Ceva pluteşte în aer...

 

Betty Vonck, o profesoară
de matematică 33 de ani din Delft, un oraş de dimensiuni mijlocii din vestul Olandei, a primit o broşură prin poştă în primăvara anului 2004. Textul îndemna locuitorii suburbiei Tanthof să lupte împotriva planului de a extinde autostrada A4 de la Delft până la Schiedam. Drumul urma să treacă de-a lungul cartierului şi asta ar fi însemnat un trafic groaznic. Betty citise că emisiile de gaze de eşapament pot cauza astmaticilor probleme serioase. Informaţia a şocat-o. Betty era şi ea astmatică, iar starea ei se agravase în ultimii ani, în ciuda dozei sporite de medicamente care îi fuseseră prescrise. În plus, prinsese câte o gripă urâtă de trei ori în ultimul an. Până atunci nu se gîndise niciodată la impactul covârşitor pe care traficul îl poate avea asupra stării sale de sănătate. Prin partea cealaltă a cartierului în care locuia, trecea autostrada A13, care lega Rotterdam de Haga. „Atunci mi-a picat fisa“, spune Betty.

Dezvoltarea activităţii industriale, creşterea producţiei de energie, arderea de combustibili fosili şi răspândirea rapidă a traficului motorizat au contribuit fiecare în parte la poluarea urbană şi la consecinţele ei şocante din ultimele decenii. Comisia Europeană şi Naţiunile Unite au estimat că în fiecare an vieţile a 370.000 de europeni sunt curmate prematur din pricina calităţii proaste a aerului. Cifra include 13.000 de copii cu vârste între zero şi patru ani. Aceste instituţii sunt de părere că de vină este aerul poluat din zonele urbane. Potrivit lui Lucas Reijnders, profesor de ştiinţa Mediului la Universitatea din Amsterdam, toate marile oraşe europene cu trafic aglomerat se confruntă cu aceeaşi problemă. „Micile particule prezente în emisiile motoarelor diesel sunt responsabile pentru ce se întâmplă acum“, spune el. Cea mai mare parte a populaţiei este expusă în diverse grade la acest fenomen. Este vorba de 80% din cei 730 de milioane de oameni care trăiesc în zonele urbane. În unele regiuni din Europa se semnalează niveluri alarmante ale poluării. „Mediul este grav afectat în vestul şi sudul Olandei, precum şi în Flandra. Nordul Italiei, între Veneţia şi Milan, Silezia şi Sudul Poloniei, precum şi centrele oraşelor Lisabona şi Porto din vestul Portugaliei sunt marcate de un grad ridicat de poluare“, explică Reijnders.

Consecinţele pe termen lung pe care poluarea mediului le exercită asupra sănătăţii noastre sunt mult mai grave decât se credea iniţial. În anii ’70, cercetătorii de la Universitatea Harvard au descoperit că micile particule sunt mai periculoase decât „suspecţii“ obişnuiţi: oxidul de sulf şi ozonul. „Expunerea prelungită la aerul poluat cu particule nemetalice poate declanşa boli cardiovasculare şi boli ale plămânilor“, afirmă Reijnders. „Cel mai mic element al unei particule ajunge în plămâni, unde poate declanşa o inflamaţie... „Poluarea aerului cu particule nemetalice şi prezenţa ozonului la sol sunt tot mai des puse în legătură cu declanşarea bronşitei, a emfizemului pulmonar şi a astmului – o boală cronică a căilor respiratorii care este de două ori mai frecventă în Europa în prezent decât în urmă cu 20 de ani. „În zonele urbane, situaţia e atât de gravă, încât pacienţii cu boli pulmonare decid să părăsească oraşul. Se mută în regiuni mai curate ale ţării, iar unii chiar pleacă din ţară“, declară Michael Rutgers, directorul Netherlands Asthma Fund (Fundaţia Olandeză pentru Astm).

În 2005, cu părere de rău, Betty Vonck s-a mutat cu soţul ei, Paul (37 ani), şi cu copiii lor, Simon (opt ani), şi Esther (şase ani), din oraşul Delft. Au ales rezervaţia împădurită din Veluwe, situată la o oră şi jumătate de mers cu maşina spre est. Betty iubea Delftul, dar era convinsă că atacurile ei continue de răceală şi de gripă paralizantă erau provocate de poluarea din oraş. Spera că se va simţi mai bine într-un mediu plin de vegetaţie şi aer curat. şi a avut dreptate. „Mă simt mult mai sănătoasă aici“, spune ea. În noua casă nu trebuie să ia medicamente şase luni pe an, presiunea din piept a dispărut şi foarte rar face febră.

Doctori din întreaga
Europă strâng dovezi privind efectele grave ale traiului în mediul urban. Claude Laguillaume este medic generalist în Paris. Biroul lui este situat la doar o sută de metri de Peripherique, o zonă de o agitaţie nebună a Parisului. „Traficul e sursa principală a poluării din acest oraş. Provoacă astm şi bronşită. Unii copii care au crescut lângă autostrăzi au parte de o dezvoltare necorespunzătoare a plămânilor“, spune el. Potrivit lui Francis Glemet, toxicolog şi director la Consiliul Naţional Francez pentru Sănătate şi Mediu, aproximativ 3.000 de parizieni mor în fiecare an din pricina poluării aerului: „Cu cât sunt mai mici particulele, cu atât devin mai periculoase. „Emisiile motoarelor diesel produc cele mai grave efecte“. Această situaţie nu este surprinzătoare, ţinând cont de faptul că 75% din maşinile franţuzeşti au motoare diesel.

„Faptul că acele particule din aer provoacă probleme de sănătate este clar ca lumina zilei“, afirmă Juergen Huesmann, un medic generalist din Dortmund, cel mai mare oraş din regiunea Ruhr a Germaniei. „Cele mai dese plângeri sunt legate de iritaţii ale tractului respirator, o funcţionare încetinită a plămânilor, un număr crescut al cazurilor de astm şi răspândirea bronşitelor cronice“, spune el.

În oraşele din România se înregistrează aceleaşi probleme de sănătate ca şi în alte metropole europene. „Anumite forme de cancer, în special cancerul la plămâni, prevalează. Mulţi oameni suferă de boli cardiovasculare. Poluarea atmosferică şi lipsa spaţiilor verzi sunt principalele motive“, explică dr. Daniela Bartoş, şefa secţiei de Medicină Internă a Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca şi fost ministru al Sănătăţii. Un studiu realizat prin programul „Aer curat pentru Europa“ (Clean Air For Europe), o iniţiativă a Comisiei Europene, arată că aerul poluat ne scurtează viaţa cu opt-nouă luni. În zonele foarte poluate se poate ajunge până la doi ani. Ce se poate face?

Măsurile legale
luate în ultimele două decenii au redus nivelul poluării în Europa. Uniunea Europeană a stabilit un set de reguli privind emisiile maşinilor şi a fixat anumite limite de poluare pentru a diminua efectele dăunătoare asupra populaţiei şi mediului înconjurător. În 1999, Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite (United Nations Economic Commission for Europe) a adoptat Protocolul de la Gothenburg, prin care se anunţa că SUA, Canada şi ţările europene vor lucra împreună pentru reducerea emisiilor poluante de amoniac, dioxid de sulf şi oxizi de nitrogen, precum şi de alţi compuşi organici volatili. Protocolul impunea o limită naţională a emisiilor poluante de substanţe cu efecte nocive. „Luăm măsuri împotriva statelor care nu respectă standardele de calitate a aerului“, subliniază comisarul european pentru mediu, Stavros Dimas. Comisia Europeană a iniţiat sancţiuni legale împotriva a zece ţări care produc în continuare cantităţi mult prea mari de particule nemetalice. „83 de milioane de oameni au fost expuşi la grade de poluare ce depăşesc normele în vigoare“, spune Dimas. Tonul lui este cât se poate de serios: „Dacă nu se aplică planurile pe termen scurt, se va ajunge la proces“. Mai sunt multe de făcut, dar Dimas este optimist: „Nenumărate oraşe din Europa au decis să îmbunătăţească condiţiile de trai ale locuitorilor lor. Iniţiativa lor este încurajatoare“.

În septembrie 2008, aproape 2.000 de oraşe cu un total de aproximativ 220 de milioane de locuitori au participat la Săptămâna Mobilităţii Europene, o campanie care şi-a propus să încurajeze orăşenii să folosească mijloacele de transport nepoluante.

Voturile pentru Cea Mai Verde Capitală, o distincţie acordată celui mai ecologic oraş, au devenit populare. Oslo, de pildă, a introdus cu succes măsuri de limitare a traficului de maşini şi emisiilor de CO2. Mii de gospodării au ales să folosească centrale termice ecologice, încurajate de subvenţia de 1.500 de coroane norvegiene (170 de euro) de familie. Altă alternativă ecologică la boilerele poluante din clădirile rezidenţiale şi de birouri este o reţea de centrale. De asemenea, s-au luat măsuri şi pentru a reduce poluarea în sine. Trebuie să plăteşti în plus dacă vrei să foloseşti pneuri care distrug asfaltul şi produc particule nemetalice. Drumurile sunt spălate şi acoperite cu un strat de clorură de magneziu, care captează particulele fine de praf. Au fost impuse limite de viteză, care ţin cont şi de condiţiile de iarnă, şi au fost introduse taxe pe rutele care duc spre centrul oraşului. Arterele principale de circulaţie din Oslo sunt construite în interiorul unor tuneluri, la care se poate ajunge folosind mijloacele de transport în comun. „Este greu să evaluăm efectul măsurilor pe care le-am luat, dar ştim că nivelul de concentraţie al poluanţilor din Oslo a scăzut în ultimii ani“, spune Kjersti Helgeland Bohlin, consultant la Ministerul norvegian al Mediului şi Transportului.

Stockholm,
capitala Suediei, este şi ea avansată la capitolul măsurilor cu ca-racter ecologic şi în 2010 va fi răsplătită cu titlul inaugural de Cea Mai Verde Capitală. Succesul înregistrat de sistemul de transport introdus aici este lăudabil: 77% din cetăţenii oraşului folosesc la primele ore ale dimineţii autobuzele ce se deplasează cu ajutorul biogazului sau al etanolului. Taxele ţin majoritatea maşinilor departe de centrul oraşului, iar numărul de biciclişti din Stockholm s-a dublat în ultimii 20 de ani graţie noilor şi modernelor piste amenajate. „Expansiunea reţelelor de centrale a reprezentat un pas important către îmbunătăţirea calităţii aerului“, spune Per-Owe Molander, de la Ministerul suedez al Mediului şi Sănătăţii. „În prezent, sistemul este folosit de 70% din locuitorii Stockholmului. În acest fel a fost redus nivelul de industrializare a oraşului şi ceea ce a rămas se încadrează în normele de procesare a deşeurilor şi respectă legislaţia pentru emisii poluante. Graţie acestor măsuri, Stockholm este unul din cele mai curate oraşe din lume. Calitatea aerului s-a îmbunătăţit constant în ultimul deceniu prin abundenţa de parcuri şi spaţii verzi. Circa 95% din locuitorii Stockholmului locuiesc la mai puţin de 300 de metri de un spaţiu verde. „Sperăm că Stockholm va servi drept exemplu pentru alte oraşe“, subliniază Molander.

Reijnders este optimist cu privire la aerul curat pe care îl va avea Europa în viitor: „Mai avem de făcut atât de multe lucruri! Reducerea numărului de maşini care circulă pe drumuri va produce rezultatul pozitiv pe care îl aşteptăm. Imediat ce industria va face acest pas, emisiile periculoase vor scădea cu 70%. Cred că ne vom afla într-o postură mult mai bună peste zece ani“.

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza