Ce te face să te amuzi?

Zece lucruri pe care nu le-ați știut niciodată despre râs
 

RÂSUL e alcătuit dintr-o serie de sunete similare vocalelor. Moș Crăciun ar trebui să-și reformuleze hohotul, căci ce se aude când râdem e mai degrabă ceva de genul: „Hă-hă-hă!“, nu: „Ho-ho-ho“! sau: „Ha-ha-ha!“.

COPIII RÂD de 300 de ori pe zi, iar adulții de 17. „Copiii sunt mai puțin blazați. Râd și când văd pe cineva împiedicându-se“, spune psihologul Richard Wiseman, de la Universitatea Hertfordshire, Anglia.

UNELE POPOARE au un simț al umorului mai dezvoltat. Profesorul Christie Davies, de la Universitatea Reading, a studiat umorul în toată lumea și consideră că evreii sunt primii „negustori de voioșie“. Unul dintre motive: umorul provine din sentimentul nepotrivirii. Cum mulți evrei simt că fac parte din societatea occidentală, dar și că alcătuiesc în același timp un grup distinct, au dezvoltat un simț al inadecvării. El mai observă și că japonezii nu au glume. Pentru ei, dacă nu te prinzi de poantă, te faci de râs, așa că a spune o glumă e o impolitețe.

CE NE SPUNE râsul despre o persoană? Potrivit unui studiu realizat de doctorul Lesley Harbidge, de la Universitatea Aberdeen, persoanele care râd ascuțit și aspru se bucură de nefericirea celorlalți; cei ce râd tare au nevoie de atenție și, adeseori, suferă de boli mintale; cei ce râd cu sforăituri au tendințe de superioritate; cei ce râd pe înfundate sunt imaturi și insensibili; cei ce râd ținându-se cu mâinile de burtă sunt prietenoși și de încredere; cei ce chicotesc sunt buni la suflet, dar introvertiți, iar cei ce râd repede și sonor ca niște copii sunt persoane cu o sexualitate accentuată, care flirtează adesea.

RÂSUL CHIAR ESTE contagios. în ianuarie 1962, o criză de chicoteli dintr-o școală de fete din Tanzania s-a răspândit în satele din împrejurimi și în alte 14 școli, determinând închiderea câtorva. Doi ani mai târziu, epidemia a trecut. Robert Provine, autorul volumului Laughter, A Scientific Investigation (Râsul, o cercetare științifică), publicată la editura Faber & Faber, spune că e posibil ca creierul să fie programat să reacționeze la fel când aude chicotelile altora.

MAJORITATEA situațiilor în care râdem nu au de-a face cu umorul. Provine a analizat ce spun sau aud oamenii înainte să râdă și a constatat că era vorba doar de banalități de zi cu zi: „Ești sigur?“ sau: „Ne vedem mai târziu!“. Râdem ca semn subconștient că am terminat de vorbit sau că am înțeles ce ni s-a spus.

UNII EXPERȚI sunt de părere că râsul e o recunoaștere inconștientă a statutului social – motiv pentru care râzi la poantele jalnice ale șefului. Făcând cercetări într-un spital, sociologul Rose Coser, de la Universitatea de Stat din New York, a descoperit că, în medie, angajații vârstnici făceau 7,5 remarci spirituale la fiecare ședință, iar tinerii – 5,5. Femeile râd de două ori mai mult ascultând ceea ce spune un bărbat decât bărbații care ascultă o femeie.

MAI RÂDEM și ca semn al siguranței, când teama cu privire la un pericol dispare. Soldații germani din Primul Război Mondial au fost văzuți râzând după ce supraviețuiseră unui bombardament.

RÂZÂND, ne afirmăm identitatea. Dr. Jason Rutter, sociolog la Universitatea Manchester, afirmă: „Dacă eu fac o glumă pe seama cuiva, iar tu râzi, înseamnă că ești de acord cu mine. E vorba de definirea micilor diferențe: avem puține glume despre japonezi fiindcă sunt diferiți, dar avem multe glume despre irlandezi.

BĂRBAȚII și femeile râd de lucruri diferite. în cadrul unui studiu realizat online, Richard Wiseman a rugat 100.000 de persoane să evalueze glume. Bărbații, programați să fie vânători, au preferat poantele răutăcioase, agresive („Cum se cheamă o maimuță pe teren minat?“ „BUBUIN!“). Femeile, însă, care tind să aibă mai multe abilități lingvistice decât bărbații, au preferat jocurile de cuvinte.

Vote it up
2
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza