CUM ÎȚI ALEGI UN PSIHOLOG

Unul din zece români suferă de-a lungul vieții de cel puțin o tulburare psihică sau mentală, dar numai o foarte mică parte dintre aceștia caută ajutor specializat. Dacă vrei totuși să apelezi la un psiholog, e bine să știi câteva lucruri
 

Aglaia Pascaru, o casnică de 68 de ani din București, a avut o viață cu bucurii și necazuri, ca toată lumea. După ce a lucrat o vreme la fosta fabrică de bumbac din Calea Văcărești, a suferit o operație de chist ovarian, după care, cu acordul și sprijinul soțului, și-a dedicat viața creșterii celor trei fete ale lor. Fata cea mică a rămas să locuiască la ea, iar celelalte s-au măritat și s-au mutat la casa lor. Cea mare mai venea iarna să stea la părinți, în perioada stagiunii, având o slujbă temporară la Teatrul Mic. Cu această ocazie, Aglaia a fost martoră la certurile frecvente dintre fiica și ginerele ei. A fost probabil elementul care i-a declanșat, acum vreo patru ani, o stare de spirit foarte proastă, care nu a mai părăsit-o mult timp. „De 44 de ani mă înțelegem foarte bine cu soțul. Dar fata mea făcuse doi băieți cu un om cu care trăia rău, fiindcă se certau mereu. El se ducea des la șpriț cu prietenii și nu era un tată și un soț devotat. Aveau probleme și cu banii, iar eu regretam că nu-i puteam ajuta“, povestește Aglaia. Inițial, nu a băgat în seamă tristețea care o cuprindea. Se mai ducea la biserică sau mai vorbea cu o veche prietenă căreia îi murise soțul de mult, dar trăia într-un doliu perpetuu. Nici ea nu reușea să o înveselească. „Îmi venea să plâng întruna. Nu mai recunoșteam nimic din viața mea. Parcă trăiam în altă lume. Începusem să am și amețeli“, spune Aglaia. Atunci, fiica cea mică și-a luat mama de mână și a dus-o la medicul de familie.

La cabinet, Aglaia s-a plâns de amețeli.
Vorbea foarte precipitat: „Doamna doctor, mă simt foarte rău!“, i-a zis, și imediat i-a venit să plângă. Atunci, doctorul și-a dat seama că problema nu ținea doar de amețeli și i-a făcut trimitere la un medic psihiatru. Timp de trei luni, Aglaia a mers la el pentru psihoterapie și a făcut și tratament medicamentos.

„M-am bucurat când mi-a spus că îmi trecuse depresia și am renunțat la ședințe. Dar, în curând, mi-am dat seama că nu era chiar așa. Cred că nu m-a ajutat prea mult faptul că psihiatrul era bărbat. Nu am putut vorbi cu el ca de la femeie la femeie“, spune Aglaia.

Timp de doi ani, certurile dintre fată și ginere au continuat, chiar sub ochii și în casa părinților. Iar Aglaia s-a închis în sine. „Nu voiam să le spun lor tristețile mele, ca să nu-i supăr, așa că am preferat să-mi ascund stresul“, spune ea. Consecința a fost că familia nu o putea ajuta. „Când simțeam că mă apucă tristețea, ieșeam din casă. Dar eram atât de absorbită de gândurile mele, încât uneori nici nu mai recunoșteam locurile prin care treceam cu tramvaiul. Uneori stăteam pe stradă și plângeam. Alteori vorbeam singură. Lumea și viața mea nu mai existau“, povestește ea.

Anul acesta, ea s-a dus din nou la medicul de familie și i-a o cerut trimitere la o femeie-psiholog. Așa a ajuns la un consilier psihologic care i-a plăcut din prima. „Prima ei întrebare a fost cum mă simt. M-am simțit ușurată că puteam, în fine, vorbi cu cineva“, spune ea.

Din prima lună de consiliere,
Aglaia nu a mai plâns. Ședințele au ajutat-o să înțeleagă că încă merita să se lupte pentru viața ei – cu bune și rele. „M-a ajutat să înțeleg de ce mă simt rău și de ce e important să îmi alung gândurile triste“, explică ea. Aglaia a început să iasă din casă mai des și să socializeze. Acum merge de trei ori pe săptămână la Clubul Seniorilor din Sectorul 4, unde se întâlnește cu alte persoane de vârsta ei și beneficiază și de consiliere psihologică. „Am mai multă grijă de felul cum arăt și am devenit mai deschisă, nu mai sunt ca înainte. Mă simt respectată, pentru că la club sunt șefă de masă. Și mă simt încă tânără“, spune Aglaia.

Copiii și soțul au fost impresionați de transformarea ei. Această schimbare a coincis și cu începutul unei aplanări a conflictelor din familie. Sau poate Aglaia a devenit mai optimistă și a înțeles că viața trebuie să meargă mai departe și pentru ea însăși, orice-ar fi.

Problemele Aglaiei Pascaru
nu sunt ieșite din comun. Studiul privind Sănătatea Mentală în România publicat în revista Management în sănătate nr. 3/ 2009 a relevat că peste 13% din adulții cu vârste de peste 18 ani îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru cel puțin o tulburare mentală. Același studiu arată o creștere alarmantă a incidenței depresiei majore, mai ales la vârstnici. Cu toate acestea, studiul a descoperit că cei care se adresează unui profesionist în anul de debut al afecțiunii sunt destul de puțini – sub 10% din cei care trec prin episoade depresive majore.

„Din păcate, frica de psiholog se manifestă destul de frecvent, din cauza confuziei care se face între acesta și psihiatru“, spune dr. Ileana Botezat Antonescu, Directorul Centrului Național de Sănătate Mintală. Cu alte cuvinte, ne e teamă să nu avem o boală mintală, să nu fim „nebuni“ și, ca atare, stigmatizați de societate. Reținerile în a consulta un psiholog mai vin și din rușinea de a vorbi despre eșecurile și sentimentele proprii, un sentiment despre care dr. Botezat Antonescu spune că provine dintr-o educație prea tradițională. Dar în cazuri cum e cel al Aglaiei este evident că ajutorul specializat poate rezolva problema. „Când o suferință emoțională te apasă și mediul sau familia nu te pot ajuta, trebuie să apelezi la un specialist“, spune dr. Daniel David, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Etica profesională îl împiedică pe psiholog sau psihiatru să judece și să formuleze opinii. El te primește pentru a-ți oferi ajutor concret.

E bine să te asiguri însă
că eşti pregătit să-ți evaluezi problemele cu onestitate. Dr. Botezat Antonescu spune: „Dacă vrei să obții rezultate când ceri consiliere, trebuie să fii onest, oricât de greu ți-ar fi la început“. Ea spune că dorința de a te lăsa ajutat trebuie să fie sinceră. Cere consiliere nu la dorința sau sfatul celor apropiați, ci din proprie inițiativă. Sau transformă impulsul pe care ți-l dau ei într-un demers personal, pe care să ți-l asumi cât mai repede, spune expertul. Psihoterapeutul Anda Păcurar confirmă: „Terapia nu poate fi eficientă la persoane aduse cu forța sau care vin doar ca să-și demonstreze bunele intenții“. Pe de altă parte, adaugă ea, „la fel de importantă este nu neapărat metoda, ci relația terapeutică, de care depinde peste 50% din reușita terapiei“.

De aceea, este esențial să-ți alegi un terapeut de care să-ți placă. „Este absolut necesar să ai încredere în acesta. Urmează să-i împărtășești suferințele tale în plan emoțional, eșecurile în realizarea unor idealuri sau umilința pe care o resimți în raport cu ceilalți, aşa că trebuie să te simți confortabil“, spune dr. Botezat Antonescu.

În prezent, cel mai des folosit
tip de consiliere este terapia cognitiv-comportamentală, care ajută la tratarea depresiei şi anxietății, două dintre cele mai frecvente motive pentru care se apelează la ajutor specializat. „Această orientare se bazează pe relația dintre ceea ce simți, ceea ce gândeşti şi ceea ce faci, dar şi pe modul în care sentimentele îți afectează starea de bine“, explică dr. Daniel David, care este și președintele Asociației de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale din România. De exemplu, poate că pentru tine fericirea înseamnă să fii căsătorit, să ai trei copii şi să participi la un maraton o dată pe an, dar, în realitate, eşti singur, nu ai copii şi arareori faci mişcare. Faptul că nu ți-ai îndeplinit propriile standarde te face să te simți trist şi fără succes. Terapia cognitiv-comportamentală te ajută să combați aceste legături. „Emoțiile negative ne afectează capacitatea de adaptare la provocările vieții. Ele pot fi combătute prin gândire rațională“, spune dr. David.

Dr. Botezat Antonescu estimează că accesul la servicii de specialitate psihiatrice sau psihologice a crescut, mai ales datorită educării populației prin mass-media și a dezvoltării rețelei extraspitalicești de sănătate mintală. Poți beneficia de ședințe de consiliere psihologică în anumite situații concrete, de criză, decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Îți trebuie o trimitere de la medicul de familie.

Problema banilor este doar o prejudecată, spune și dr. David: „Dacă vrei să beneficiezi de servicii de specialitate mai ieftine și inovative, apelează la o clinică universitară“. Atâta doar că în acest caz s-ar putea să fii pus pe o listă de așteptare de una-două săptămâni, spune el, dând drept exemplu practica de la Clinica Universitară de Psihologie „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Pe site-ul Colegiului Psihologilor din România, copsi.ro, găsești o listă cu psihologi atestați din toată țara. Iar pe site-ul Centrului de Asistență Psihologică „Sistem Psi“ din Timișoara, sistempsi.ro, găsești informații despre mai multe probleme specifice (atacuri de panică, fobie socială, depresie, anxietate).

Dacă însă vrei să faci psihoterapie
(pentru a fi ajutat să-ți schimbi trăsăturile de personalitate și convingerile greșite), va trebui să scoți din buzunar 50-200 de lei pentru o ședință. Acest serviciu nu e acoperit de sistemul național de asigurări de sănătate. La psihoterapie.ro, site-ul Federației Române de Psihoterapie, găsești lista psihoterapeuților acreditați din fiecare localitate.

Sunt trei tipuri de specialiști:

PSIHIATRI

Sunt absolvenți de medicină specializați în psihiatrie care pot prescrie medicamente, dar oferă și consiliere. Prin urmare, în timp ce alți specialiști îți oferă sprijin în probleme diverse cum ar fi depresia sau atacul de panică, psihiatrii pot trata cazuri mai grave. Psihiatrul este singurul care poate solicita teste medicale şi prescrie medicamente. El utilizează de obicei medicația în asociere cu psihoterapia și te ajută în depresii grave și probleme care îți pot amenința viața. Trebuie să obții o trimitere de la medicul de familie. „La Spitalul Clinic de Psihiatrie «Prof. Dr. Al. Obregia», cel mai mare din țară, proporția pacienților internați cu depresie a rămas constantă, aproximativ 30% din cazuri“, spune dr. Botezat Antonescu.

PSIHOLOGI

Psihologii clinicieni nu sunt medici. Ei au absolvit facultatea de psihologie și au dreptul să facă terapie, dar nu și să prescrie medicamente. Ei fac teste psihologice care dezvăluie caracteristicile tale personale (Îți faci mereu griji? Eşti un introvertit?) și le evaluează pentru a înțelege cum să-ți rezolve problemele. Cere-i medicului de familie o trimitere sau caută tu un psiholog pe site-ul Colegiului Psihologilor, copsi.ro.

CONSILIERI

Consilierea psihologică se adresează persoanelor sănătoase aflate într-o situație de impas sau criză (socială, profesională sau familială), asistându-le în găsirea unei soluții la problema cu care se confruntă, fie că e vorba de căsnicie, carieră sau stăpânirea furiei. Unele din aceste servicii sunt decontate de stat.

Aglaia și-a depășit acum momentul depresiv.
Datorită ședințelor de consiliere psihologică, viața ei a reintrat în normal. Mai mult decât atât, i-a recomandat și prietenei ei veșnic în doliu să îi ceară medicului de familie o trimitere la psiholog. Iar într-o zi i-a zis unei vecine de bloc, mult mai tânără decât ea, să facă și ea același lucru. Aceasta i-a răspuns: „Dar ce, eu sunt nebună?“. Și nu a mai vorbit cu ea vreo două săptămâni. Atunci, Aglaia a fost nevoită să-i explice în termeni simpli că a căzut pradă unei prejudecăți clasice: „Draga mea, eu nu te trimit la doctor pentru că ești nebună, ci fiindcă ești stresată. Ca să ai și tu cu cine să vorbești ca și cu un prieten sau un părinte. Eu am făcut asta și acum mă simt excelent. Viața mea s-a schimbat în bine“.

Vote it up
117
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza