Am devenit eu însumi

 

„C
e frig era în clase la Liceul «Sf. Sava» în anii ’80! Îmi amintesc că stăteam cu șubele pe noi. Iar afară se lungeau cozile de la magazinele alimentare.

Totuși, meseria mă ajuta să mă regenerez. Cu fiecare serie de elevi trăiam un nou început, când iarăși orice părea posibil. Chiar dacă existau autori impuși pe linie politică, mai selectai sau îi expediai.

«Pe vremea noastră făceați afirmații cam incomode politic la ore», mi-au spus câțiva foști elevi după Revoluție. Mi-am dat seama că, după căderea regimului, în loc să mă schimb, doar am devenit cu totul eu însumi.

Am putut scrie literatură necenzurat. În 1971, debutul meu editorial, Orașul cel mare,
fusese «înfierat» în Scânteia,
pentru că «ilustra concepții mic-burgheze» și întregul tiraj fusese retras și dat la topit.

Schimbarea a însemnat pentru familia mea mai multe șanse profesionale și o viață personală mai relaxată. Fiul nostru, care a făcut Medicina, a beneficiat de burse în străinătate, ceea ce înainte ar fi fost de neconceput. În 1996, am ieșit și eu prima oară pentru mai mult timp în Occident: în Belgia, unde m-am simțit ca acasă. Parcă nici nu îmi mai venea să mă întorc la mine acasă.

Acum, mă amuz cu elevii, descriindu-i ca cetățeni europeni standard. Cum arată un cetățean european standard? Împingând un cărucior, firește! Și rotind capul la dreapta și la stânga după produse!“

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza