor nostri sa “nu scoti o vorba!” sau “pentru ca asa am spus eu.”

Mamen recunoaste cu curaj ca este mai dificil sa cresti un copil acum decat era in urma cu 20 de ani, cand copiii ei erau mici. Asta deoarece am trecut de la o societate centrata pe nevoile copilului, in care parintii iau dorintele copiilor in considerare atunci cand hotarasc cum va functiona familia, la una condusa de copil, in care dorintele acestuia conduc la luarea unor decizii de catre parintii lor. Multi dintre noi avem mult mai putina autoritate decat parintii nostri pentru ca am renuntat la ea sau pentru ca ne-a scapat de sub control fara sa ne dam seama, in eforturile noastre de a ne purta corect cu copiii nostri. Si mai mult decat atat, parintii care sunt mereu ocupati cu munca sunt, de cele mai multe ori, prea obositi sa-si mai exercite autoritatea. E mai usor sa cedezi in astfel de situatii.

In afara familiei, drepturile copiilor, concepute pentru prevenirea exploatarii acestora, s-au transformat in adevarate campanii de marketing despre care Mamen spune ca “acest lucru inseamna ca cei mici au dreptul la propriile opinii si nu trebuie sa-si asculte parintii”. Cu totii am auzit copii care isi afirma cu obraznicie in fata parintiilor ca “Nu poti face asta” sau “Stiu care imi sunt drepturile”. Unii dintre ei chiar ameninta ca isi vor denunta parintii la Protectia Copilului, iar parintii se amuza copios pe baza acestor afirmatii. Rezultatul final nu mai este insa atat de amuzant. Copiii nostri nu mai invata regulile, sfaturile si limitele de comportament de care au nevoie pentru a se dezvolta si pentru a creste.

Dr. Sarah Shea, medic pediatru si specialist in probleme de dezvoltare sau comportamentale, spune ca observa efectele eforturilor parintilor de a stabili tot timpul reguli. “Parintii nu isi dau seama ca e in regula sa spui si nu. Insa acest lucru este important, pentru ca cei mici trebuie sa invete sa-si astepte cu rabdare recompensele. Nu pot primi tot ce vor.”

Scott Wooding, alt renumit psiholog canadian, autorul recentei carti „Criza Parentala”, este de acord ca li se face copiilor un deserviciu prin stabilirea a unui numar prea mic de reguli.

Din fericire, dupa ce ne dam seama ca felul in care ne comportam le face rau copiilor nostri si ne luam in serios rolul de parinti, situatia se poate imbunatati rapid.

Mamen da exemplul unui cuplu al carui copil de patru ani refuza sa se culce inaintea lor. Parintii erau la capatul puterilor si copilul devenise “total irational”. Prima intrebare pe care le-a adresat-o a fost: “La cat ati vrea sa se culce?”. Raspunsul lor a fost: “19.30 sau 20.00, insa nu ar fi niciodata de acord cu orele acestea”. Mamen le-a spus: “Dar daca n-am mai lua in seama aprobarea lui?”

Ceea ce trebuia schimbat era felul de a gandi al parintilor. Trebuiau sa isi dea seama: „Ok, copilul nostru trebuie sa se culce. Si meritam sa ne bucuram si noi de serile de altadata.” Impreuna cu Mamen au introdus un program de mers la culcare la ora 20.00. Parintii trebuiau sa respecte si ei acel program si apoi sa insiste cu decizia ca si copilul lor sa se culce. Desi initial nu au crezut prea mult in sansele de reusita ale acestui plan, l-au incercat si, oricat de surprinzator ar putea parea, copilul s-a dus in camera sa si a adormit inca din prima noapte. “Nu va puteti imagina ce usurare a fost si pentru copil!,” spune Mamen.

Faptul ca accepta autoritatea pe care o avem si ca noi suntem cei responsabili reprezinta un pas important catre recastigarea controlului in relatia cu copiii nostri, spune Mamen. “Recupereaza-ti autoritatea incetul cu incetul! Nu transforma totul intr-un razboi insa! Actioneaza cu convingere!” adauga ea. Si trebuie sa iti dai seama ca si tu ai drepturi. “Ai dreptul la seri linistite si dimineti fara surprize,” spune ea. Si treci peste sentimentul de teama ca actiunile datorate comportamentului mai autoritar ii pot supara sau rani pe copiii tai! La fel ca baietelul ai carui parinti au reusit in cele din urma sa il convinga sa se culce la timp, copiii tai s-ar putea simti si ei usurati.</p>

Vote it up
1622
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza