Amprenta globala a familiei mele

Dupa o luna, suntem mai sanatosi, am economisit bani, iar mediul inconjurator ne va fi recunoscator. Afla cum am reusit aceasta
 

<p>Hoinaresc prin supermarket impreuna cu sotul meu, Paul.
- Ce mancam diseara?, ne intrebam.
- Ton?, propune Paul.
- Tonul e pescuit excesiv, raspund.
- Atunci un pui rumenit?
- Pui crescut inghesuit cu multi altii intr-o hala? Nu, multumesc!
La fel refuz si porcul, sparanghelul verde importat din Kenya si capsunile din Egipt. Paul este exasperat:
- Ai devenit adepta unei noi religii? O sa mancam numai burgeri din soia?

Seara gatim midii proaspete cu cartofi organici prajiti si ierburi aromate din gradina cu salata frageda. Am devenit adepta unei noi religii: o viata mai ecologica, pe care o consider mai buna si mai gustoasa. Imi doresc un viitor curat pentru cei doi copii ai mei. Dar, deocamdata, povestea mea de dragoste cu ecologia trece prin stomac.

Tot ce mancam, bem, folosim, detinem sau facem afecteaza mediul inconjurator. Sticla de apa minerala pe care o cumparam in drum spre gara, CD-urile si cartile, drumul saptamanal cu masina la supermarket si pana si destinatia de vacanta - toate contribuie la amprenta noastra ecologica*, adica la masura in care noi, ca indivizi, familie, oras sau tara, afectam mediul inconjurator. Desi planeta are limitele ei in ceea ce priveste poluarea, resursele regenerabile si terenul agricol, consumam anual cu peste 30% mai mult decat poate produce pamantul prin metode regenerabile. Si rata de consum creste constant. Vestea buna este ca putem schimba acest lucru.

In timpul unei cine la lumina lumanarilor, l-am intrebat pe Paul:
- Cate becuri economice avem?

Imi petrecusem dupa-amiaza analizand atent modul nostru de viata si completand teste pe internet, referitoare la risipa pe care o facem. Cat de ecologic traim, de fapt? Sortam deseurile menajere, cumparam tot mai multe alimente bio si ne petrecem aproape toate vacantele in tara. Amprenta mea personala este de 4,5 hectare, valoare doar cu putin mai mare decat media nationala olandeza, de 4,4 hectare. Comparativ, un cetatean american obisnuit are o amprenta de 9,6 hectare, in timp ce la coada listei se afla (in mod onorabil) locuitorii din Malawi, cu o amprenta medie de numai 0,5 hectare.

Oare e o cifra buna? Nu. Jan Juffermans, autorul olandez al cartii "Nut & Noodzaak van de Mondiale Voetafdruk" ("Utilitatea si necesitatea unei amprente ecologice"), spune: "Daca ar fi sa impartim intregul spatiu utilizabil de pe pamant, lasand si naturii suficient spatiu ca sa supravietuiasca, am ajunge la doar 2,1 hectare pentru fiecare persoana". Cele 4,5 hectare ale mele reprezinta o suprafata dubla. In seara aceea, inarmati cu carti, ziare si sfaturi de la specialisti, am decis sa ne schimbam viata pentru o luna.

Deplasari eco

Pacatul nostru ecologic cel mai strigator la cer este ca ne deplasam cu o masina de teren mare, grea si veche de 16 ani. A fost un chilipir acum patru ani, cand ne-am luat-o. Cum rareori mergem cu masina la serviciu (eu lucrez de acasa, iar Paul foloseste transportul in comun), ne-am gandit ca un autoturism care consuma 14 l/100 km nu e rau. Dar amprenta ecologica si chitantele de la benzinarie arata cu totul altceva: benzina consumata de noi face rau mediului. Un autoturism inmatriculat in Olanda parcurge 15.000 de kilometri anual. Al nostru parcurge 20.000. Cele mai multe deplasari ale noastre sunt pe distante scurte (7 km), pe care le-am putea face si cu un mijloc de transport mai ecologic: bicicleta.

Ne decidem sa incepem penitenta folosind bicicletele pentru a ne duce copiii la scoala, a merge la plaja, la biblioteca sau la gara atunci cand nu ploua rau. In prima noastra saptamana "verde", sovai putin sa ies afara cand vremea se inrautateste pe neasteptate, dar ma obisnuiesc repede. Renuntam la deplasarile cu masina pe distante scurte, iar pe distante lungi mai luam si trenul. Fiicelor noastre li se pare o aventura formidabila, iar noi ne relaxam si citim ziarul. Intr-o saptamana, eu am condus cu 100 de kilometri, iar Paul cu 120 de kilometri mai putin ca de obicei.

Anual, aceasta ar insemna o reducere de aproape 10.000 de kilometri - circa jumatate din consumul nostru. Abia ma abtin sa nu topai cand imi refac testul amprentei ecologice, dar ma dezumflu repede cand descopar ca am "economisit" abia o jumatate de hectar. Paul e insa optimist. Imi spune:

- Capul sus! E aproape cat un teren de fotbal. Fiecare bucatica este utila.

In casa

Necazul este ca ne intindem si la factura de energie electrica. In Olanda, o familie obisnuita plateste circa 2.100 de euro pe an pentru gaz si electricitate. Noi platim cu circa 500 de euro mai mult. De ce? Nici macar nu avem aparatura care consuma multa energie (paturi cu apa, frigider dublu, centrala termica ce functioneaza cu energie electrica). Ne uitam rareori la televizor si folosim becuri economice. Cand privesc mai atent factura, imi dau seama ca nu consumul de electricitate e de vina, ci cel de gaz: 75% se duce in sistemul de incalzire.

Din pacate, nu putem face mare lucru. Locuim cu chirie, deci nu se pune problema sa investim in izolarea acoperisului, podelei si peretilor. Il intreb ce putem face pe Hans van Dijk, de la Milieu Centraal, o organizatie care ii informeaza pe consumatori cu privire la o multitudine de probleme ecologice. El ne recomanda sa vizitam site-ul www.verbeteruwhuurwoning.nl

"Imbunatatiti-va locuinta inchiriata") si ne da si o lista cu sugestii (n. r.: pentru Romania, www.consumredus.ro). Am putea fixa termostatul la o temperatura mai scazuta. Un singur grad mai putin ne-ar ajuta sa economisim 57 de euro pe an la cheltuielile de incalzire. Il putem fixa la 15 grade cand nu suntem acasa sau cand avem de gand sa iesim fie si pentru o ora. Reglarea la o temperatura mai scazuta inainte de culcare ne va ajuta sa economisim 40 de euro pe an, iar un dus facut cu apa la presiune scazuta ne va permite sa economisim alti 54 de euro pe an. Putem sa ne reducem cheltuielile cu 27 de euro pe an uscand rufele la aer in loc sa folosim uscatorul electric. Cum stam acum cu amprenta? Refacem calculele si, in ciuda unei reduceri a cheltuielilor anuale cu aproape 500 de euro, amprenta tot nu s-a redus. Salvarea mediului nu pare treaba usoara, si nici rapida.

La masa

Sosirea primaverii anunta si inceputul sezonului verdeturilor. In aceasta primavara, am ambitii mari: voi cultiva 75% din necesarul de legume al familiei pe cei 150 de metri patrati ai gradinii din spatele casei. Din pamant in farfurie, in zece minute. In plus, pot transforma mormanele noastre de deseuri organice in compost. "O familie obisnuita arunca anual mancare de pana la 500 de euro: sase carucioare de supermarket pline ochi", spune Jan Juffermans. "Aceasta fiindca ne lacomim la cumparaturi, gatim prea mult sau pastram prea mult mancarea." De acum, vom gati doar strictul necesar pentru fiecare zi, iar o zi pe saptamana vom consuma din mancarea ramasa.

Prin modul de producere, transport*, gatire si consum, hrana reprezinta cam o treime din amprenta noastra ecologica. Jan Juffermans ne mai da cateva sfaturi: "Consumati mai putine lactate, branzeturi si carne, chiar daca sunt organice. Productia de carne si cea de lactate sunt responsabile de 18% din criza climatica. Iar produsele din import, cum ar fi cafeaua, ceaiul sau ciocolata, ar trebui cumparate numai cu certificarea Fair Trade, care inseamna un pret mai bun pentru producatori si garantia ca respecta anumite standarde de mediu. Ambalajul economic, distanta parcursa de alimente de la furnizor la consumator si transportul (vezi caseta alaturata) reprezinta tusa finala.

Nu vom mai manca fripturi decat de doua ori pe saptamana, vom consuma mai des peste si mancare vegetariana.

- Cu sau fara amprenta, eu refuz sa mananc burgeri de soia, zice Paul.

Il asigur ca se poate gati un meniu vegetarian delicios si fara inlocuitori de carne. Dar il conving numai dupa ce ii gatesc o masa de primavara minunata: pilaf cu busuioc proaspat, arpagic si cimbru, sparanghel verde la gratar si tarta de rubarba cu smantana. Nimeni nu protesteaza. Chiar si fiicele mele, Elisabeth si Cecilia, ling farfuria.

Oare modul de a gandi si actiona in spirit ecologic iti schimba stilul de viata? Dupa doua saptamani, abia daca simtim ca viata noastra s-a schimbat. O zi obisnuita din timpul saptamanii se deruleaza la fel ca inainte. Ne sculam la sapte dimineata. Eu beau o cafea certificata Fair Trade. Facem dus cu apa la presiune mica. Luam micul dejun, pregatesc pachetelele copiilor pentru pranz (fara sendvisuri preambalate, biscuiti in ambalaj individual sau cutii de iaurt) si duc copiii la scoala cu bicicleta. Paul a plecat si el la serviciu tot cu bicicleta. Dupa-amiaza, cand ma intorc de la scoala, fac cateva cumparaturi pe care le transport in plasele refolosibile pe care le-am luat cu mine. La cina mancam carne, peste, pui crescuti in aer liber sau - cel mai adesea - o cina vegetariana.

Este mancarea bio mai scumpa? Dupa trei saptamani, putem spune ca nu. Cumparam direct de la producatori. Mancam mai putina carne, suntem mai informati cu privire la ce cumparam si aruncam mult mai putina mancare.

Supermarketurile obisnuite se aprovizioneaza cu tot mai multe produse organice. Aproape toate au la raft produse biologice, la cererea consumatorilor. Imi testez din nou amprenta alimentara. Slava Domnului, am reusit sa o reduc! Am coborat de la o medie de 1,37 de hectare la doar 0,99 hectare, la numai o zecime distanta de o amprenta cu adevarat ecologica. Asta imi da puterea de a continua experimentul pana la finele lunii. Pana la urma, traiul ecologic se dovedeste mai putin costisitor si mai savuros decat ne-am fi inchipuit. Si mai sanatos si mai relaxat. Ne-am schimbat conceptia despre lume, dar nu si tabieturile. Nu a fost nevoie sa mancam hamburgeri de soia, inca mai avem masina si inca ne mai place cafeaua. In plus, am facut cativa pasi mici, dar eficienti pentru protejarea mediului.</p>

Vote it up
193
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza