BIANCA BRAD despre puterea de a merge mai departe

 

Acum câfliva ani, aș fi gândit despre ea că e doar una din frumoasele showbizului, o femeie care are probabil o singură grijă: cum să-și asorteze geanta cu pantofii. Acum, după ce a făcut faflă tra- gediei de a-și fi pierdut un copil, care a murit cu două zile înainte de a se naște, Bianca Brad ne-a arătat cât de înșelătoare pot fi aparenflele. Ba mai mult: a ajuns să fie un model pentru noi, înfiinflând EMMA. Printre cei care i-au înfleles eforturile și vor să o ajute în lupta pentru cauza părinților de îngeri se numără și Asistenfla Pentru Consumatori, o asociație care luptă pentru recompensarea cazurilor de malpraxis și a abuzurilor medicale. De acum înainte, Bianca și EMMA înseamnă același lucru: mult suflet.

RD: Ești cunoscută ca actriflă și cântăreaflă, apari pe coperflile revistelor și chiar ai fost numită Brigitte Bardot a cinematografiei românești. Ai visat de mică să ajungi vedetă?

BB: Nu, niciodată nu mi-am dorit așa ceva! În schimb, visam să devin stewardesă, crezând că așa voi ajunge să călătoresc în lumea întreagă! Ei bine, am ajuns ce n-am visat! Dar „m-am jucat“ de-a ce-am visat. Adică am devenit persoană publică și am călătorit în lumea întreagă – fie în vacanță, fie cu filmări (printre care și un serial nemflesc, filmat pe două continente, în care am avut un rol de stewardesă). E un balsam pentru suflet și pentru minte să pofli călători în lumea largă!

RD: Cum fli-a schimbat viafla faptul că ești una din cele mai frumoase femei din România?

BB: Niciodată nu m-am văzut așa și nici nu m-am bazat pe asta. Ba chiar am avut momente în care nu m-am plăcut deloc. Dar, într-adevăr, atunci când ai norocul să ai o înfăflișare plăcută și ești și o prezenflă agreabilă, ușile fli se deschid mai ușor. Ca în viață însă, există și reversul medaliei, în acest caz fiind vorba de invidii, răutăfli și gelozii gratuite, de care am avut și am încă parte. M-au durut, dar mi-am văzut de drumul meu...

RD: Ai studiat la cea mai mare școală de actorie din SUA și ai fost aclamată în Germania. De ce te-ai întors?

BB: Și eu mă întreb câteodată de ce am făcut asta și mi s-a întâmplat să regret că am luat această hotărâre. Acum însă, am ajuns să mă gândesc că poate am revenit aici pentru că trebuia să-l aduc pe lume pe Luca și ca să înfiinflez organizaflia EMMA.

RD: L-ai avut partener de platou pe Dennis Hopper. Cum a fost?

BB: În filmul respectiv am ajuns în urma unui casting făcut cu mare tam-tam, la scară naflională, în Germania și a cărui finală a fost prezentată în direct pe postul PRO 7 – lucru de care, spun sincer, chiar sunt mândră! Cu Dennis Hopper nu am avut, din păcate, prea multe contacte, dar a fost îndeajuns cât să pot afirma că este un profesionist și – în ciuda statutului de vedetă internatională – un om fără aere, ba chiar foarte plăcut.

RD: Ești o persoană mondenă?

BB: Când eram singură, mergeam mai des la evenimente mondene (dar nu atât de des cum s-a vehiculat în mod răutăcios!), pentru simplul fapt că, neavând un impresar, erau ocazii pentru a întâlni și a fi întâlnit și pentru că îmi place să socializez. De când am devenit mamă, priorităflile mele s-au schimbat, deoarece consider că nimic nu e mai important decât să fii alături de copilul tău în primii lui ani de formare.

RD: Ai trăit o dramă personală, dar nu te-ai lăsat doborâtă, ci dimpotrivă, ai reușit să-i ajufli și pe alflii care au trecut printr-o experienflă asemănătoare. Ce fli-a dat putere să mergi mai departe?

BB: Cu siguranță, în primul rând Dumnezeu, deși iniflial m-am răzvrătit împotriva Lui înainte să aleg să mă las ajutată de El. Apoi, cărflile comandate din străinătate, scrise de și despre mame care au trecut prin drame asemănătoare, care m-au ajutat să nu mă mai simt atât de singură și să înfleleg toate acele stări bulversante prin care treceam. și băieflelul meu, Luca. Nevoia lui de mamă și devotamentul meu faflă de el m-au forflat să nu îmi canalizez atenflia exclusiv asupra pierderii fetiflei mele, Emma Nicole. De aceea mă consider o norocoasă și mi se strânge inima când mă gândesc cât de greu trebuie să le fie mamelor de îngeri care nu mai au niciun copil pe care să-l strângă în brafle...

RD: Vorbește-ne despre proiectul EMMA și despre mamele de îngeri.

BB: Iniflial, am dorit să scriu o carte care să le ajute pe mamele de îngeri din România. Ulterior însă, după ce am primit un număr uriaș de mesaje din toată flara și din străinătate, de la mame de îngeri care și-au deschis sufletul și din poveștile cărora au reieșit tot felul de probleme existente în România și legate de astfel de drame (de care m-am lovit și eu), am realizat că o carte nu e de ajuns! Așa am hotărât să înfiinflez organizaflia EMMA – Eternul Miracol Materna Alinare – și am realizat o pagină de internet, www. organizatiaemma.ro. Prin intermediul acestora părinflii de îngeri pot să primească atenflia și respectul pe care le merită. Sper să nu aibă prea multe femei nevoie de acest site, dar, în același timp, sper să devină foarte cunoscut și să fie accesat de toată lumea, indiferent dacă acei oameni au trecut sau nu printr-o dramă asemănătoare, fiind un site unde aceste mame se simt înflelese, iar cei din jurul lor pot învăța cum să le ofere acestora alinare.

RD: Povestește-ne despre o mamă de înger și cum ai ajutat-o să treacă peste pierderea suferită.

BB: O îmbrăflișare, o privire caldă, plină de compasiune – atenflie, nu milă! –, alegerea cuvintelor potrivite, a asculta fără a judeca, toate astea pot fi de un real ajutor pentru mamele care au nevoie de atenflie, de înțelegere și compasiune. Nu aș vrea să vorbesc doar despre o mamă anume, pentru că sunt foarte multe care mi-au mărturisit faptul că le-a ajutat enorm să poată vorbi deschis despre durerea lor și să poată pomeni numele îngerașului lor fără a fi privite ciudat sau a auzi vorbe de genul: „Nu te mai gândi!“ sau „Lasă, că faci altul!“. O mamă mi-a spus că, de când a apărut EMMA și de când s-a înscris pe forum, i-a revenit zâmbetul pe buze; altă mămică a spus că nu mai are nevoie să ia medicamente; alta că a găsit puterea de a merge mai departe după ce iniflial nu mai dorea să trăiască, ceea ce e mare lucru. Forumul este un loc special, unde există o comu- nitate cu totul și cu totul specială, unde nimeni nu este judecat. Este „familia EMMA“, așa cum fost numită de multe mămici.

RD: EMMA are obiective ambiflioase: schimbarea legislafliei privind recunoașterea identităflii fătului de la 22 de săptămâni de sarcină, acordarea unui certificat în caz de deces, lucru ce ar duce la înmormântarea creștinească a copiilor născufli morfli, informarea constantă a femeilor însărcinate privind starea fătului. Vei reuși? Care a fost cel mai mare succes al tău?

BB: Cu siguranflă voi reuși! Cred atât de mult în această cauză și îmi doresc atât de mult să reușesc, încât sunt chiar convinsă că Universul va conspira la realizarea acestui proiect. Până acum, cel mai mare succes consider că este acest loc pe care l-am creat, unde mamele de îngeri se simt înflelese, un loc pe care chiar ele l-au numit „căsufla sufletelor lor“: site-ul EMMA, care a ajuns deja cunoscut și româncelor din Franfla, Spania, Italia, SUA, Noua Zeelandă și Australia. Acum pot spune că moartea fetiței mele a căpătat sens.

RD: Cum ai ajuns să consideri rândunica simbolul fetiflei tale din cer?

BB: În ziua înmormântării, când s-au deschis ușile bisericii, odată cu sicriașul mic și alb, tocmai adus de la aeroport, a intrat în biserică și o rânduni- că... Au încercat să o dea afară, pentru a nu rămâne ulterior închisă, dar nu a fost chip să o scoată de acolo. Pe tot parcursul slujbei, rândunica a zburat pe deasupra sicriului și a cântat... Ca apoi să iasă odată cu sicriașul. Era mică, delicată și frumoasă ca fetifla mea. Preotul a spus că nu i s-a mai întâmplat așa ceva în toți cei zece ani de când e în acea parohie... și a mai spus că era ca suflețelul fetiflei mele, care se întorsese acasă. O fi, n-o fi așa, nu știu. Dar de atunci tresar ori de câte ori văd o rândunică. Pentru mine a devenit simbolul fetiței mele dragi.

RD: Ne putem schimba destinul?

BB: Probabil că destinul ne este deja scris, iar cum și când ni-l împlinim depinde și de noi. Cu siguranflă însă, indiferent de drumul ales, obstacolele sau reușitele sunt menite să ne învefle ceva, pentru ca noi să evoluăm spiritual. Important este să fim atenfli la toate semnele și răspunsurile pe care le primim, chiar dacă par irelevante.

RD: Într-un interviu ai spus că în situaflii tensionate umorul poate schimba cursul discufliei în direcflia bună. Cum te ajută umorul în situaflii-limită?

BB: Umorul este o trăsătură care caracterizează familia mea, de la care am învăflat că, atunci când faci haz de necaz, treci mai ușor peste momentele dificile. În momentele de tensiune, cred că e bine să procedezi ca și cu un copil care are o criză de temperament: să inspiri adânc, să numeri până la zece, să aștepfli să se descarce și apoi să-i distragi atenflia. Ideal este să nu rănești și să nu spui lucruri pe care să le regreți.

RD: Ai declarat că nu ai făcut compromisuri în viaflă. Cum ai reușit?

BB: Poate că, datorită combinafliei de încăpăflânare, corectitudine, tenacitate și bun-simfl care mă caracterizează, am reușit să respect principiile care mi-au fost insuflate și în care cred cu tărie. Am făcut și greșeli, dar din naivitate, din lipsă de experienflă sau din teamă. și chiar dacă uneori mi-a fost greu, în final am înfleles că nu am avut de pierdut, ci de câștigat.

RD: Cât de importanfli au fost părinflii în evoluflia ta? Cum te-au ajutat?

BB: Tatăl meu, care își dorea să studiez medicina, a fost iniflial împotriva deciziei mele de a studia actoria, dar apoi, văzându-mi evoluția, a fost mândru de mine. Mama, din contră, având o fire de artist, m-a îndrumat spre actorie și m-a sprijinit de la bun început. Din punct de vedere material, ei nu mi-au putut oferi mai mult decât puteau majoritatea părinflilor din generaflia lor, dar m-au învăflat să-mi pese de cel de lângă mine și să-l ajut necondiflionat. Parcă m-ar fi pregătit pentru ceea ce fac acum la EMMA.

RD: Luca este numele fiului tău și înseamnă “cel ce aduce lumina”. Cum aduce Luca lumina în viafla ta?

BB: Numele i se potrivește perfect, Luca fiind un copil solar. Este vesel, are un „zâmbet de soare“, cu care te cucerește instantaneu. Are un râs molipsitor, o charismă aparte, ochi mari și o privire profundă, gesturi de tandrefle care ne topesc și o personalitate foarte puternică. E o prezenflă benefică în viața noastră și trăim o relaflie de profesor-elev, în care rolurile alternează în fiecare zi și din care cu toții avem de învăflat!

RD: Ce nu știe lumea despre Bianca Brad și fli-ai dori să afle?

BB: Că sunt emotivă și că, încercând să maschez acest lucru, creez uneori senzaflia că sunt distantă sau cu nasul pe sus, dar nu e deloc așa. Pur și simplu iubesc oamenii!

Vote it up
1
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza