Calea spre fericire

Sfaturi verificate pentru a-ți atinge scopurile
 

DE DIANNE HALES

Într-o zi ploioasă, în orașul New York, Gretchen Rubin, în vârstă de 41 de ani, se afla într-un taxi și se întreba ce anume își dorea cel mai mult în viață.

„Mi-am dat seama că îmi doream să fiu fericită“, își aduce ea aminte.

În urmă cu doi ani, această soție, mamă și fostă avocată a lansat un proiect de fericire full-time pentru a testa abordări atât tradiționale, cât și mai nou descoperite. A ținut zilnic un jurnal al recunoștinței, a citit câte o poezie în fiecare zi și, pe lângă alte strategii, a ieșit mai des în oraș alături de soțul său. Acum se jură că este mai veselă.

Toată lumea pare să se alăture trendului înveselirii. Fericirea apare în titlurile ziarelor, vinde cărți, inspiră studii științifice și duce la înmulțirea cluburilor de râs. Motivul? După cum se arată în domeniu psihologiei pozitive, oamenii fericiți prosperă. Sunt mai creativi, mai productivi, câștigă mai mulți bani, atrag mai mulți prieteni, au căsnicii mai bune, se mențin sănătoși și trăiesc mai mult decât semenii lor mai morocănoși.

„Se pare că fericirea este acel medicament“. Alții se întreabă, însă, dacă acesta nu este doar încă un lucru pe care ne străduim să îl obținem în viețile noastre deja supraîncărcate și agitate. Cum ar putea exista o singură cale prin care toți oamenii să atingă fericirea? Dacă nu ne simțim mulțumiți cu viețile noastre, înseamnă că am eșuat în fericire?

„Imaginează-ți un medicament ale cărui efecte sunt: o viață cu opt sau nouă ani mai lungă, un câştig pe an cu 15.000 de dolari mai mult, o probabilitate mai scăzută să divorțezi“, spune doctorul Martin Seligman, care a început mișcarea psihologiei pozitive în urmă cu aproape zece ani.

Unii sceptici desființează ipohondria fericirii și o consideră ultima modă pentru cei care caută buna dispoziție. „Părerea că o schimbare în comportament poate aduce fericirea adevărată este cât se poate de falsă“, spune medicul psihiatru Charles Goodstein, de la Universitatea New York.

Cercetătorii în fericire, susținuți de mii de studii, spun că fericirea este măsurabilă și se poate forma. Dacă, în ciuda părerilor pesimiste, eşti dispus să dai o şansă părților pozitive ale vieții, iată câteva sfaturi de început.

Vesel din fire sau vesel prin educație

După cum demonstrează studiile efectuate pe 4.000 de perechi de gemeni, genetica este responsabilă pentru 50% din coeficientul tău de fericire.

Chiar dacă ai moștenit genele tristeții în loc de cele ale veseliei, nu eşti totuși condamnat la o viață mohorâtă. Nu îți pune însă prea mari speranțe în avantaje precum sănătate, bogăție, educație și un aspect fizic plăcut.

Dacă nu eşti foarte sărac sau grav bolnav, împrejurările contribuie cu doar zece la sută la fericirea ta. Celelalte 40 de procente depind de ce anume faci ca să fii fericit.

Aici apar problemele. Majoritatea presupunem că lucrurile exterioare ne vor lumina viețile – o casă mai mare, o slujbă mai bună, un câștig la loterie. Acestea aduc însă doar o încântare temporară, bucuria dispare invariabil. „După 18 ani de studiere a fericirii, am căzut în aceeași cursă ca toți ceilalți“, spune Sonja Lyubomirsky, doctor psiholog, autoare a lucrării The How of Happiness: A Scientific Approach to Getting the Life You Want. „Eram atât de emoționată când mi-am cumpărat un automobil nou, un model hibrid pe care mi-l doream de mult timp, dar după două luni a devenit o rutină să îl conduc. Fericirea este ca scăderea în greutate. Toți putem da jos câteva kilograme, problema este să ne menținem la greutatea obținută.“

În studiul lor, Lyubomirsky și colegii ei au descoperit că secretul fericirii durabile este să căutăm dincolo de plăcerile trecătoare, către stâlpii fericirii autentice, cum o numește Seligman: angajamentul față de familie, muncă sau o pasiune anume și aflarea unui sens urmărind un scop înalt. „Metode diferite pentru oameni diferiți“, explică Lyubomirsky. Contează de asemenea sincronizarea și „dozarea“. Lyubomirsky a descoperit că, dacă face cinci acte de bunătate pe zi, sentimentul de mulțumire crește conside-rabil, dar nu observă același efect dacă face fapte bune în zile diferite. „Trebuie să depui un anume efort și să respecți acest angajament pentru tot restul vieții pentru a menține starea de fericire“, subliniază ea.

Chiar și după cea mai veselă copilărie, intensitatea fericirii descrește de obicei în anii adolescenței până în jurul vârstei de 20 de ani, dar, vă vine sau nu să credeți, aceasta se intensifică pe măsură ce înaintăm în vârstă.

„Tinerii tind să acorde mai multă atenție lucrurilor negative“, explică Stacey Wood, neuropsiholog și doctor la Scripps College. „Pe măsură ce îmbătrânim, învățăm să controlăm și să depășim această reacție.“

Anumiți experți susțin că, de fapt, fericirea crește chiar și la bătrânețe. „Adulții mai vârstnici nu reacționează la fel de intens la întâmplările din viață și au parte de mai puține sentimente negative și de mai multe sentimente pozitive“, spune Wood.

Nu toată lumea este de acord. Nora Ephron, autoare a cărții I Feel Bad About My Neck, susține că, într-adevăr, după o anumită vârstă ne dăm seama că viața este scurtă și începem să includem acest factor în deciziile noastre. „Încerci să elimini oamenii și lucrurile din viața ta (cum ar fi mâncărurile proaste) care nu îți aduc vreo bucurie“, spune ea. „Dar, desigur, peste toate acestea se suprapune o anumită tristețe din cauză că aceasta este perioada în care oamenii încep să se îmbolnă-vească, iar acest lucru afectează foarte mult coeficientul de fericire.“

Îndrăznește să râzi în hohote

Indiferent de vârsta sau temperamentul tău, te poți simți mai fericit chiar în acest moment, pretinde Will Fleeson, doctor psiholog la Wake Forest University, care susține că a descoperit o strategie care ridică moralul: fă ceva, oricât de neînsemnat, energic, aventuros, asertiv sau îndrăzneț. „Îți poți schimba comportamentul și te poți face singur mai fericit rapid și ușor“, spune Fleeson, care a descoperit că aproape orice comportament activ – chiar și cântatul sau dansatul pe muzica de la radio - are un efect pozitiv asupra dispoziției. „Râsul în hohote este exact tipul de gest aventuros, îndrăzneț, care te poate face să te simți bine.“

Chiar și arborarea unui zâmbet, poate face diferența. În experimentele de la Clark University, James Laird, doctor psiholog, a conectat voluntarii la electrozi falși și i-a instruit să contracte și să relaxeze anumiți mușchi faciali, astfel că ei de fapt zâmbeau fără niciun motiv. Având colțurile gurii ridicate, majoritatea voluntarilor au apreciat desenele animate ca fiind mai amuzante decât cei care au fost instruiți să își unească sprâncenele ca și cum s-ar încrunta.

În alte studii, indivizi zâmbitori au evocat amintiri mai vesele decât cei încruntați sau cu expresii neutre. Laird speculează, că ori de câte ori zâmbim, nervii și mușchii transmit mesaje care activează centrele fericirii din creier. „Concluzia este că un zâmbet nu costă nimic și ne poate fi benefic“. Atunci, de ce să nu zâmbim?

Nu toată lumea este convinsă de pu-terea gândirii pozitive. După Barbara Held, doctor psiholog la Bowdoin College, pentru cei care văd numai partea goală a paharului, toată această discuție despre fericire poate fi chiar deprimantă. În cartea ei, numită Stop Smiling, Start Kvetching, Held luptă împotriva „tiraniei atitudinii pozitive,“ dispoziția prea optimistă care domină prea mult în cultura americană.

Nu toți oamenii pot afișa un optimism pur când se confruntă cu greutățile vieții, susține Held, și nici nu ar trebui. „Dacă forțezi oamenii să facă față situației prin metode care nu se potrivesc cu firea lor, le poate dăuna“.

Dacă treci printr-o perioadă proastă, să nu îți pară rău că eşti trist. „Când cineva este afectat de pierderea sluj-bei, de sfârșitul unei relații sau de moartea cuiva apropiat, a-i spune să fie mai optimist și să privească partea bună a lucrurilor îi înrăutățește și mai mult durerea“, spune Held. Persoana se simte prost acum și pentru că nu poate face față mai eficient situației. În schimb, poate fi o eliberare să te plângi unui prieten, ceea ce Held numește văitare creativă. Mesajul ei: găsești calea spre mulțumire dacă adopți strategia care te ajută să reziști şi care ți se potrivește, chiar dacă aceasta presupune să îți exprimi furia sau tristețea pe parcurs.

Puterea zâmbetului

Indiferent de dispoziția în care se află, americanii au destule motive să zâmbească, susține Will Wilkinson, ana-list de politici la Institutul Cato, care, recent, a revizuit perspectivele sociale, economice și politice ale fericirii naționale. „Suntem mai înstăriți, mai sănătoși și beneficiem de mai mult confort decât 99,9% din oamenii care au trăit vreodată pe planetă, și ne simțim cât se poate de bine“, spune el.

Gretchen Rubin mărturisește că drumul ei spre fericire a insuflat un sens vieții sale: „Mi-am dat seama că, dacă mă străduiesc să rămân senină, dacă îmi fac timp să mă prostesc, să râd, să cânt în fiecare dimineață, reușesc să fac niște schimbări profunde înăuntrul meu – sentimente și fapte mai iubitoare și mai pline de considerație. De aceea este o datorie să fii fericit. Când depun efortul să fac pașii care mă aduc mai aproape de fericire, sunt mult mai în stare să fac și alți oameni fericiți“.

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza