4 din 5 cupluri cu copii diagnosticati cu autism divorteaza

30.000 de copii sunt diagnosticati in Romania cu autism.
 

O afectiune cu cauze necunoscute, mai des
intalnita insa decat cancerul, diabetul, SIDA ori Sindromul Down. Cifrele
statisticilor internationale sunt ingrijoratoare: numarul persoanelor
diagnosticate cu tulburari din spectrul autismului (TSA) este in crestere - 1
la 166 de copii, potrivit Congresului European de Neuropsihiatrie de la
Barcelona, sau 1 la 150, potrivit Centers for Disease Control din Atlanta.


Tulburare severa de dezvoltare,
de natura neurobiologica, autismul poate aparea in toate tipurile de familii,
indiferent de mediu social, rasa, etnie si este de 4 ori mai intalnit la baieti
decat la fete. Afectiunea apare fie la nastere, fie la varsta de 2 - 3 ani a
copilului, dar poate fi diagnosticata in unele cazuri chiar la 18 luni sau mai
devreme. Copiii diagnosticati cu TSA manifesta deficiente de socializare, de
comunicare verbala sau nonverbala si comportamente repetitive si stereotipe, in
grade si prin comportamente diferite.




La ora actuala, exista zeci de
terapii si tratamente considerate benefice pentru tratarea TSA. Cu toate
acestea, terapia ABA (analiza comportamentala aplicata) este considerata ca
avand cele mai mari sanse de reusita; pana la 47% din cazuri recuperandu-se
aproape total. Dar si terapia logopedica, ocupationala si kinetoterapia,
benefice pe anumite nevoi de dezvoltare ale copilului, se pot aplica
complementar. Pentru recuperarea unui autist este nevoie de o echipa de 10
persoane, compusa din familia sa si specialisti care sa lucreze permanent in
beneficiul micutului.


Pentru a-l recupera, insa, diagnosticarea trebuie sa fie
precoce. In plus atentioneaza specialistii, sunt necesare multe resurse: bani,
efort, rabdare, informatii, materiale, timp si, desigur, capacitatea copilului
de a accepta un program structurat si sustinut. Terapia ABA costa intre 1.000
si 2.000 de euro lunar, in functie de prezenta unui consultant acreditat
international in proces, de numarul orelor de lucru pe zi, nevoile copilului
etc.

In Romania, aceasta terapie nu este
acceptata oficial, astfel incat terapeutii care o practica lucreaza "la negru".
Mai mult, nu exista centre suficient de multe si de dezvoltate care sa poata sa
ofere servicii sustinute pentru toate cazurile de TSA.

Ajutorul social pentru o persoana cu
diagnostic cu autism este de maximum 500 de lei lunar, restul banilor fiind
suportati de familii.


Efecte colaterale: 4 din 5
familii divorteaza

Efectele pe termen lung ale
autismului depind de gravitatea simptomelor. Acestea mai depind si de cat de
repede a fost inceputa terapia de recuperare. Astfel, daca interventia nu este
timpurie si sustinuta, cei afectati de autism nu vor putea sa se descurce pe
cont propriu, sa mearga la scoala, sa munceasca, sa aiba o familie, sa se
integreze in societate. Simptomele autismului se agraveaza cu timpul, cei
afectati isi pierd treptat toate abilitatile, pot deveni violenti si
autoviolenti si de cele mai multe ori ajung sa fie institutionalizati.


Familiile sunt afectate in egala masura.
Dupa diagnostic, parintii trec, de la starea de soc si tristete,
la depresie, furie, negare si acceptare. Estimarile arata ca 4 din 5 familii
divorteaza din cauza problemelor generate de ingrijirea unui copil cu autism. Pentru
a-si recupera copiii sau a reusi sa faca fata unui copil diagnosticat cu
autism, familiile au nevoie de informatii, servicii specializate si sustinute,
bani, suport, rabdare si adesea chiar terapie.




Lipsa de afectiune a parintilor
nu este cauza autismului

Cauza autismului nu se cunoaste
inca. Cercetarile demonstreaza ca asa cum exista diverse grade de afectare si
combinatii de simptome in autism, probabil ca exista si multiple cauze. Exista
totodata evidente ale unor anomalii la nivelul creierului persoanelor care
sufera de autism, insa nu exista un acord privind zona (zonele) care ar fi afectata.
Pornind de la diverse investigatii, au fost sugerate diverse regiuni ca fiind
locurile afectate responsabile de aparitia autismului.

Factorii combinati care pot
cauza autismul sunt: genetici, asociati sau nu de cei de mediu la care a fost
expus copilul inainte, in timpul sau dupa nastere. Potrivit Autism Research
Institute, din Statele Unite, ceea ce determina cresterea incidentei este
expunerea la diverse substante toxice si vaccinuri, dar si factorii legati de
functionarea sistemului imunitar.

In timp ce cauza sau cauzele
definitive ale autismului raman inca neclare, este evident insa ce nu este
cauza autismului: lipsa de afectiune a parintilor sau felul in care acestia
si-au crescut copilul. Dr. Leo Kanner, psihiatrul care a descris pentru prima data
autismul in 1943, si apoi Bruno Bettelheim, profesor in dezvoltarea copilului,
au considerat ca tulburarea este determinata de mamele reci, lipsite de
afectiune fata de copii.


Promovarea acestei false teorii a
facut insa ca generatii de parinti sa sufere din cauza vinei pe care si-au
reprosat-o pentru dizabilitatea copiilor lor. In anii '60 si '70, Dr. Bernard
Rimland, tatal unui copil cu autism, unul dintre cele mai importante
personalitati in domeniu, care a fondat Autism Society of America si Autism Research
Institute, a demonstrat prin cercetarile sale intregii comunitati medicale ca
autismul nu este cauzat de "parintii reci", ci este de fapt o tulburare
biologica. La inceputul lunii aprilie, comunitatea internationala marcheaza
ziua de constientizare a autismului. Evenimentul s-a marcat la Bucuresti dar si
la Iasi, Craiova si Timisoara, prin expozitii de fotografie, manifestari
stradale si lansari de carte.



Potrivit cercetarilor, daca terapia
ABA este inceputa devreme - inainte de varsta de 4 ani, este destul de
intensiva - intre 30 si 40 de ore de terapie saptamanal si este continuata pana
la doi ani, intre 20% si 47% dintre copii pot scapa de diagnosticul de autism
si pot deveni la fel ca si ceilalti copii de varsta lor. Ei pot avea astfel
vieti sociabile.

Copiii peste patru ani invata
abilitati sociale, anumite abilitati academice si, mai important, abilitati de
viata, de autoajutorare necesare, cum ar fi sa stie sa faca cumparaturi, sa ia
autobuzul si sa tina ordine in casa. Ei pot, in multe cazuri, sa fie relativ
independenti si nu trebuie sa traiasca in institutii specializate.


Posibile semne ale autismului sunt
cand un copil: *nu spune niciun cuvant pana la varsta de 16 luni; *nu arata cu
degetul pana la varsta de 18 luni; * nu combina doua cuvinte pana la varsta de
2 ani; *nu raspunde la nume; *isi pierde limbajul sau abilitatile sociale; *are
contact vizual redus; *nu stie sa se joace cu jucariile; *aliniaza jucariile
sau alte obiecte; *se ataseaza de o jucarie sau de un obiect anume; *are
activitati repetitive sau stereotipe (deschiderea si inchiderea repetata a
usilor, invartitul in jurul propriei axe, fluturarea si privitul mainilor); *nu
zambeste; * nu raspunde la stimuli auditivi.



Specialistii atentioneaza ca
fiecare copil cu autism este unic, deci poate avea o combinatie specifica de
comportamente, chiar daca gradul de afectiune este acelasi. Este important ca,
imediat ce parintele simte ca ceva nu e in regula cu micutul, sa consulte un
specialist (neuropsihiatru sau psiholog specializat pe tulburari de
dezvoltare). Daca suspiciunea de TSA se confirma, interventia trebuie inceputa
imediat. Foarte putini sunt copiii diagnosticati devreme, adica la 2-3 ani,
atunci cand au cele mai mari sanse de recuperare.


Sursa: gandul.info

Vote it up
74
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza