Bella. De la intuneric la lumina

 Foto: Clinica veterinara Kronvet
 

<p>Veterinarul a estimat ca problema aparuse cu cel putin doi ani inainte. Ochiul se putea sparge oricand, iar infectia putea migra la creier in cateva zile. De aceea, Bella nu putea fi inca relocata. Risca sa se accidenteze si la o simpla plimbare prin cusca. Primii lei pe care Born Free avea sa-i mute de la Buhusi in Africa au fost Jools si cei doi pui ai ei, masculii Jerry si James. Bella trebuia sa mai astepte. Ea avea si oasele slabite, un alt risc (chiar daca minor) fiind sa-si rupa un picior in timpul unei calatorii atat de lungi. Asa ca, pe moment, au pus-o la cura de vitamine si minerale.

 

Pentru ca nu are timp ziua, cand este fie chemat la o urgenta, fie in sala de operatii, Vasile Postolache, de la clinica veterinara Kronvet din Brasov, nu mai are ragaz sa rasufle decat seara, tarziu. Intr-o seara din toamna anului trecut a primit un telefon de la Iuliana Ionascu, o fosta colega de facultate, care i-a spus ca o organizatie britanica voia sa aduca la clinica lui un specialist in oftalmologie veterinara pentru a extirpa ochiul infectat al unei leoaice. Lui Postolache, un tanar jovial si intreprinzator, i-a placut ideea. I-a spus ca le pune clinica la dispozitie englezilor pe gratis. Bella avea sa fie prima leoaica tratata la ei.

 

La 14 octombrie 2008, John Knight a sosit la Buhusi pentru a o adormi pe Bella si a o transporta la Brasov. Dumitru Danes, directorul Gradinii Zoologice din Brasov, care o putea gazdui in conditii optime, acceptase cu draga inima sa o primeasca. Veterinarul lor, Ion Brumar, avea sa o monitorizeze. Bella avusese noroc: in Brasov exista si o clinica veterinara la standarde europene, iar David Donaldson, de la Animal Health Trust din Anglia, se oferise sa o opereze pe gratis.

La Buhusi, inainte sa incarce leoaica in cusca de transport si sa o duca la Brasov, John Knight i-a mai facut cateva fotografii. Atunci a vazut-o. Cataracta! Era acolo, ascunsa in celalalt ochi, cel drept, despre care crezusera initial ca era intr-o stare relativ buna. In cusca de transport era intuneric, iar lumina de la flashul camerei foto avea in ochiul Bellei o reflectie albicioasa, nu verzuie, cum ar fi normal la orice "pisica" sanatoasa care sta pe intuneric. Avea sa fie mai complicat decat isi imaginasera.

Pe moment insa, s-au concentrat pe obiectivul initial, de extirpare a ochiului stang, cel cu glaucom. Operatia a avut loc pe 17 octombrie 2008 si a fost bine suportata de "pacienta".

Dupa aceea, Bella a fost trimisa la Gradina Zoologica din Brasov. O cusca incalzita! Ce lux nesperat! Dupa cateva zile, ea pasea pe iarba in ingraditura din spatele custii si se freca de arbori, pe care timp de sapte ani ii vazuse numai din spatele gratiilor. Cand insa in dreptul custii se opreau grupuri mai numeroase, mai ales copii galagiosi, Bella prefera sa stea retrasa.

Cand i-au examinat si ochiul drept, veterinarii au gasit o cataracta destul de matura. Cristalinul, lentila care ajuta la focalizarea imaginii, era rigid si tulbure. Bella vedea ca printr-un geam cu sticla opaca.

Ochiul putea fi salvat. "Insa numai inchirierea aparatului care o putea opera costa cateva mii de euro", spune Postolache, de la Kronvet. De curand, firma Acrivet din Germania dezvoltase un astfel de echipament adaptat special pentru animale mari. Se numeste facoemulsificator si functioneaza pe aceleasi principii ca si cel similar dedicat medicinei umane, doar ca e dotat cu instrumente mai lungi, care permit o patrundere mai adanca in interiorul ochilor animalelor mari. Afland povestea Bellei, Acrivet a pus cu generozitate aparatul la dispozitia Fundatiei Born Free.

 

Pe 9 decembrie 2008, Bella se intorcea din nou in sala de operatii. Oftalmologul David Donaldson si anestezistul John Knight erau acolo, alaturi de Ion Brumar de la gradina zoologica locala, de Iuliana Popescu de la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti, si de doi experti de la Acrivet, firma producatoare a facoemulsificatorului, o versiune de ultima generatie testata in premiera pe Bella.

La operatiile de cataracta se inlocuieste cristalinul. Insa pentru Bella s-ar fi putut gasi doar un cristalin de cal, pe care organismul ei il putea respinge intr-un an sau doi. Atunci ea ar fi fost deja in Africa, unde era mai greu sa se identifice din timp problema si unde nici nu existau facilitati pentru o alta operatie similara.

Veterinarii au decis sa-i indeparteze vechiul cristalin fara a-i mai pune altul in loc. Leoaica nu avea sa-si mai poata focaliza privirea pe obiectele aflate la o distanta mai mica de 3,5-4 metri, dar ochiul avea sa fie salvat. "Urma sa fie ca oamenii care sufera de prezbitie si nu pot citi ziarul fara ochelari, dar vad bine la distanta", explica John Knight.

Pare simplu, dar interventia a fost complicata, caci o mare parte din ochiul Bellei era acoperit de cataracta. Facoemulsificatorul lichefiaza cristalinul intarit cu ultrasunete, apoi il aspira din ochi. Dar trebuie sa ai mana ferma si sa te asiguri ca animalul este complet sedat si nemiscat. Procedura prezinta insa mai putine riscuri postoperatorii si asigura o refacere mai rapida.

A doua zi dupa operatie, Ion Brumar a vazut-o pentru prima data pe Bella uitandu-se cu atentie la norii de pe cer. Bella a urmat apoi un tratament timp de trei luni, cu medicamente puse in mancare. Dupa nici o luna, intremata si cu vederea imbunatatita, devenise foarte asertiva. "Era o leoaica dominanta. A stat un timp in acelasi tarc cu masculul Oscar, pe care l-a pus imediat la respect. Ajunsese sa-l fugareasca ea pe el", spune Brumar.

Bella se facuse bine.

 

La 1 martie 2009, in Brasov ningea. Bellei nu-i prea place zapada. Pe o astfel de vreme nu catadicsea sa iasa din cusca ei incalzita. Dar pentru ca Brumar o chema, i-a facut pe plac. In cinci luni de zile, intre ei se crease o legatura speciala, chiar daca Brumar - un tanar de 28 de ani foarte pasionat de ceea ce face - nu prea e dispus sa recunoasca, pretinzand ca nu se ataseaza de "pacienti", deoarece adesea e nevoit sa ii supuna la proceduri dureroase.

Pasind pe zapada, Bella si-a demonstrat din plin conditia fizica. John Knight venise sa o pregateasca pentru plecare, care era programata chiar in ziua aceea. Traseul ei spre Africa natala avea sa fie lung si intortocheat: Brasov - Bucuresti - Manston (Anglia) - Londra - Nairobi (Kenya) - Lilongwe (Malawi). Un adevarat tur de forta peste mari si tari care dura trei zile si la a carui organizare, ca si la reusita operatiilor, contribuise, prin munca sau donatii, multa lume.

Lui Knight ii venea greu sa se desparta de ea. "Bella este o femela puternica, extrovertita si dominanta. Are caracter. Niciun alt leu nu ar fi putut trece cu bine peste obstacolele cu care ea s-a confruntat", spune el. Laura Simms, cea care a descoperit-o prima pe Bella, nu a fost de fata la transferul ei in sanctuarul african, dar spune: "Cand sunt trista, ma uit la fotografiile ei din Malawi. Pentru mine, Bella este un simbol al supraveituirii si dragostei, calitati pe care le-am simtit prezente pretutindeni in Moldova, tinutul natal al stramosilor mei".

 

La 3 martie 2009, Bella iesi din cusca in care venise, clipind des in lumina soarelui tropical. In fata unicului ei ochi se desfasura un tarc de aproape un hectar, populat cu copaci umbrosi si tufisuri fara spini - locul ideal pentru un animal cu vederea slabita. In spatele gardului statea Virginia McKenna, sufletul fundatiei Born Free. Toti se asteptau ca leoaica sa le intoarca spatele, pentru a se bucura de coltul de rai de la Lilongwe. Dar nu si Bella. Ea a pasit spre McKenna, pe care o vedea pentru prima data, si a privit-o atent. Parca un al saselea simt ii spunea ca era unul din oamenii care i-au schimbat viata. Apoi, cu narile in vant, Bella a adulmecat aerul si s-a indreptat spre copaci. Inainte sa se piarda printre ei, a mai privit o data in urma. Virginia McKenna o urmarea cu ochii stralucind de bucuria reusitei. La mii de kilometri departare, in alte tari, pe alte continente, alti cinci prieteni o insoteau cu gandul lor bun.</p>

Vote it up
515
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza