Alo, alo... naștem!

Când soția mea a intrat în travaliu, în ajutorul nostru a venit o străină care se afla la capătul celălalt al firului.
 

– Jane vrea să vii imediat acasă. Cred că i-a sosit sorocul, îmi spuse Margaret, mama lui Jane, telefonându-mi pe la cinci după-amiază. Stătea la noi ca să aibă grijă de fetele noastre, Esme şi Jessie. Avea să fie al treilea copil şi, cum ultimul travaliu al lui Jane durase doar 45 de minute, fuseserăm sfătuiți ca naşterea să se producă acasă. Slavă Domnului că taxiurile au voie să meargă şi pe banda pentru autobuze! Am ajuns în vreo 20 de minute şi am simțit că atmosfera începea să fie dominată de panică. Margaret striga din baia de la etaj:

– Moaşa este blocată în trafic. Cheamă Salvarea!

17.28.12 (Preluare apel)

Centralista de la Salvare: Ce problemă aveți? Spuneți-mi exact ce anume s-a întâmplat.

Leo: Bună ziua! Soția mea a intrat în travaliu, va naşte acasă şi chiar nu mai poate aştepta.

(Leo îi dă adresa, codul poştal şi numărul de telefon şi îi povestește istoricul medical al lui Jane, starea ei actuală şi frecvența contracțiilor.)

Centralista de la Salvare: În regulă, organizez totul chiar acum. Rămâneți la telefon şi vă voi spune exact ce să faceți. Aşezați-o într-o poziție confortabilă şi spuneți-i să respire profund între contracții. Aveți prosoape şi pături curate?

Leo: Da.

Centralista: Bine. Vreau acum să vă uitați foarte atent la vaginul ei, ca să vedeți cât de mult mai are copilul până să se nască. (Pauză) Vedeți cumva copilul?

Leo: Da, cred că îi văd capul. Da, cred că e creștetul capului. Cred...

Centralista: La fiecare contracție, aşezați palma pe vagin şi aplicați presiune ferm, dar lin, pentru a împiedica capul copilului să iasă brusc şi să se deformeze.

(Îl întreabă apoi dacă mai e vreo persoană în casă, care să le deschidă uşa celor de la Salvare.)

Jane (țipând): Aaah, trebuie să împing! TREBUIE SĂ ÎMPING!

Leo: Stai puțin!

(O pauză mai lungă, timp în care Leo se uită atent ce se petrece cu copilul.)

Centralista: Ce faci?

Leo: Știi, nu cred că este capul.

(Leo este foarte speriat: în loc de fontanelă – partea moale a creștetului copilului – vede ceva ondulat, striat și pătat. Îşi dă seama că, dacă îi spune centralistei că nu e sigur dacă e capul copilului, Jane se va înspăimânta. Pe de altă parte, trebuie să-i spună acesteia tot.)

Leo: Iese ceva, dar nu ştiu exact ce. (Jane geme.)

Centralista: Ce este? Nu-ți poți da seama?

(Jane are o altă contracție.)

Leo: Cred că este o parte a sacului amniotic, care nu s-a rupt încă. Are lichid în el.

Centralista: Are lichid în el? Trebuie să găseşti un ac în caz că bebeluşul se naşte în sac. Trebuie să înțepi sacul. Chiar acum.

Leo: OK. (Către Jane:) Aşteaptă puțin, Jane.

(Leo iese din dormitor. Aleargă peste tot, încercând disperat să se gândească unde ar putea găsi un ac. După treizeci de secunde de panică şi incoerență, se întoarce în dormitor să vadă dacă apa a început să se rupă.)

Leo: E mult meconium (materiile fecale ale copilului formate în timpul vieții uterine – pot cauza complicații, în special în cazul unei naşteri la domiciliu).

Centralista: Da? (Pauză) Bine, trebuie să ajuți în continuare copilul. Iese sacul? Copilul trebuie să fie în sac.

Leo: Da.

Centralista: Iese capul?

Leo: Da, iese capul.

Centralista: Bine, trebuie să susții capul şi umerii şi să-l ții de şolduri şi picioare, da? Va fi alunecos, aşa că ai grijă să nu-l scapi!

Leo: Îi văd capul. Îi văd fața!

(Ochii şi gura copilului sunt închise şi fața nu i se mişcă deloc. Leo se aştepta ca bebeluşul să respire imediat ce i-a ieşit capul, aşa că acum se simte înspăimântat.)

Centralista: Bun, e grozav. Continuă să susții copilul, da?

Leo: Bine. (Pauză) Jane, te descurci extraordinar!

Centralista: Spune-i că se descurcă fantastic, da?

Leo: Chiar te descurci bine, Jane.

Centralista: Continuă să-i susții capul.

Leo: Văd o grămadă de apă care s-a rupt. Haide, bebeluşule!

(Jane țipă şi geme.)

Leo: Uite şi un umăr.

(Ieşise un braț, dar într-un moment de panică Leo a spus, din greşeală, „umăr“.)

Centralista: Bun.

Leo: Haide, micuțule! Gata, a ieşit cu totul.

Centralista: Copilul a ieşit cu totul?

Leo: E destul de murdar. E foarte mult meconium.

Centralista: Bine, ceea ce vreau să faci acum este să cureți copilul. (Pauză) Copilul plânge și respiră?

Leo: Nu a ieşit încă de tot.

(Probabil că vederea cordonului ombilical subțire l-a făcut pe Leo să spună acest lucru. Copilul se născuse de fapt şi era acoperit de meconium, inclusiv pe față. Prosopul curat adus mai devreme era murdar acum şi nu se mai putea folosi. Leo stătea în genunchi, ținând copilul deasupra podelei. Nu putea să-l lase jos ca să aducă un prosop. Jane nu putea să se ridice să-l țină, deoarece nu avea cum să-şi treacă piciorul peste cordonul ombilical. Ambii părinți erau îngrijorați, deoarece copilul avea doar mişcări foarte slabe ale feței şi corpului. Avea o culoare vineție.)

Centralista: Copilul plânge și respiră?

Leo: Da, plânge.

(Copilul scotea nişte zgomote uşoare, ca un plânset.)

Centralista: Bine, acum vreau să cureți uşor gura şi nasul copilului. +i usucă bebeluşul cu ajutorul unui prosop curat. Apoi înfăşoară-l într-un alt prosop curat şi uscat. Da?

(Leo a strigat-o pe soacra sa ca să aducă prosoape curate.)

Centralista: E băiețel sau fetiță?

Leo: (Râzând): Nu ştiu încă. (Pauză) Băiețel.

Jane: Ah, copilaşul meu…

(O pauză mai lungă, timp în care bebeluşul este uscat şi înfăşat.)

Leo: Pot să-i dau copilul mamei?

Centralista: Este înfăşurat într-un prosop?

Leo: Da.

Centralista: Nu trage de cordon prea mult şi aşază copilul în brațele mamei. Acum, asigură-te că amândurora le este cald.

(Cineva bate la uşă.)

Leo: Cred că a ajuns moaşa sau ambulanța.

Centralista: Copilul cum se simte?

Leo: E puțin cam… E puțin cam liniştit, dar scoate mici sunete.

Centralista: Respiră încă, da?

(În încăpere intră două moaşe.)

Leo: A ajuns şi moaşa.

Centralista: Bine, vrei să te las cu ea? Te-ai descurcat minunat. Felicitări! Mulțumesc. La revedere…

17.39.28: (Sfârşitul convorbirii)

Au sosit şi două echipaje de la Salvare. Șase specialişti îi examinau acum pe Jane şi pe micuțul Jacob, care în curând a început să capete o culoare rozalie, sănătoasă. Cântărea 3,6 kilograme.

După o oră şi douăzeci de minute, bebelușul luase deja prima masă. Jane a eliminat placenta la baie, iar echipajul de pe ambulanță care rămăsese a fost înlocuit de moaşă. Esme şi Jessie au venit să-şi cunoască frățiorul.

După ce Jane şi Jacob au adormit, iar fetele au mers şi ele la culcare, Margaret şi cu mine am băut o tărie. Nu știam decât că centralista de la Salvare avea indicativul CAC1821, dar am închinat un pahar şi în cinstea ei.

Mai târziu, am fost la centrala telefonică a Serviciului de Ambulanță din Londra, la Ilford, ca să mă întâlnesc şi să-i mulțumesc persoanei cu indicativul CAC1821. Katie Vallis, în vârstă de 21 de ani, era dispecerul (nu îi plăcea să îi spui „centralistă“) care mă îndrumase cu calm în cele 11 minute în care îmi adusesem copilul pe lume. În mod firesc, între noi s-a stabilit o legătură: la momentul apelului meu de urgență, Katie abia se angajase şi fusese prima naştere la domiciliu pe care o consiliase.

DIN ZIARUL „THE GUARDIAN“, 15 SEPTEMBRIE 2007. © GUARDIAN NEWS AND MEDIA LTD

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza