Ce se intampla cu albinele?

Aceste insecte harnice ne-au sprijinit intotdeauna, polenizand plantele care ne furnizeaza totul, de la mar la bumbac. De curand insa, nu mai pot fi considerate ca o prezenta de la sine inteleasa: in ultimii ani s-au observat disparitii in masa ale albinelor de miere.
 

Criza de albine de miere a rezultat in importarea de
insecte din alte regiuni, dar in anumite zone din New Brunswick se incearca o
alta tactica. Acum aproximativ 15 ani, Steve Javorek, om de stiinta la o statie
de cercetare agricola din Canada, specializat in ecologie peisagistica, a
descoperit ca albinele megahile (albine salbatice dintr-o famlie inrudita cu
cea din care fac parte albinele de miere) folosite in Canada la culturile de
lucerna sunt mai bu­ne polenizatoare pentru
 
afine decat albinele de miere. Multi producatori folosesc de cativa ani
albine megahile si sunt multumiti. "Sunt ceva mai costisitoare, dar
reprezinta o alternativa viabila in lipsa albinelor melifere", spune Joe
Rideout, cultivator de afine.

In Canada aceste albine sunt folosite si la cateva
culturi de nutret, cum ar fi trifoiul rosu si unghia gaii. Pe continentul
nord-american se folosesc in agricultura si alte specii de albine, printre care
albinele albastre de livada - folosite pentru culturile de mere si alte fructe
-, si bondarii - in serele de tomate.

"Diversificarea strategiilor de polenizare e
cruciala daca dorim sa sustinem agricultura pe termen lung", observa Jvorek,
care studiaza si albinele salbatice, si rolul lor ca polenizatori ai
culturilor. Laboratorul sau e plin de specimene de albine salbatice: albine
galbene cu negru, albine negre, albine verzi stra­lucitoare, albine de un
albastru-aprins, albine uriase si albine minuscule, nu cu mult mai mari decat
furnicile, sunt aranjate frumos si etichetate in cutiute care umplu dulapurile.
"Fac asta de peste 15 ani si sunt mereu uimit de diversitatea albinelor. In
Canada exista aproape 800 de specii", afirma Javorek.

Si conservarea albinelor salbatice in peisajul agricol
si cel natural este esentiala, din moment ce exista dovezi ca si acestea au
avut de suferit in ultima vreme. Alarma a fost data cand Comitetul pentru
Starea Polenizatorilor din America de Nord a lansat un studiu stiintific de
proportii in octombrie 2006, nu cu mult inainte ca vestea prabusirii coloniilor
de albine melifere domestice sa apara in Statele Unite.

Studiul anunta ca, pe termen lung, populatia de albine
melifere domestice inregistra o tendinta "demonstrabil descendenta"
si oferea un raport la fel de sumbru referitor la albinele salbatice. Insa
simpaticii bondari au suferit cea mai dura lovitura: cateva specii
nord-americane s-ar putea sa fie deja pe cale de disparitie. Distrugerea
habitatului, schimbarile climatice, pesticidele, speciile invazive si parazitii
sunt cauzele reducerii numarului de albine salbatice.

Noi, oamenii, avem insa nevoie de albinele salba­tice.
Daca le indepartam, indepartam si functia de polenizare care sustine orice ecosistem
natural.

Unele culturi sunt total dependente de albine ca
polenizatori. Dr. ing. Petru Moraru explica: "80 la suta din plante sunt
polenizate de insecte, iar dintre acestea 77 la suta de catre albine". In
plus, arata specialistul, problemele albinelor constituie un semnal de alarma
cu privire la ecosistem: ele ne avertizeaza cu privire la prezenta diversilor
poluanti din mediul inconjurator.

Guzman, de la Universitatea Guelph, trage concluzia:
"Suntem intr-o situatie foarte grava, dar e bine ca macar am inceput sa
vorbim despre albine. Nu ne putem permite sa nu le protejam".

Colonii decimate in Europa

In 2007, Italia a pierdut jumatate din albine.
Si in Marea Britanie a aparut in 2008
un deficit de 24 la suta. Printre culpabili au fost desemnati a fi acarianul
Varroa, parazitul Nosema si virusul Kashmir, dar nu s-a putut gasi o cauza
unica si clara. Putinele albine ramase in stupi erau infestate cu cinci-sase
microorganisme si ciuperci, de parca sistemul lor imunitar ar fi colapsat.

Vote it up
2420
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza