Bella. De la intuneric la lumina

 Foto: Clinica veterinara Kronvet
 

<p><strong>O leoaica a adus laolalta oameni de pe continente diferite, care i-au redat o viata demna</strong>

 

- Cand eram copil, mama ma ducea adesea sa vad leii. E cea mai frumoasa amintire pe care o am din copilarie. Acum, viata mea e la fel de grea ca a leilor pe care ii aud ragand in fiecare dimineata, spune o femeie roma din Buhusi cand ii vine randul sa vorbeasca la un seminar de terapie prin povestire organizat de asociatia OvidiuRom la Bacau in iarna anului 2003.

- Lei in Romania? Dar nu sunt aici conditii cam vitrege pentru ei?, se mira newyorkeza Laura Simms, cea care facilitase seminarul, o americanca cu o relatie mai speciala cu Romania. Este descendenta unei familii evreiesti din Dorohoi, oras ale carui case multicolore bunica ei le evocase adesea in copilarie.

- Te pot duce sa-i vezi chiar azi. Sunt tot acolo de cand ii stiu, raspunse femeia.

In aceeasi dupa-amiaza, cele doua femei au mers cu masina pana intr-un oras cu blandul nume Buhusi, unde au gasit o gradina zoologica gata sa se prabuseasca. Cativa vizitatori cu chipuri impietrite se uitau la opt lei care misunau de colo-colo in doua custi meschine. Unii schiopatau. Schelalaielile sumbre ale cainilor dingo din cusca vecina completau tabloul apocaliptic. "Pana atunci traisem intr-un ritm extrem de alert. Dar cand am vazut leii aceia stand acolo nefericiti, am simtit brusc nevoia sa ma opresc din alergat", isi aminteste Simms.

I-a atras atentia o leoaica superba, dar care schiopata. Incerca in van sa se bucure de putina lumina pe care soarele zgarcit al acelei ierni moldovenesti reusea sa o strecoare printre zabrelele custii umede si reci. O chema Bella.

Povestea Bellei era una clasica: adusa ca pui cu vaporul din Africa pana in Portul Constanta, fusese cumparata de un fotograf care le-o imprumuta pe litoral turistilor amatori sa se imortalizeze in ipostaze exotice. Cand acesta a abandonat-o si a fost adusa la Buhusi, avea picioarele din spate prost dezvoltate din cauza subnutritiei. Nici dieta de la gradina zoologica nu o ajuta. In loc sa consume numai carne macra, ii trebuiau si oase, intestine si organe de animale. Dar leii de la Buhusi nici macar o carne ca lumea nu primeau, caci traiau mai ales cu carne de pui (cea mai ieftina de pe piata) - si aceea adesea putrezita, caci nu exista un frigider. Bella zacea in propria urina, iar canalele de scurgere din cusca erau blocate cu resturi de mancare ce atrageau sobolanii.

 

Laura Simms nu stia atunci ca acea dupa-amiaza avea sa-i schimbe viata pentru totdeauna. Chipurile leilor chinuiti nu i-au mai iesit din minte. In 2004, ea a pus pe picioare Lion's Roar Association ("Asociatia Ragetul Leului"), o asociatie prin care a strans bani pentru imbunatatirea vietii animalelor captive de la Buhusi. Ea a platit pentru medicamentele si vitaminele animalelor, pentru incalzirea custilor, pentru un frigider, pentru alimentarea cu apa a gradinii. Cei de la Lion's Roar au adus si un ingrijitor specializat care a curatat si extins custile. In 2005, animalele se reinsufletisera, iar Bella - surpriza! - facuse un pui.

Laura Simms povesteste: "Cea mai vie amintire pe care mi-a lasat-o Bella este legata de acel pui. Tocmai ii pusesem fan in cusca si arata fericita ca orice mama. Cu laba ei uriasa, mai mare decat nou-nascutul, il tragea pe micut spre ea cu un gest de o delicatete surprinzatoare".

Din pacate, puiul nu a supravietuit. La Buhusi nu erau conditii bune si nici ingrijitorii nu erau bine pregatiti. In 2006, a murit si partenerul Bellei, in urma unui blocaj renal. Atunci, Bella a inceput sa slabeasca si sa-si piarda vioiciunea, de parca ar fi fost in doliu. Nici pentru gradina zoologica perspectivele nu erau imbucuratoare. Devenise clar ca, in ciuda eforturilor, nu avea sa reuseasca sa atinga standardele impuse de legislatia europeana pana in 2007, cand Romania urma sa adere la UE. Desfiintarea gradinii era doar o problema de timp.

Atunci s-a implicat in poveste fundatia britanica Born Free, infiintata tot de o femeie remarcabila: actrita britanica Virginia McKenna, a carei viata s-a schimbat dupa ce, in 1966, a jucat in filmul Born Free, care spunea povestea adevarata a unei leoaice captive reintegrate in salbaticie.

 

John Knight, un barbat cu par si barba grizonante, care lucra pentru Born Free de 15 ani, a sosit la Buhusi la 21 ianuarie 2007, ca sa-i examineze pe cei sase lei ramasi captivi acolo. Doi din ei, Romany si Gipsy, abia puteau merge din cauza deformarilor de la picioarele din spate. Lui John i-a mai atras atentia si o leoaica de sapte ani. La coloana si la picioarele din spate ea avea aceleasi probleme ca Romany si Gipsy, dar nu la fel de grave. Adevarata problema era ochiul stang, care era extrem de umflat. Diagnosticul: uveita, o inflamatie a ochiului care in timp da complicatii precum glaucomul. Boala era prea avansata ca ochiul sa mai poata fi salvat.</p>

 

Vote it up
486
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza