Cercetătorul

 

Telefonul mobil al lui Ricardo Quijano
a început să sune exact la 04.34 în dimineaţa zilei de sâmbătă, 25 aprilie. Ameţit de somn, Ricardo bâjbâi după aparatul de pe noptieră şi se chinui să citească mesajul. Era un mesaj de la directorul unităţii de pregătire în caz de urgenţe de sănătate publică al statului Texas. Mesajul spunea: „Teleconferinţă despre gripa porcină. Acum!“.

Ricardo, un cercetător de 30 de ani de la Direcţia de Servicii de Sănătate Umană din Houston, şi-a dat seama imediat de importanţa mesajului. El şi colegii lui monitorizau de câteva zile un virus letal denumit „gripă porcină“ şi identificat ulterior, pe măsură ce se răspândea din Mexic în Statele Unite, drept virusul AH1N1. Directorul care trimisese mesajul se aştepta la o creştere a numărului de probe de gripă ce urmau să fie analizate şi Ricardo, cu o experienţă de trei ani în direcţia de sănătate, urma să fie cercetătorul principal care urma să efectueze testele.

Mai târziu în acea zi, Ricardo a aflat că probele de gripă puteau ajunge dintr-un moment în altul şi că trebuia să fie pregătit să fie chemat de urgenţă la laborator. A aşteptat cu nerăbdare, dar nu a primit niciun telefon.

În ziua următoare a ajuns la laborator la 8 dimineaţa şi l-a însoţit pe directorul Departamentului de Servicii de Laborator din cadrul Direcţiei de Sănătate la o întâlnire a Diviziei de Operaţiuni Centrale, la care participau persoane aflate în poziţii importante în domeniul sănătăţii. Telefonul său a început să vibreze după puţin timp. „Opt cazuri în New York“, îl anunţa soţia, Damaris, care se uita la ştirile de la televizor acasă. Peste câteva minute, a mai primit un mesaj: „Se distribuie vaccinuri Tamiflu“. A urmat: „S-au mai depistat cazuri în Canada, Noua Zeelandă, Ohio şi Kansas“. Din momentul în care au auzit ştirile despre epidemia de gripă porcină, Ricardo, originar din El Salvador, şi Damaris şi-au făcut griji ca nu cumva Sophia, fetiţa lor de aproape doi ani, să se îmbolnăvească. Acum, auzind că boala traversa rapid tot globul, Ricardo se alarmă şi mai mult. „Ia-i temperatura o dată la două ore!“, îi scrise lui Damaris.

Pe la 6 seara, şeful i-a dat ştirea pe care o aştepta cu atâta nerăbdare:

– În sfârşit, ne trimit două probe!

Au ajuns după două ore. Ricardo simţea că i se strânge inima în timp ce se pregătea să le analizeze. Centrele de Control şi Prevenţie a Bolilor le-au impus cel mai mare nivel de precauţie celor care intrau în contact cu virusul, aşa că Ricardo începu îndelungatul proces de protecţie personală.

După ce îmbrăcă un halat lung, albastru, îşi trase două perechi de mănuşi şi le prinse bine de mâneci cu ajutorul unor benzi adezive. Apoi, îşi puse casca cu sistem de ventilaţie încorporat.

Minutele acordate protecţiei au părut nesfârşite şi, când în cele din urmă se află în laborator cu faţa la frigiderul înalt şi îngust care conţinea probele, inima începu să-i bată şi mai tare. În toţi anii de instruire se pregătise pentru un moment ca acesta. Urma să fie unul dintre primii oameni care analizau un nou tip de virus gripal ce ar fi putut deveni responsabil de următoarea pandemie. Ricardo deschise uşa frigiderului şi apucă un raft cu două eprubete închise cu dopuri cu filet. În ele se afla un lichid roşiatic în care pluteau tampoane pe care se aflau probele respiratorii ale pacienţilor. Lui Ricardo i-au trebuit 30 de minute doar ca să decontamineze zona de lucru şi să extragă materialul viral din probe. Apoi, a pus materialul într-un aparat care detectează materialul genetic specific virusului AH1N1.

Rezultatul unei probe a ieşit pozitiv pentru gripa de tip A, gripa obişnuită, dar aparatul nu a putut identifica subtipul virusului. Pentru că noua mutaţie a gripei porcine nu mai fusese întâlnită, cercetătorul s-a gândit că de aceea nici nu a putut fi identificată la test. Nu putea decât să trimită proba la analiză la Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din Atlanta.

A doua zi, Ricardo află că cei de la centru confirmaseră primul caz de gripă porcină AH1N1 din Houston la una dintre cele două probe. Între timp, clinicile din jurul Houstonului asaltau deja direcţia de sănătate cu apeluri şi sute de probe de gripă livrate în pungi.

Ricardo a muncit 14 ore pe zi analizând probele de gripă. Ajungea acasă prea târziu pentru a o mai vedea pe Sophia. Îl durea că nu-şi putea vedea fiica înainte de culcare şi s-a neliniştit când a aflat că primul deces din cauza gripei porcine în SUA fusese cel al unui băiat de origine mexicană care era cu doar trei luni mai mare decât Sophia. Iar aceasta se întâmplase chiar în Houston. „Am început să-mi pierd controlul“, îşi aminteşte el. La începutul lunii mai, al doilea deces din SUA atribuit virusului a avut loc în oraşul Harlingen, din statul Texas, la 480 km de Houston.

La aproape o săptămână de când analizase primele două probe Ricardo a reuşit în sfârşit să ajungă mai devreme acasă şi să o vadă pe Sophia înainte de a se culca. De cum intră pe uşă, Sophia începu să alerge de colo-colo, dând din picioare şi din mâini în semn de fericire. Ricardo îngenunche şi îşi deschise braţele. Sophia îi sări repede în braţe. Au început amândoi să plângă. „A fost exact ceea ce simţeam nevoia să fac atunci“, spune el.

La începutul lui iulie, viaţa lui Ricardo nu mai gravita în jurul virusului AH1N1. Programul de lucru revenise la normal, iar el analiza, împreună cu colegii, până la 200 de probe de gripă pe zi, ceea ce le permitea să mai apuce să analizeze şi probe mai puţin urgente, rămase din urmă. Şi viaţa sa de familie a revenit la normal.

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza