Antreprenor cu vocatie sociala

Fondatorul IKEA este considerat drept cel mai bogat om din Elvetia. Ce parere are insa el despre aceasta?
 


Intrebare:
In
patria dumneavoastra, asadar...


Kamprad:

Da, in Laponia, intre nordul Norvegiei si Rusia. Acolo locuieste populatia
numita Sami. Decenii la rand, acesti tineri au emigrat spre sud. Era unul din
vechile mele visuri sa construiesc ceva acolo, sa creez locuri de munca, sa
motivez tinerii sa ramana in regiunea aceea.

Intrebare:

Este o investitie pierduta?


Kamprad:

Unele spirite inguste ar putea spune asta. Dar pasiunea mea este tocmai ceea ce
eu numesc responsabilitate sociala.





Intrebare:

Personal, ca platitor de taxe si impozite, fugiti de aceasta responsabilitate
sociala?





Kamprad:

Asta este alta legenda. Pentru familia mea si pentru mine, este nesemnificativ.
Nu sunt cunoscut a fi un campion al risipei.


Intrebare:
Se
spune despre dumneavoastra ca sunteti extraordinar de econom, ca profitati de
reducerile pentru seniori la biletele de tren si ca nu va despartiti de cardul
de reduceri de la magazinele Migros.


Kamprad:
La
peste 80 de ani, sunt in mod incontestabil un senior! Iar noi ne facem
cumparaturile la Migros pentru ca locuim de 30 de ani in cantonul Vaud.
Credeti-ma, IKEA isi plateste cu constiinciozitate impozitele in fiecare
tara-gazda. Dar orice intreprindere globala care nu isi optimizeaza
fiscalitatea nu are nicio sansa in fata concurentei. Trebuie sa va povestesc
cum am ajuns in Elvetia? Asta nu a avut in primul rand nicio legatura cu
fiscalitatea.





Intrebare:
Cu
ce avea pe atunci legatura?


Kamprad:
La
inceputul anilor '70, IKEA se bucura deja de un oarecare succes in
Scandinavia. Atat Jan Aulin, cel mai bun colaborator al
meu de pe vremea aceea, cat si eu eram de parere ca ar fi trebuit poate sa ne
incercam norocul pe continentul european. De preferinta intr-o
tara mica.




Intrebare:
Si
de ce Elvetia?


Kamprad:
O
clipa. Nu m-am dus in Elvetia, ci la Viena, pentru a sonda piata austriaca. Jan
Aulin s-a dus in Elvetia. Ezitam, pana in momentul in care Jan m-a sunat ca
sa-mi spuna ca gasise un teren exceptional foarte aproape de Zuerich.





Intrebare:
In
1973 ati inaugurat primul magazin IKEA din afara Scandinaviei, la Spreitenbach
(Elvetia).


Kamprad:
Ce
simplu pare azi! In realitate, a fost foarte greu sa finantam aceasta
investitie la timpul respectiv. In Suedia exista o politica monetara extrem de
restrictiva. Aveam nevoie de 15 milioane de coroane suedeze - circa 5 milioane
de franci elvetieni. Banca Regala ne-a interzis sa exportam bani. Banca firmei
noastre, Svenska Handelsbanken, avea totusi o participatiune de 20% la
Nordfinanz Bank din Zuerich.




Intrebare:

V-a ajutat?


Kamprad:

Nici Handelsbanken nu avea acest drept. Patronul lui Nordfinanz nu voia. Atunci
l-am cunoscut pe Arthur Wiederkehr, la Zuerich, avocat si actionar al bancii.
Iar "Papa Wiederkehr" a reusit intr-o buna zi sa isi convinga banca
declarand: "Garantez eu pentru domnul Kamprad".




Intrebare:

Elvetia a devenit cap de pod pentru Europa...


Kamprad:


Retrospectiv, putem spune asa. Prin intermediul societatilor elvetiene, ne-am
extins in

Germania,
Austria
si Olanda. E important sa
fii prezent la fata locului. Acesta este si motivul pentru care sotia mea, cei
trei fii ai nostri si eu ne-am mutat in Elvetia.







Intrebare:

Copiii dumneavoastra au crescut deci aici?




Kamprad:

Mai mult decat atat. Aici au prieteni si au devenit toti intre timp cetateni
elvetieni. Si asta cu toate ca Mathias, cel mic, a avut ceva probleme cu
examenul sau de cetatenie: nu cunostea minereurile care se gasesc in Muntii
Jura.

Vote it up
1904
Ai votat deja!Voteaza