Atenție la tensiune!

Milioane de români suferă, fără să știe, de hipertensiune arterială. Te numeri printre ei?
 

Alina Popa, din cartierul bucureștean Drumul Taberei, nu poate uita acea zi de martie a anului 2003. Viața ei s-a schimbat brusc atunci – s-a aflat la un pas de moarte. Se afla la hotelul unde era angajată, făcând curat într-una dintre camere. „Tocmai ștergeam oglinda din hol, când am căzut. Noroc că mai era acolo una dintre colegele mele, care i-a alertat imediat pe cei de la recepție și au chemat Salvarea“, spune Alina.

Cauza colapsului ei a fost des-coperită la Spitalul Clinic Universitar de Urgență. Femeia, în vârstă de 42 de ani, suferise un accident vascular cerebral, prin ruperea unui vas de sânge în creier.

Alina era o persoană aparent sănătoasă. Ce-i drept, aflase că suferă de hipertensiune arterială, dar nu s-a gândit că ar trebui să dea importanță acestui aspect. „Primisem un tratament de la medicul de familie, dar l-am luat numai vreo două săptămâni. Nu mă simțeam rău, nu mă durea nimic“, povestește ea.

După câteva săptămâni de stat în spital, Alina a fost nevoită să urmeze ședințe de recuperare. Avea o pareză pe partea dreaptă și chiar tulburări de vedere. Totuși, și acum piciorul drept mai mult și-l târăște, iar mâna dreaptă îi este paralizată. A fost nevoită să se pensioneze pe caz de boală și se gândește și acum cât de bine ar fi fost dacă nu și-ar fi întrerupt tratamentul pentru hipertensiune. Totuși, Alina se gândește că e norocoasă pentru că a supraviețuit. „Suntem nepăsători și, dacă nu ne doare ceva, nu ne îngrijim. După ce am trecut prin toate acestea, sfătuiesc pe oricine să nu procedeze ca mine“, spune ea.

Alina Popa nu reprezintă un caz excepțional. Peste șase milioane de români suferă de hipertensiune arterială, bărbații de până la 55 de ani reprezentând 65% din bolnavi. „După această vârstă, procentele devin aproa-pe egale între bărbați și femei“, spune prof. dr. Eduard Apetrei, cardiolog, vicepreședintele Academiei de Științe Medicale.

Doar jumătate dintre cei care suferă de hipertensiune arterială iau tratament, adică aproximativ trei milioane de români, dar dintre aceștia, estimează specialiștii, numai jumătate iau tratament corect, care chiar duce la scăderea valorilor tensiunii arteriale. Pe de altă parte, foarte mulți români suferă de hipertensiune fără să știe acest lucru.

O boală prost tratată

Hipertensiunea este un inamic ascuns și reprezintă principalul factor de risc pentru atacurile cerebrale. Cercetările recente efectuate în țara noastră (studiul SEPHAR și studiul Urziceni) arată că 46% din participanții la studii (peste 5.000 la primul studiu și peste 2.000 la cel de-al doilea) au valori ale tensiunii de peste 140-90 mmHg. „Dintre bolnavii depistați cu hipertensiune, aproape jumătate nu știau că au boala, iar dintre cei care știau, 60% nu făceau deloc tratament“, spune dr. Apetrei.

„Este o adevărată problemă. Consecințele nu apar imediat, ci după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Sunt forme de hipertensiune zise maligne, care evoluează rapid și progresiv spre complicații ireductibile și forme de hipertensiune care evoluează mai lent, dar toate conduc spre același sfârșit“, spune prof. dr. Crina Sinescu, șefa secției de cardiologie de la Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni“, din București. Chiar dacă un medic ne spune că avem hipertensiune, pentru că nu ne doare nimic, putem ajunge să remarcăm efectele nocive ale bolii mult prea târziu: când facem accident vascular cerebral sau infarct de miocard, când facem insuficiență renală cronică și avem nevoie de dializă sau transplant.

Hipertensiunea duce la ateroscleroză, care e principala cauză de morta-litate în multe țări. „În România, 66% din decese se produc din această cauză“, spune dr. Roxana Darabonț, cardiolog, secretar al Grupului de Lucru de Hipertensiune Arterială. De asemenea, aproape 70% din cei care suferă de accident vascular cerebral au hipertensiune.

Hipertensiunea nu are, de obicei, simptome. „Vorbim de o boală «tăcută», ale cărei manifestări clinice sunt de cele mai multe ori minore, astfel că nu sunt băgate în seamă“, spune dr. Apetrei. Tensiunea arterială trebuie să fie suficient de mare pentru a provoca dureri de cap, amețeală și țiuieli în urechi.

Primul simptom al hipertensiunii netratate poate fi un atac cerebral de-vastator. „Tensiunea arterială crescută e factor major de risc pentru accidente vasculare cerebrale, iar accidentul vascular cerebral este prima cauză de handicap fizic sau mental“, spune prof. dr. Ovidiu Băjenaru, președintele Societății Române de Neurologie. „Scăderea cu numai 10 mmHg a hipertensiunii reduce riscul de accident vascular cerebral cu o treime.“

Atacurile cerebrale afectează ireversibil calitatea vieții, mai mult decât orice altă boală. „În funcție de mărimea, localizarea și severitatea unui accident vascular cerebral, acesta poate să ducă la moartea pacientului, dar cel mai adesea determină un deficit neurologic manifestat de multe ori prin deficit motor. Mai pot să apară și tulburări de limbaj, de coordonare a mișcărilor, tulburări de vedere. De cele mai multe ori acestea apar în diverse combinații“, spune dr. Băjenaru. Mai mult, 25% din supraviețuitorii unui prim accident vascular cerebral fac o formă de demență.

Importanța stilului de viață și a moștenirii genetice

Tensiunea arterială reprezintă forța cu care sângele împinge în pereții arterelor, la fiecare bătaie a inimii. Tensiunea arterială este esențială pentru circulație. Suferiți de hipertensiune arterială atunci când valorile tensiunii se situează peste 140-90 mmHg (milimetri coloană de mercur) în cazul în care nu aveți alte boli asociate și peste 120-80 dacă aveți diabet sau alți factori de risc.

Majoritatea oamenilor suferă de hipertensiune primară, a cărei cauză nu se cunoaște cu exactitate. Stilul de viață nesănătos, consumul excesiv de sare, supraponderalitatea și consumul excesiv de alcool se află deseori la originea apariției acestui tip de hipertensiune. Predispozițiile genetice joacă și ele un rol important: atacurile cerebrale par a fi o afacere de familie. O formă rară a bolii, hipertensiunea secundară, este consecința altor boli, cum ar fi afecțiuni ale rinichilor sau ale glandei tiroide.

Diagnosticarea hipertensiunii se face prin măsurarea periodică a tensiunii. „Este bine să facem acest lucru la șase luni sau la un an după vârsta de 40 de ani“, spune dr. Sinescu. Conform noilor reglementări, măsurătoarea este corectă dacă este efectuată de două ori, la un interval de un minut. Tensiunea arterială este considerată ridicată atunci când media valorilor obținute la patru măsurători succesive efectuate la intervale de câteva săptămâni sau luni depășește valorile optime recomandate. „Tensiunea nu crește odată cu vârsta – este una din prejudecățile demontate de cercetările ultimilor 20 de ani“, mai spune dr. Crina Sinescu.

Tot ea explică faptul că, în momentul în care există suspiciunea că o persoană e hipertensivă sau că un pacient are boala și se află sub un anumit tratament, se face ceea ce se numește holter de tensiune, adică o monito-rizare de 24 de ore a valorilor de tensiune în mediul familial al bolnavului. Aparatul măsoară tensiunea atât ziua, cât și noaptea. Examinarea pacientului mai include și analize de sânge și urină, ca și o electrocardiogramă și, în unele cazuri, o radiografie pulmonară.

Valorile care depășesc 140 mmHg pentru tensiunea sistolică și 90 mmHg pentru tensiunea diastolică indică necesitatea unui tratament medicamentos. Acesta este prescris în funcție de specificul fiecărui caz și se efectuează împreună cu tratamentul care vizează și factorii de risc asociați. Dacă bolnavul are diabet, tensiunea va trebui redusă sub 130/80 mmHg. „Nu e suficient să iei niște medicamente, oricare ar fi ele, ci trebuie să iei medicamentele cele mai potrivite, care să ducă la scăderea valorilor tensiunii la limite normale. Hipertensiunea nu e o boală care se vindecă, dar se tratează. Oamenii trebuie să înțeleagă că, și dacă tensiunea ajunge la valori normale, nu trebuie întrerupt tratamentul. Acesta e pentru toată viața“, spune dr. Băjenaru.

Nici chiar tinerii nu scapă de pericolul acestei boli

Dat fiind că este rareori însoțită de simptome, hipertensiunea arterială este descoperită de multe ori din întâmplare. De asemenea, există surprinzător de mulți tineri care nu știu că suferă de hipertensiune. Florea Dobre, din comuna Vărăști, județul Giurgiu, inginer de aviație care lucrează la Ministerul Transporturilor, avea doar 20 de ani când a fost respins la Școala Militară pentru că, la controlul medical s-a descoperit că avea tensiunea 160-90 mmHg.

A urmat tratament timp de un an, valorile scăzând la 140-80, și a fost admis. „Lucrând în cadrul armatei, ni se făceau controale medicale periodice și mereu eram găsit cu valori ale tensiunii peste limită“, povestește Florea. De-a lungul timpului, a început vreo șapte-opt tratamente pentru hipertensiune, dar le-a abandonat de fiecare dată. „Nu fumam, nu beam, făceam sport, iar singurul factor de risc era moștenirea genetică, pentru că și mama mea fusese hipertensivă“, mai povestește el. Totuși, în cadrul unei campanii publice de măsurare a tensiunii arteriale în parcuri și instituții publice, organizată în luna octombrie a acestui an de Societatea Română de Cardiologie și Academia de Științe Medicale, Florea a fost găsit cu o va-loare de 250-140 mmHg. După ce dr. Emilian Dumitru, medic rezident cardiolog la Spitalul de Urgență Floreasca, l-a făcut să conștientizeze că e la un pas de moarte, Florea face tratament, la care promite că nu va mai renunța, se prezintă periodic la control, nu mai mănâncă nimic sărat și a slăbit câteva kilograme.

Medicamente și tratamente noi

Începerea tratamentului și schimbarea regimului de viață reprezintă o cale eficientă de prevenire a leziunilor altor organe și a decesului. Tratarea hipertensiunii arteriale este și cea mai bună metodă de a preveni un atac cerebral.

În zilele noastre, există o mare varietate de medicamente care acționează în mod diferit, iar alegerea celui mai bun dintre acestea se face prin încercări repetate. „Sunt aproximativ 70 de produse antihipertensive disponibile pe piața europeană și nu există o superioritate dovedită a unei clase de medicamente. În funcție de alte boli pe care pacientul le are, medicul poate alege acele medicamente care, pe lângă scăderea tensiunii arteriale, sunt potrivite și în alte scopuri terapeutice“, spune dr. Apetrei. Pe lângă medicamentele tradiționale, cum ar fi beta-blocantele și blocantele canalelor de calciu, există acum o nouă gamă de medicamente, inhibitorii enzimei de conversie. Cea mai bună alegere poate fi o combinație de două, trei sau chiar patru agenți diferiți.

Pentru a se stabili cel mai potrivit tratament, este bine ca medicul să cunoască și istoricul medical familial al pacientului. „Hipertensiunea e o boală care, în marea majoritate a cazurilor, are o moștenire genetică“, spune dr. Băjenaru. Astfel, tratamentul care s-a dovedit benefic în cazul unui membru al familiei tale ți se poate potrivi și ție, dar asta tot medicul trebuie să decidă.

Efectul medicamentelor și evoluția tensiunii arteriale sunt monitorizate prin controale regulate la medic. De obicei, asistentele sunt cele care iau tensiunea, dar tot mai mulți pacienți încep să facă singuri acest lucru, la domiciliu. Măsurătorile efectuate acasă sunt practice din multe puncte de vedere, pentru că pot preveni cel puțin un tip de hipertensiune, denumită „hipertensiunea de halat alb“, cauzată de anxietatea generată de mediul spitalicesc. Ea este prezentă la aproximativ 15% din populația României și la circa 35% din bolnavii hipertensivi. În cazul tratamentelor de lungă durată, măsurarea tensiunii la domiciliu îi ajută atât pe pacienți, cât și perso-nalul medical să economisească timp.

Există însă și alte beneficii. „Măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu este din ce în ce mai mult încurajată, implicând pacientul în mod direct și ajutând medicul“, spune dr. Apetrei. „Tensiunea se poate măsura dimineața, când ne trezim, sau seara, după ce ne liniștim. E bine să stai un sfert de oră într-o cameră unde nu există o sursă de zgomot puternic și unde să nu fie nici frig“, spune dr. Sinescu.

Specialiștii sunt de părere că trebuie acordată o foarte mare atenție chiar și unei creșteri ușoare a tensiunii. „Marea majoritate a cazurilor de pacienți care au complicații neurologice cerebrale din cauza hipertensiunii nu sunt cei cu valori ale tensiunii foarte mari, ci aceia care au valori puțin crescute peste normal, uneori chiar cu hipertensiune la limită“, spune dr. Băjenaru. Acești hipertensivi dau, statistic vorbind, cei mai mulți candidați pentru modificări ale vaselor cerebrale care se produc de-a lungul anilor și care au ca finalitate accidente vasculare cerebrale. De aceea, persoanele cu risc ar trebui identificate din timp și tratate.

Factorii de risc și importanțaexercițiului fizic

Cea mai bună cale de tratare a tensiunii arteriale este prevenirea creșterii ei prin schimbarea stilului de viață. Printre factorii de risc se numără fumatul, supraponderalitatea, consumul excesiv de sare, alcool și lipsa exercițiilor fizice. Hipertensiunea este una dintre puținele afecțiuni pe care le putem preveni noi înșine, și asta destul de ușor.

Petre Marian, de 29 de ani, economist la o firmă din București, sufocat de programul foarte aglomerat, a început să nu mai facă mișcare, să mănânce foarte mult și astfel a ajuns la aproape 100 de kilograme. „S-a prezentat la noi la spital cu atac de panică, iar când i-am măsurat tensiunea, avea 190-100 mmHg“, spune dr. Dumitru. Petre a început să ia tratament și să-și schimbe stilul de viață.

Tânărul a renunțat la sare, ține regimul prescris de medic și face multă mișcare, mergând la sală de trei ori pe săptămână. Acum, are tensiunea de 140-80 mm Hg. „Am dat jos aproape 15 kilograme și mă simt foarte bine. Au dispărut chiar și a-tacurile de panică“, spune Petre.

Nu este însă neapărat nevoie de exerciții fizice foarte susținute. Dacă mergi pe jos, în mod regulat, timp de 30 până la 45 de minute, de trei sau patru ori pe săptămână, tensiunea arterială ar trebui să scadă. „Activitatea fizică contribuie la o stare bună de sănătate, inclusiv la menținerea unei tensiuni arteriale normale“, spune dr. Băjenaru.

Cel mai important, în prevenirea bolii, este ținerea sub observație a tensiunii arteriale. „Oamenii ar trebui să-și măsoare tensiunea o dată sau de două ori pe an, cu atât mai mult în situațiile în care au existat antecedente de infarcte sau atacuri cerebrale în familie. Dacă aparatul arată valori mai mari decât cele normale, este necesară prezentarea imediată la medic“, spune dr. Băjenaru. „Asta îți poate salva viața.“

Vote it up
201
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza