Acum ne putem bucura de viață

Mărturii despre viața în comunism
 

„Am crescut în Ostrow Mazowiecka. Tatăl meu era un anticomunist învederat. Acasă ascultam în secret postul de radio Europa Liberă. În perioada studiilor la politehnică, am fost în Suedia. Am văzut cum trăiesc oamenii liberi și cum este să spui exact ce gândești. Am citit și o mulțime de cărți și reviste în poloneză, pe care acasă le obțineam doar pe sub mână.

În 1980, atunci când s-a înființat primul sindicat liber din Europa Centrală, sub denumirea Solidaritatea, m-am înscris și eu. Dar autoritățile l-au declarat în afara legii. Am ajuns în opoziția anticomunistă. Sarcina mea era să tipăresc cel mai citit ziar ilegal. M-au prins de două ori și am stat mai mult de un an la închisoare.

Apoi m-am făcut șofer de taxi, dar nu transportam niciodată pasageri. Meseria mă ajuta să obțin o rație mai mare de benzină, așa că am început să transport publicații ilegale, hârtie și tiparnițe. În primăvara anului 1989, când comuniștii au pierdut alegerile, iar opoziția a preluat puterea, ne-am deschis propria tipografie. În urmă cu 20 de ani, nici nu mi-aș fi imaginat că aș putea avea propria firmă și să călătoresc oriunde vreau. Astăzi apreciez faptul că putem vorbi deschis despre adevăratele valori din viață. Ne bucurăm de viață. Iar asta este chiar victoria noastră.“

Vote it up
34
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza