Ce îi face fericiți pe români

 

Iată o chestiune asupra căreia puține studii și priviri s-au aplecat, în condițiile în care cei mai mulți au dezbătut, în ultimii ani, chestiunea sărăciei și a nefericirii din România. Și totuși, potrivit ultimului studiu sociologic, aproape trei sferturi din români se declarau fericiți în 2008. Ce-i face, deci, fericiți pe românii fericiți?

Când Alexandru Popescu, un tânăr de 29 de ani din București, s-a lansat în afaceri, în urmă cu doi ani, se gândea că e doar o încercare într-un mare ocean în care nu știa prea bine să înoate. Vroia să-și deschidă o firmă de mici servicii publicitare, însă nici el nu era convins de succesul investiției sale, mai ales că nu avea prea mulți bani. Așa că a luat-o din aproape în aproape și, după ce și-a inaugurat chiar un site de prezentare, telefonul lui a început să sune. Alex făcea de toate: intermedia anunțuri, producea fluturași, prezentări și meniuri personalizate pentru restaurante, făcea promovare pentru localuri. Acum are o cifră de afaceri de 30.000 de euro și vrea să-și extindă investițiile. „Dacă, în urmă cu doi ani, îmi spunea cineva că voi ajunge aici într-un timp atât de scurt, i-aș fi spus că era nebun de legat. Sunt fericit că mi-am câștigat independența financiară, nu mai depind de patron, sunt pe cont propriu“, spune el. Acum, Alexandru se declară fericit datorită banilor pe care i-a câștigat, dar mai ales datorită succesului pe care l-a cunoscut.

Pe tine ce te face fericit? Iată o întrebare care pare simplă, dar al cărei răspuns poate varia în funcție de persoană sau de diverși factori, poate fluctua sau poate să nu vină niciodată.

Datele statistice arată că, în ultimii 19 ani, românii au fost mai degrabă nefericiți, în comparație cu restul europenilor. La scurt timp după înlăturarea regimului comunist, în 1990, în România apăruse o stare de euforie destul de puternică, o încredere că lucrurile pot merge spre bine, fapt care făcea ca neajunsurile vieții de zi cu zi să fie mai puțin evidente. Astfel că doi din trei români declarau, în 1993, că sunt mai degrabă fericiți, ceea ce ne plasa oricum atunci sub nivelul majorității țărilor europene. Statistica e realizată periodic de World Values Survey (WVS), o organizație care analizează valorile la care se raportează locuitorii din mai bine de 80 de state din lume.

România a început să participe la această cercetare internațională în 1993. Potrivit datelor WVS, anii ’90 sunt marcați de o scădere destul de abruptă a stării generale de satisfacție, ajungându-se ca în 1999 doar jumătate dintre români să mai declare că sunt fericiți, iar dintre aceștia, doar 4% simțindu-se chiar foarte fericiți. Trendul descrescător e invers însă celui înregistrat în mai toate țările foste comuniste.

Fericirea a reînceput să câștige
teren abia după anul 2000, însă extrem de timid. Cercetarea WVS din 2005 arată că 56% din populație era mai degrabă fericită, mult însă sub nivelul țărilor din vestul Europei și chiar al celor din est, însă pe aproape același palier cu Republica Moldova și Bulgaria. Procentul a crescut semnificativ în ultimii trei ani, în paralel cu îmbunătățirea consistentă a nivelului de trai. Ultimul studiu WVS arată că, în 2008, 73% din români se declarau fericiți, dintre care 13% chiar foarte fericiți. Să nu ne bucurăm însă prea tare. E nivelul la care polonezii, de exemplu, se aflau deja în 2005.

Reader’s Digest a contactat mai mulți specialiști, sociologi și psihologi, pentru un demers aproape solitar în media din România, anume găsirea unei definiții a fericirii la români. Cu ajutorul lor, am reușit să identificăm cei mai importanți șase factori care conduc la fericire în România lui 2009, ordinea lor fiind însă relativă:

Familia.
Dintre toate domeniile vieții lor, românii sunt cel mai satisfăcuți cu viața de familie, afirmă specialiștii, deși, paradoxal, influența acesteia, independentă de ceilalți factori, rămâne mică. Totuși, cercetările arată, spre exemplu, că familia este unul din primele domenii citate când românii sunt întrebați cu ce valori este asociată fericirea lor. Cert e că cei căsătoriți sunt și cei mai fericiți comparativ cu celelalte categorii de status marital. Și, la acest capitol, existența copiilor aduce și mai mare fericire. Un exemplu îl reprezintă Cătălina Lohan, o femeie de 38 de ani din Ploiești. Jurnalist de profesie, tânăra a decis, în urmă cu opt ani, alături de soțul ei, că e timpul să conceapă un copil. După cinci ani de încercări și trei sarcini pierdute în stadiu incipient, speranțele păreau pierdute. „M-am chinuit foarte mult, mă simțeam cea mai nefericită ființă din lume, nu știam cu ce-am greșit“, mărturisește Cătălina. Un an mai târziu însă, după o sarcină dificilă, tânăra avea să dea naștere unui băiețel superb, care azi crește frumos și sănătos. „Când am născut, pur și simplu nu-mi venea să cred. În prima noapte pe care am petrecut-o cu el acasă, am stat ore în șir lângă pătuțul lui doar să-l privesc cum doarme. A fost cea mai fericită noapte din viața mea!“, spune Cătălina.

Românul fericit este cel care înțelege că nevoile de bază ale omului, de a aparține și de a fi semnificativ, pot fi împlinite mai cu seamă în familie, susține psihoterapeutul Anda Păcurar, membru al Asociației pentru Psihologie și Psihoterapie Individuală și al Federației Române de Psihoterapie.

Cercetarea World Values Survey arată că, în România, 51% din persoanele căsătorite se declarau fericite în 2005, iar 86% dintre români puneau familia pe primul loc într-un top al valorilor în 2008. Cei mai nefericiți sunt de departe cei separați – 66,7% și divorțatii – 42,6%.

Siguranța materială.
Deși ne-ar plăcea să credem că „banii n-aduc fericirea“, iar în unele țări cu tradiție democratică acest lucru chiar reiese din sondaje, răspunsul pentru România este exact con- trariul, afirmă Sergiu Băltățescu, lector universitar doctor la Catedra de Sociologie - Asistență Socială de la Universitatea Oradea. El e unul dintre sociologii români care s-au ocupat activ în ultimii ani de studiul fericirii, având chiar o lucrare amplă pe această temă. „Toate sursele coroborate arată, fără putință de tăgadă, că banii reprezintă de departe cel mai important factor care aduce fericirea. Pe plan individual, cei mai bogați sunt și cei mai fericiți. Dar mai important e că tocmai absența lor ne face pe mulți dintre noi nefericiți“, afirmă cercetătorul. Precaritatea materială este, după Băltățescu, și motivul pentru care românii se numără printre cele mai triste popoare din Europa, după cum arată sondajele. Potrivit datelor statistice, nivelul de fericire în România a scăzut aproape constant în perioada tranziției, între 1989 și 1999, și în același interval influența banilor asupra stării generale a românilor a crescut foarte mult. „Sărăcia e și motivul pentru care, în România, la nivelul opiniei publice și în agenda politică, fericirea a fost mai puțin importantă ca obiectiv al societății“, crede sociologul Bogdan Voicu, cercetător în cadrul Institutului pentru Calitatea Vieții din cadrul Academiei Române. Voicu e unul dintre investigatorii principali ai World Values Survey pentru România. El afirmă că, în țara noastră, atenția s-a îndreptat, în ultimii 19 ani, mai degrabă spre combaterea sărăciei decât spre atingerea fericirii.

Afirmațiile sale sunt confirmate și de faptul că, odată cu creșterea economică, începută în anul 2000, gradul de mulțumire a românilor a revenit pe un trend ascendent. „Pe termen mediu și lung, e de așteptat ca o parte a populației să înceapă să fie preocupată mai mult de calitatea vieții și de fericire, de realizarea propriului stil de viață, decât de resursele materiale“, afirmă Voicu. Rămâne de văzut acum care va fi evoluția acestor valori în actuala criză economice, crede Băltățescu.

Sănătatea.
Unele dintre cele mai cunoscute urări la români sunt, indiferent de ocazie, legate de sănătate. Cum s-a ajuns aici? „Într-o țară care a funcționat multă vreme în regim de avarie, capitalul biologic, alături de cel material și cel social, constituie cea mai importantă avu- ție“, spune Sergiu Băltățescu. Astfel că nu degeaba urările de sănătate sunt totdeauna asociate cu cele de bucurie. Specificul românesc al acestor urări provine și din caracterul precar al serviciilor de sănătate, de care am avut parte, în general, în ultimii 19 ani, sau din gradul scăzut de educație pentru sănătate al conaționalilor noștri. S-a constatat astfel că persoanele cele mai rezistente la stresul tranziției au fost și cele mai fericite. În cele mai multe cercetări, sănătatea e citată ca primul lucru la care omul obișnuit se gândește când aude de fericire, iar satisfacția datorată acestei stări de bine a corpului este unul dintre cei mai importanți predictori independenți ai fericirii. Un exemplu este ancheta Barometrului de Opinie Publică, realizată în 2005, în care a fost inserată întrebarea „La ce vă gândiți când auziți sau citiți cuvântul fericire?“. Peste 27% din români au răspuns sănătate, 26,5% siguranță, 23,1% familie, copii și 20% valori materiale. „Fericirea este cel mai mult asociată spontan de români cu valorile de conservare de sine – sănătate, siguranță, bunăstare, sau cu valorile tradiționale – familie, religie. Abia pe locul trei vin valorile «moderne» – succes, liniște și armonie interioară, sau hedonism“, afirmă Bogdan Voicu. Totodată, potrivit altui sondaj, realizat în 2007 de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață, 16% din români, dublu față de media europeană, au declarat că au o stare de sănătate proastă, iar un sfert suferă de boli cronice și de infirmități care îi împiedică să ducă o viață normală. Dintre cele 28 de țări europene analizate în acest studiu, România și Bulgaria au speranța de viață cea mai scăzută.

Relațiile sociale.
Românii care au cei mai mulți prieteni sunt, la ora actuală, și cei mai mulțumiți de viața lor, susține Sergiu Băltățescu. El spune că prietenii reprezintă, în general, o sursă de succes personal, dar și de suport afectiv. Din păcate, România se plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană în privința întâlnirilor cu prietenii. Potrivit statisticilor, doar o treime din populație declară că își întâlnește prietenii cel puțin o dată pe săptămână, numai 29% îi consideră foarte importanți și doar 16% dintre români au încredere în oameni, cu mult sub media europeană. Același loc e ocupat de români și în privința altui aspect al relațiilor sociale, respeciv voluntarismul, cu un procent de numai 2%, în condițiile în care, în majoritatea țărilor europene, cifra corespunzătoare depășește 50%. „De aici vin și unele rațiuni pentru lipsa de satisfacție în viață. E firesc ca cei care sunt cel mai bine integrați social, care au relații mai frecvente cu prietenii, participă în asociații, să se declare mai fericiți“, declară sociologul. Fapt confirmat și de psihoterapeut. „Românii care preferă să aibă un grup de prieteni cu care se văd din când în când la un restaurant liniștit sau acasă sunt, clar, mai mulțumiți de viața lor“, spune Anda Păcurar.

Educația.
În perioada comunistă, dar și la începutul anilor ’90, persoanele cele mai fericite proveneau dintre cele cu nivel redus de școlarizare. Mecanismul era mai degrabă simplu: în condițiile unei societăți destul de egalitare și care oferea puține resurse, cei care aveau aspirații mai scăzute erau și cei mai mulțumiți de viața lor. „Cu cât erai mai educat, aspirațiile tale creșteau și capacitatea regimului de a-ți oferi libertatea și resursele de a le împlini era redu- să. De aceea, intelectualii erau și cei mai nemulțumiți de regim“, afirmă Sergiu Băltățescu. Potrivit acestuia, pe parcursul anilor ’90 am asistat la o stratificare crescândă a populației în funcție de venit și, treptat, la o reordonare a categoriilor sociale în ceea ce privește gradul de fericire. Astfel, cei mai în vârstă și cei cu educație scăzută au ajuns în situația cea mai precară în fața schimbărilor, sfârșind la capătul tranziției prin a se transforma din cei mai fericiți în cei mai nefericiți. Sociologii susțin că ei sunt practic perdanții tranziției. Tinerețea și educația au constituit, în schimb, mari atuuri pentru adaptare la situația în schimbare. Relevante în acest sens sunt și datele Institutului Național de Statistică. Acestea arată că, în anii ’90, România avea cel mai mic număr de studenți raportat la 100.000 de locuitori comparativ cu celelalte state ale Europei. Dacă în anul universitar 1990-1991 erau înscriși 192.810 de studenți, numărul acestora s-a triplat însă până în 2007, când s-au înregistrat 785.506 de persoane intrate în învățământul superior. „Acum, când nivelul general de educație formală a crescut, educația constituie una din resursele cele mai importante pentru fericire“, adaugă sociologul.

Munca.
Pentru români, munca este mult mai importantă decât pentru ceilalți europeni. Satisfacția dată de muncă, în raport cu viața, este una deosebit de puternică, fiind similară cu cea legată de familie și cămin, susțin sociologii. Totuși, afirmația că munca e factorul determinant în a găsi fericirea e hazardată, afirmă Bogdan Voicu. „Ea repre-zintă însă unul din domeniile care contribuie la crearea fericirii“, spune cercetătorul. Potrivit datelor World Va-lues Survey, munca este mai importantă în special în țările mai puțin dezvoltate economic și mai tradiționaliste din punct de vedere cultural. Aproximativ 75% din români consideră că „trebuie să ai un loc de muncă pentru a-ți pune în valoare aptitudinile, 80% cred că oamenii care nu muncesc se învață leneși, 66% susțin că munca e o datorie pentru societate, în timp ce 72% spun că munca trebuie să fie mereu pe primul loc, chiar dacă înseamnă mai puțin timp liber. „România, Polonia și Italia contrastează în mod vizibil cu Suedia. Pentru primele țări amintite, în principal pentru Româ-nia, munca este un dat fără de care viața nu poate fi imaginată“, spune Bogdan Voicu, în lucrarea Între tradiție și modernitate? O dinamică a orientărilor de valoare în România: 1993-2005. E firesc ca, în acest context, așa cum arată datele, cei care sunt șomeri sau pensionari să fie mai nefericiți, dat fiind că le lipsește ceva ce-și doresc.

Optimism.
Declinul economic de după 1990 a fost asociat cu o scădere a optimismului general în România, care a revenit apoi odată cu vremurile mai bune. Sociologii spun că optimismul e o resursă în sine pentru fericirea individuală. El creează o stare de bine și acționează ca un tampon în momente difi- cile. „Sigur, optimismul social, de exemplu, poate fi pe alocuri manipulat. Dovadă în acest sens stă faptul că acesta crește de fiecare dată la începutul unui nou ciclu de guvernare”, susține Bogdan Băltățescu. Paradoxal, potrivit Barometrului de Opinie Publică lansat de Fundația Soros în 2007, România are, la nivelul Uniunii Europene, cea mai ridicată pondere de nemulțumiți optimiști, „de oameni care trăiesc prost, dar speră că o vor duce mai bine, dacă nu în anul viitor, cel puțin peste cinci ani“. Fapt confirmat și de ultimul Eurobarometru, realizat în 2008, care arată că românii se numără printre cei mai optimiști europeni – 44% din ei considerând că în următorul an vor trăi mai bine, imediat în spatele suedezilor (53%) și al danezilor (53%). Portughezii se află, aici, pe ultimul loc, iar deasupra lor se află ungurii (18%) nemții (22%) și bulgarii (23%). Diferențele față de starea de spirit din Suedia și Danemarca sunt însă majore. În cele două țări avem de a face cu o societate de oameni mulțumiți și optimiști, după cum arată și datele (95% în Suedia, de exemplu), pe când în România oamenii sunt optimiști, dar se numără și printre cei mai nemulțumiți dintre europeni, cu un mare deficit de satisfacție.

Cum arată, deci, românul fericit?
E o întrebare al cărei răspuns am încercat să-l zugrăvim în termeni cât mai apropiați de realitatea zilelor noastre. „Românul fericit provine în special din mediul urban, e mai educat, are un venit peste medie, o sănătate bună și este mai optimist“, concluzionează sociologul Sergiu Băltățescu. Definiția e completată și de Bogdan Voicu: „Cei care se pot declara fericiți în România au o casă a lor, au din ce trăi și au o familie“. Pe de altă parte, raportat la nimicurile de care ne lovim în fiecare zi pe drumul spre serviciu sau la ghișeele instituțiilor publice, românul fericit ar putea fi și persoana care acceptă România așa cum este și nu se mai enervează din cauza traficului, a serviciilor sau a funcționarilor, după cum crede și Anda Păcurar: „În relație cu ceilalți, românul fericit simte că el contează, contribuie, deține controlul și are curaj“.

Vote it up
91
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza