Alunga-l pe bau-bau!

Monstrii de sub pat... furtuna cu fulgere care brazdeaza cerul... intunericul... Toti copiii se tem de aceste lucruri, fie ele reale sau imaginare. Temerile copiilor se pot transforma insa in tulburari de anxietate.Foto: Reader’s Digest
 

<p>Temerile normale din copilarie se pot transforma in tulburari de anxietate. Si, pe masura ce cresc, anxietatea ramane, chiar daca sub alta forma: „Oare colegii din echipa de fotbal ma vor placea?“, „O sa iau nota de trecere la testul de maine?“. Cei mai multi parinti reusesc sa isi consoleze micutii si sa le asculte temerile. Dar la unii copii anxietatea depaseste limita normalului si devine patologica.

Un copil nu poate manca de teama sa nu se sufoce. Altuia ii este foarte frica de animale. Sau refuza sa se mai duca la scoala, pentru ca nu ii place sa stea departe de mami toata ziua. In astfel de cazuri, parintii pot apela la anumite strategii pentru a-i ajuta pe copii sa-si depaseasca temerile.

Grijile fac parte din procesul de crestere si din cel de transformare intr-o persoana adulta. Este normal si chiar sanatos pentru un copil sa se ingrijoreze putin: aceasta ii ofera instrumentele de care are nevoie pentru a depasi obstacolele de care se va lovi in viata.

„Gheara din stomac pe care o resimte inaintea sustinerii unui test motiveaza un copil sa se straduiasca mai mult si sa dea ce e mai bun din el“, sustine Marie Cumming, un terapeut canadian specializat in probleme de familie si cuplu.

Daca ar exista un instrument de masura pentru griji, anxietatea “sanatoasa“ stimuleaza copilul sa invete mai bine si sa fie mai rezistent. Putin mai sus pe o scara de masurare a gravitatii problemei se afla temerile care mai degraba streseaza copilul decat il sti-muleaza. De exemplu, un copil care se teme ca nu poate reusi sa faca un anumit lucru: gheara din stomac il impiedica sa iasa din masina inaintea unui meci de fotbal important. Copiii cu un asemenea tip de anxietate au nevoie de mai mult ajutor – poate chiar de interventia unui profesionist, de exemplu un terapeut specializat in probleme de familie. In varful ierarhiei ar fi anxietatea extrema, mai putin intalnita, dar care il impiedica pe copil sa aiba o viata normala - de exemplu un copil caruia ii e frica de murdarie si care se spala pe maini de mai multe ori intr-o singura ora. Acesti copii au nevoie de terapie de specialitate si, de cele mai multe ori, chiar si de tratamente medicamentoase.

Ana-Maria, de patru ani si jumatate, reusise sa-i innebuneasca pe toti cei de la gradinita. Fetita vorbea foarte mult, era foarte insistenta si din aceasta cauza devenise extrem de obositoare si ineficienta. Punea o avalansa de intrebari inainte de a incepe orice fel de activitate. Din aceasta cauza, educatoarea i-a recomandat mamei sa o duca la un psiholog.

Astfel, in primavara anului trecut, micuta Ana-Maria pasea in cabinetul dr. Marcela Causneanu, psiholog la Spitalul „Marie Curie“ din Bucuresti. Aceasta s-a decis sa-i dea fetitei cateva teste – de inteligenta, de imaginatie si afectivitate – pentru a-si da seama care e problema reala. La primele doua, copilul a obtinut rezultate foarte bune: avea o inteligenta peste medie si o imaginatie bogata. Totusi, testul de afectivitate a scos in evidenta o serie de restrictii. Dr. Causneanu a stat de vorba cu cea mica si cu mama ei. In urma acestor discutii si-a dat seama ca atat mama, cat si bunica o crescusera pe Ana-Maria cu o grija exagerata in ceea ce priveste curatenia. „O atentionau mereu sa nu puna mana pe lucruri pentru ca peste tot sunt microbi si sa nu atinga nici alti copii, din aceeasi cauza“, spune dr. Causneanu. Astfel, fetita dezvoltase o anxietate privind contactul cu ceilalti, o frica generalizata fata de orice atingere si incerca sa suplineasca aceasta lipsa de contact prin limbaj. „Cuvintele nu aveau microbi, asa ca se putea folosi de ele pentru a se apropia de cei din jur“, spune psihologul. Dar, in fapt, ea nu reusea sa se ataseze de nimeni, dezvoltand in fundal si o anxietate de separare, de abandon. De aici si lipsa de incredere in cei din jur, dar si in ea. 
Cazul Ana-Mariei reprezinta un exemplu relevant al problemelor serioase pe care le au copiii. Conform studiilor de specialitate, intre 5 si 18% dintre copii si adolescenti prezinta tulburari anxioase, arata dr. Iuliana Dobrescu, psihiatru, in lucrarea Psihiatria copilului si adolescentului. Ghid practic, aparuta in 2003 la Editura Medicala. Copiii sufera adesea in tacere, pentru ca ei nu-si dau seama ca au o problema, nu inteleg ce anume se intampla cu ei si nu-si pot explica sentimentele celor din jur. Cateodata, parintii trec cu vederea sau minimalizeaza problemele copiilor, iar unii nu stiu sa interpreteze semnele. Copiii isi pot exprima anxietatea in mai multe moduri, variind de la stari de timiditate extrema pana la iritabilitate sau la sfidare.

Detectarea problemei este vitala. Anxietatea continua in perioada copilariei poate conduce la situatia in care copilul va avea un respect scazut fata de sine, lipsa de incredere, relatii nesana- toase, ajungand chiar la depresii sau la sinucidere, spune Barbara Ward, asistent social si unul dintre managerii de la kidsLINK, un centru de sanatate mentala a copiilor din St. Agatha, in provincia canadiana Ontario. O copilarie anormala creste probabilitatea aparitiei tulburarilor de dispozitie si a abuzului de medicamente mai tarziu.

Strategiile parentale, combinate cu terapie si medicatie cand este cazul, pot contribui la inlaturarea anxietatii copiilor. Iata cateva abordari pe care le poti incerca:

• Confrunta-te cu propriile temeri. Daca esti excesiv de ingrijorat, ii vei face si pe copiii tai sa fie la fel. Daca iti eviti temerile, nici copiii tai nu se vor confrunta cu ale lor.
• Discuta deschis despre sentimentele si temerile copilului si inabusa-le in fasa pe cat posibil. Ward si Patrick Flynn, asistent social si director la
kidsLINK, subliniaza ca acest demers ii asigura pe copii ca temerile lor nu sunt luate in deradere si nici minimalizate. Discuta cu copiii tai astfel incat sa aiba o incredere mai mare in tine. Incurajeaza-i in ceea ce fac si astfel le vei spori sansele de a reusi. Rezolva problemele alaturi de ei si fa in asa fel incat sa aiba un program organizat.
• O comunicare deschisa te va ajuta si ea sa maresti respectul de sine al copilului, punandu-i la dispozitie instrumente suplimentare pentru a-si invinge temerile.
• Asigura-te ca cei mici nu sunt coplesiti de prea multe activitati. Ai grija ca pe parcursul unei zile sa existe momente de relaxare. Instituie niste ore fixe si obiceiuri referitoare la ora de culcare, la temele de la scoala si la activitatile din timpul liber. Copiilor anxiosi le place ca lumea lor sa fie ordonata si controlata.
• Instituie deprinderi legate de un somn corect si o dieta corespunzatoare. Cine nu se simte mai bine si mai relaxat cand elementele fundamentale din viata lui sunt echilibrate? Si asigura-te ca cei mici fac miscare. Copiii anxiosi sunt de foarte multe ori obositi, deoarece se obosesc ei insisi din cauza temerilor, dar miscarea le sporeste energia si le reduce frica.
• Incurajeaza-i pe copii sa-si asume riscuri si sa faca fata provocarilor complexe, ca sa-si largeasca zona de confort si sa se simta bine cu ei insisi. Nu-i lasa sa evite lucrurile de care se tem.
• „Fiecare copil trebuie sa iasa in lume si sa ia contact cu ceilalti“, spune dr. Paul Singleton, psihiatru de copii . Daca ii lasi sa stea in cochilia lor, fara sa-si faca prieteni, este mult mai pro-babil ca pe viitor sa-si dezvolte anxietatile.</p>

Vote it up
391
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza