Ari, cel mai şantajist ciobănesc

 

A
ri este numele ciobănescului nostru mioritic de şapte ani, un câine pe cât de credincios şi frumos, pe atât de inteligent şi şantajist. Are o blană stufoasă, pe care primăvara i-o tundem pentru ca, până în toamnă, să-i crească iar şi să nu-l prindă frigul. Din momentul în care nu mai are blană, începe să găsească tot felul de soluţii ca să nu mai doarmă pe preşul lui. Chiar dacă închidem bine uşa dormitorului, el reuşeşte s-o deschidă şi să ajungă în patul nostru. Culmea e că nu se dă jos când ajungem acasă, ci ne primeşte cu o faţă inocentă, de căţel cuminte. Nu ne mai vine să-l certăm, deşi de multe ori rupe cearşaful sau se lăfăie pe perne şi le murdăreşte.

Când suntem acasă, încearcă să ajungă în sufragerie, unde nu are voie, uşa fiind permanent închisă. Nu e însă o piedică pentru el. Dacă pleci cinci minute din cameră, la întoarcere îl vei găsi întins cât e de mare pe canapea, cu aceeaşi privire inocentă.

Dacă-l dojenim şi-l dăm afară, părăseşte locul într-un final, dar ochii i se întristează. Se întoarce cu prima ocazie, aşezându-se în faţa noastră, punând o labă pe canapea şi aşteptând să-i zicem dacă mai poate totuşi să urce. Bineînţeles că ni se face milă şi, mai ales dacă e seară şi ne uităm la televizor, îl lăsăm lângă noi. Pune imediat capul în poala unuia dintre noi şi adoarme în două minute. Atunci este cel mai fericit câine!

Vote it up
37
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza