Afectiunea Lyme „copiaza“ simptomele a circa 200 de boli

Cum ne protejam de boala Lyme 
 

<p>8.500 de romani sufera de afectiunea Lyme, potrivit statisticilor postate pe site-ul www.wrongdiagnosis.com. Boala nu este recunoscuta oficial ca endemica, insa raspandirea ei, atat pe glob, cat si la nivel national, este reala. Medicii spun ca numai o buna informare asupra simptomelor bolii Lyme, precum si unele masuri de preventie, ne pot feri de acest pericol extrem, deoarece aceasta "copiaza" simptomele a circa 200 de afectiuni, precum gripa, scleroza multipla, Parkinson, Alzheimerul, sau reumatismul.

Semnul distinctiv al bolii Lyme este reprezentat de o pata rosie circulara, cu un cerc interior alb. Deoarece este posibil ca aceasta sa dispara la 2-3 zile de la muscatura provocata de o capusa, este recomandat sa fie fotografiata imediat dupa identificare. Aceasta imagine, impreuna cu un set de analize specifice, ajuta medicul specialist sa stabileasca corect diagnosticul. Lyme nu se transmite de la o persoana la alta, ci numai prin muscatura capuselor. De asemenea, cainii si pisicile care stau in casa si prin preajma omului se pot infecta cu bacteria bolii Lyme si pot transporta capuse infectate. Veterinarul recomanda metodele prin care se protejeaza animalul preferat de capuse si, implicit, de boala Lyme.
In Romania, judetele recunoscute cu un risc crescut sunt Cluj, Arad, Sibiu, Neamt, Botosani, spune prof. dr. Gelu Onose, coordonatorul sectiei de recuperare din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni si presedintele fondator al Societatii Romane de Neuroreabilitare.

Generalitati despre razboiul impotriva bolii Lyme:
Este dificil de diagnosticat. Nu toti cei infectati sufera de eruptia eritematoasa specifica, iar testul folosit in mod curent pentru diagnosticare este elocvent doar in 50% din cazuri, daca boala se afla in stadiu incipient.

Nimeni nu este de acord asupra unui tratament. Mai trebuie intreprinse cercetari. Multi se vindeca dupa o cura de cateva saptamani cu antibiotice, dar sunt numeroase cazuri in care continua sa acuze oboseala, dureri de cap si dureri de muschi si incheieturi, chiar si dupa trecerea acestui interval de timp.

Poate sa degenereze intr-o boala cronica. Aproximativ 15% vor suferi si de afectiuni neurologice, de obicei diagnosticate eronat, ca fiind orice, de la scleroza multipla pana la Alzheimer. Probele arata ca majoritatea acestor pacienti raspund la antibioticele administrate intravenos pe termen lung, care poate depasi chiar un an, sau la cele luate pe cale orala, dar in doze mai mari. Este foarte greu de gasit un doctor care sa administreze un asemenea tratament, pentru ca este total iesit din comun.

Pacientii ar putea insista. In cartea sa intitulata “Lupta cu boala Lyme”, Constance Bean povesteste propria istorie a luptei cu aceasta boala, devenita cronica in cazul ei. Constance ii sfatuieste  pe pacienti sa solicite din vreme tratament cu antibiotice, chiar daca doctorul nu este foarte sigur de diagnostic. “Daca ati fost expus la capuse, ganditi-va ca sunteti bolnavi de Lyme, inainte de orice”, spune ea.

Riscurile pe care le presupune un tratament pe termen scurt cu antibiotice sunt mult mai putine decat simptomele si tratamentul pe care le presupun o boala cronica.

Cum sa... ne ferim de capuse?
Capusele de la caprioare sunt mici si greu de observat. Cu cat stau mai mult infipte in piele, cu atat riscul de Lyme este mai mare. Scoateti-o – Folositi o penseta delicata, cu care apasati pielea din jurul capului capusei, dupa care trageti-o usor afara. Daca trageti doar de corp, capul va ramane in piele, unde saliva poate produce infectarea. Nu folositi alcool, alifie sau chibrituri. N-o aruncati – Daca reusiti sa scoateti capusa, puneti-o intr-o pungulita si mergeti cu ea la doctor. Daca capul ramane in piele, mergeti la doctor sa vi-l scoata.

Tratati-va – Intrebati doctorul daca trebuie sa faceti un tratament preventiv cu doxiciclina, timp de o saptamana sau mai mult. Nu exista un punct de vedere comun asupra duratei tratamentului, dar din ce in ce mai multi experti sustin ca 2-4 saptamani de tratament preventiv sunt suficiente.</p>

 
Vote it up
376
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza