Cel mai mare spectacol de pe planeta

In Chile, astronomii construiesc telescoape cu care privesc inapoi, spre nasterea universului Foto: NRAO/AUI/ESO
 

<p>Intr-o senina zi de vara conduc prin Desertul Atacama, din nordul Republicii Chile, unul dintre cele mai uscate locuri de pe planeta. Intre timp, in emisfera nordica este iarna. La 100 de kilometri distanta de orasul Antofagasta apare panorama Muntelui Cerro Paranal, al carui varf pare perfect retezat. Pe acest varf se vad patru cilindri verticali cu patru telescoape gigantice. Impreuna, ele poseda cea mai mare putere de captare a luminii dintre toate seturile de instrumente astronomice care exista pe pamant.

Vreau sa vad cu ochii mei de ce s-a mutat aici in ultimii ani centrul de excelenta in cercetarea astronomica, prin doua proiecte majore ce vor extinde dramatic limitele cunoasterii noastre despre univers.

"Acesta este unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru observatii astrofizice", spune astronomul Laura Ventura, o tanara italianca ce a lucrat multa vreme in Insulele Canare. Ea va fi ghidul meu pe parcursul turului Observatorului Paranal. Imediat ce ajungem, observ ca piscul, aflat la o altitudine de 2.635 metri deasupra nivelului marii, se ridica deasupra varfurilor mai mici ce se intind inspre Oceanul Pacific. "Piscul este ca o insula in desert. Chiar daca suntem la numai 12 kilometri de coasta, nu prea vedem oceanul", imi explica Ventura. Un strat de inversiune din atmosfera retine pacla si vaporii de apa sub nivelul la care se afla observatorul. Curentii de aer dinspre Pacific trec usor pe deasupra acestui strat, mentinand cerul de deasupra observatorului senin, calm si uscat pe tot parcursul anului. Acestea sunt conditii aproape ideale pentru observatii astronomice nedistorsionate de vaporii de apa si de turbulentele ce blocheaza razele de lumina care trec prin atmosfera si fac ca stelele sa aiba acea sclipire poetica ce ii frustreaza atat pe astronomi. Acestia au nevoie de o perspectiva clara asupra cosmosului.

 

Pe deplin constient de splendida perspectiva asupra boltii ceresti pe care o ofera conditiile atmosferice de la Cerro Paranal, un consortiu de 14 tari (Belgia, Republica Ceha, Danemarca, Franta, Finlanda, Germania, Italia, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Elvetia, Marea Britanie, Austria) a creat in 1962 European Southern Observatory (ESO). Aceasta organizatie a decis sa constru- iasca pe varful muntelui patru telescoape gigantice, fiecare cu cate o oglinda reflectorizanta de 8,2 metri in diametru. Lucrarile s-au finalizat in primii ani ai secolului 21 si au costat 600 de milioane de dolari, sistemul de teles-coape devenind cel mai avansat sistem de observare din lume.

Mai tarziu, pe parcursul zilei, ajung sa ma plimb printr-unul dintre buncarele telescopice inalte de 27 de metri. Deasupra mea, maretul telescop zumzaie, ghidat de un sistem performant de computere care urmareste miscarea stelelor pe bolta. Lumina stelelor care a calatorit mii, milioane sau chiar miliarde de ani se reflecta din oglinda principala in alta mai mica, aflata deasupra ei, la mare inaltime. Aceasta reflecta fasciculul de lumina catre instrumentele ce il vor analiza. Astronomii studiaza acest fascicul concentrat pentru a determina elementele de baza din compozitia obiec- telor aflate la mare departare, precum si vitezele cu care acestea se apropie sau se indeparteaza de noi.

La caderea serii, intru in centrul de control al observatorului, unde sase astronomi, cu ajutorul inginerilor si tehnicienilor ce mentin telescoapele in stare perfecta, executa programe complexe de observare. Desi telescoapele sunt atat de automatizate incat astronomii le pot controla de la sediul central al ESO de langa München, ei prefera sa vina la fata locului in eventualitatea in care trebuie sa-si modifice planurile de observare din cauza schimbarilor meteorologice sau din alte motive. Observatorul Paranal atrage astronomi din toata lumea, ale caror cereri de alocare de timp de observatie, transmise uneori si cu un an inainte, trec printr-un proces de selectie riguros, in urma caruia comitetul de alocare decide care sunt propunerile castigatoare si le da dreptul sa utilizeze observatorul cel mult cateva nopti consecutive, pe parcursul oricarei jumatati de an.

Unul dintre astronomi, Dominique Naef, un tanar cercetator elvetian a carui bursa la Paranal este o exceptie de la regula, are dreptul sa petreaca trei ani la fata locului lucrand la propriile sale proiecte, cautand fericit planete si ajutandu-i pe altii. Pentru ca orice planeta din afara sistemului nostru solar este pierduta fara speranta in stralucirea generata de propria ei stea,</p>

 

Vote it up
588
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza