CRIZA OREZULUI

Clima uscată a Australiei a decimat culturile de orez
 

Lindsay Renwick,
primarul din Deniliquin, un oraș din regiunea New South Wales, în sud-estul Australiei, își amintește de uruitul constant al morii de orez. „Acolo bătea pulsul nostru, tic-tac, tic-tac“, spune el, imitând zgomotul produs de ventilatoarele uriașe care uscau orezul. „Acum s-a oprit“.

Moara de orez Deniliquin, cea mai mare din emisfera sudică, prelucra la un moment dat suficiente cereale pentru 20 de milioane de oameni. Dar șase ani de secetă și-au spus cuvântul, reducând recolta de orez a Australiei cu 98% și punând moara la naftalină în decembrie anul trecut. Distanța dintre silozurile goale bej și gri și străzile zgomotoase din Port-au-Prince este de vreo 16.000 de kilometri, dar o criză globală în continuă expansiune le unește.

Prăbușirea producției australiene de orez este unul dintre factorii care au contribuit la dublarea prețurilor din ultimele șase luni – creșteri care i-au forțat pe marii exportatori ai lumii să restricționeze sever exporturile, au creat panică în Hong Kong și Filipine și au stârnit proteste violente în țări precum Camerun, Egipt, Etiopia, Haiti, Indonezia, Italia, Coasta de Fildeș, Mauritania, Filipine, Thailanda, Uzbekistan și Yemen.

Seceta afectează aici toate tipurile de culturi, nu doar pe cea a orezului. Nici fermele de oi, o altă industrie importantă din aceste ținuturi prăfuite, nici culturile de struguri pentru vin – cea mai prolifică producție agricolă de aici, „titlu“ obținut chiar în dauna industriei orezului, nu scapă de secetă.

Efectul secetei asupra orezului a produs cel mai mare impact asupra lumii, până acum. Mulți oameni de știință susțin că această criză denotă semnele timpurii ale efectului de seră asupra pro- ducției de alimente.

Impactul global

Este dificil să stabilești că există o legătură clară și irevocabilă între schimbările de scurtă durată ale vremii și cele de lungă durată, dar seceta deosebit de severă este considerată de climatologi drept o posibilă problemă în devenire. Într-adevăr, Ben Fargher, directorul de la National Farmers’ Federation, din Australia, spune: „Schimbarea de climat are potențialul de a fi cel mai mare risc pentru agricultura australiană“.

Seceta a cauzat deja schimbări importante în agricultura australiană. Unii fermieri abandonează deja culturile de orez – deoarece necesită cantități mari de apă –, reorientându-se spre culturile de grâu sau, în special în sud-estul Australiei, struguri de vin. Alți fermieri de orez și-au vândut pământurile sau accesul la apă, pe care le-au cedat, în cele mai multe cazuri, viticultorilor.

Oamenii de știință și economiștii sunt îngrijorați, deoarece realocarea surselor de apă destinate înainte orezului și altor cereale spre culturi mai lucrative și ferme de animale constituie o amenințare pentru țările sărace care importă orez ca aliment de bază. Criza globală din agricultură amenință să devină o criză politică, opunând nevoia de energie curată din SUA și alte țări dezvoltate împotriva nevoii de alimente din țările în curs de dezvoltare. Multe țări sărace sunt îngrijorate, deoarece eforturile din țările bogate de a produce mai mult bio-combustibil, transformând alimente ca porumbul într-un înlocuitor al benzinei, măresc prețurile materiei prime. Banca Mondială și UNESCO au cerut țărilor cu cele mai mari producții agricole să-și revizuiască strategiile, pentru a evita impactul negativ al creșterii prețurilor la alimente.

Dar care e problema orezului, care momentan nu este folosit pentru producția de combustibil ecologic? Până și în situații normale, doar o mică parte din producția de orez este de fapt exportată. Peste 90% se consumă chiar în țările în care se produce. În ultimii 25 de ani, consumul de orez a depășit producția, iar rezervele globale s-au redus la jumătate începând din anul 2000.

O boală macină recoltele din Vietnam, reducând producția. Nesiguranța economică a făcut ca producătorii să facă stocuri, în timp ce speculanții și investitorii au profitat de aceasta.

Toți acești factori au făcut ca țările care cumpără orez să devină vulnerabile la fluctuațiile de preț. Senegal și Haiti importă fiecare 4/5 din stocul lor de orez și ambele țări nu mai sunt deloc liniștite, pentru că prețurile au crescut. Poliția a aplanat proteste violente în Dakar, Senegal, în luna martie, iar aceste probleme au afectat și țările dependente de orez din Africa de Vest. După o săptămână de revolte, președintele din Haiti, René Préval, a anunțat subvenții pentru cumpărătorii de orez.

Experții se așteaptă ca problemele să se agraveze. Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), înființat de Națiunile Unite, prevede că până și cea mai mică creștere a temperaturii pe plan global ar afecta grav zonele agricole de la Tropice și din zona subtropicală. O încălzire moderată ar putea mări productivitatea în țările depărtate de Ecuator, cum ar fi Canada sau Rusia. De fapt, efectul unei încălziri moderate este probabil să fie benefic pentru producția globală de alimente în decursul următoarelor decenii.

Dar oamenii de știință spun că efectul nu ar fi același pentru toată lumea și că imensele cantități de mâncare rezultate ar trebui să fie livrate din zonele aflate mai departe de Ecuator către țările mai puțin bogate de lângă Ecuator. Adunarea a prevăzut că o încălzire mai puternică, care ar putea avea loc înspre finalul secolului, dacă nu se face nimic în privința efectului de seră, ar afecta masiv producția de mâncare și ar decima recoltele din numeroase țări.

Paul Lamine N’Dong, un bătrân din Joal, Senegal, e îngrijorat că seceta a decimat deja producția de mei a satului. Meiul este o cereală de slabă calitate care se consumă local și se mai folosește ca troc pentru orez. N’Dong ne spune, de pe podiumul rezervat bătrânilor sa-tului: „Prețurile cresc foarte repede, ceea ce înseamnă că trebuie să facem rost de bani. Trăiești sau mori“.

Pentru fermierii dintr-o țară mai bogată, Australia, efectele secetei sunt deja vizibile. Cultivatorii de orez care încă nu renunță și nu își vând pământul sau apele experimentează o serie de tehnici de cultivare cu mai puțină apă.

Cu toate acestea, producția totală de orez a Australiei a scăzut cu aproape o treime, pentru că mulți și-au vândut dreptul de utilizare a apelor care trec pe terenurile lor. Producția de anul trecut a fost mult mai slabă din cauza lipsei de apă. Fermierii au primit abia o optime din apa promisă de guvern.

Beneficiarii au fost viticultorii din bazinul râului unde acum moara Deniliquin nu mai huruie. Chiar și după du- blarea prețului orezului până la 1.050 de dolari pe tonă în Australia, tot e mai profitabil să cultivi struguri.

Până la urmă, strugurii dau un profit brut de aproximativ 5.200 de dolari pe hectar, în comparație cu un profit de 620 de dolari, în cazul orezului.

Cei care-și vând drepturile la irigație celor care cultivă struguri sunt fermieri ca Pete Miliken, care crește oi pe o suprafață de 15.000 de hectare în New South Wales. Unii fermieri își permit să renunțe la apă deoarece reduc cantitatea pe care o folosesc. Miliken va instala 15 kilometri de țeavă subterană pentru a înlocui canalul de irigație, care l-a făcut să piardă 90% din apă prin eva-porare.

Oierii au făcut cooperative pentru a duce turmele la câmpurile care au avut parte de ploaie în ultima vreme, câteodată transportându-le pe distanțe lungi – cu camioane când este cazul. Frank Cox, care se ocupă cu transportarea animalelor în acest scop, spune: „A trebuit să mutăm oile, pentru că mureau de foame. Le-am adus aici cu camionul“.

Seceta împuținează și orezul. SunRi-ce, uriașa companie furnizoare de orez deținută de fermierii din Australia, s-a pregătit să închidă temporar moara din Deniliquin pentru că a observat că nu se mai cultivă aproape deloc orez. Pentru a aproviziona piața internă și a exporta în Taiwan și Orientul Mijlociu, SunRice a mărit importurile din alte țări.

Un orez mai rezistent

Cercetătorii caută soluții alternative. De exemplu, o plantă care înflorește mai de dimineață, pe răcoare, ar putea produce mai multe boabe.

Mulți agronomi spun că schimbările precipitațiilor pot afecta recolta mai mult decât căldura. Acestea ar putea produce furtuni, invazii de dăunători și schimbări ale nivelului mării. O mare parte din creșterea producției de orez în ultimii 25 de ani se datorează unor zone apropiate de nivelul mării, cum ar fi delta râului Mekong din Vietnam. Schimbările climatice nu dăunează toate orezului. Paradoxal, se pare că un nivel mai mare de dioxid de carbon – principalul gaz cu efect de seră – poate ajuta orezul într-o oarecare măsură.

Totuși, s-a dovedit că fermierii din țările dezvoltate se pot adapta la schim-bările de climă, uneori chiar evitând orice efect nociv al acestora.

Will Steffen, directorul Fenner School of Environment and Society din Australia, spune: „Nu sunt la fel de pe-simist ca majoritatea oamenilor. Fermierii învață să facă lucrurile puțin altfel“. Unele schimbări (cum ar fi folosirea apei la cultivarea strugurilor) au prețul lor. Graeme Haley, primarul orașului Deniliquin, spune: „Orezul este un aliment de bază. Vinul Chardonnay nu este“.

DIN ZIARUL „THE NEW YORK TIMES“, 17 APRILIE 2008 © THE NEW YORK TIMES CO. NEW YORK.

Vote it up
187
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza