25 de povesti stupide cu sefi

Fie ca o sa razi, pentru ca  te recunosti, fie ca o sa te ingrozesti, te vei bucura, probabil, ca nu e vorba despre tine
 

<p>

De curand, v-am provocat printr-un anunt postat pe site-ul nostru erd.ro si pe Facebook sa ne impartasiti povestile voastre despre sefi groaznici sau manageri amuzanti. Din zecile de raspunsuri primite le-am selectat pe cele mai amuzante, ajutati fiind de artistul Ioan Gyuri Pascu, care a jucat atat rolul sefului, cat si pe cel al subordonatului, in celebrul serial de comedie ce a rulat la ProTV: Vine Politia! Personajul lui Ioan Gyuri Pascu se numea Fane Popovici si era seful unei echipe de politisti, care isi iubea foarte mult meseria. Dar, la birou, era mereu dominat de personalitatea socrului sau, seful cel mare. Din aceasta perspectiva, l-am rugat sa ne impartaseasca parerea lui despre sefi si sa comenteze cele mai bune dintre cele mai bune anecdote trimise de voi.

1. La compania la care lucram inainte, exista pretioasa mentalitate corporatista, sa muncim pana ne dam sufletul. Inainte de Craciun am fost bagati intr-o sedinta de sefa noastra care ne-a anuntat cu aplomb: „Anul acesta veti primi o prima. Aveti liber de Craciun“. Nu glumea, chiar credea ca ne face o favoare.
Ioana G., Bucuresti

Raspunsul lui Gyuri Pascu
Daca descoperi in inima ta faptul ca esti o fiinta complet libera, chiar daca asta ti se intimpla doar de sarbatori, e deja o prima din partea Universului!

2. Era vara si eu tocmai ma intorsesem din concediu. Dupa cateva ore dau nas in nas pe culoar cu sefa mea care ma opreste cu o figura usor contrariata si-mi spune:
– Unde ai fost? Vad ca esti foarte bronzata!
 Si, spre exemplificare, isi asaza mana langa mana mea ca sa compare intensitatea bronzului. Ea se intorsese din Grecia in urma cu doua zile. Dupa aceea exclama indignata:
– Esti chiar mai bronzata ca mine!
Chiar in acea zi am fost anuntata ca trebuie sa-mi mut biroul un etaj mai jos.      Roxana C., Bucuresti

Raspunsul lui Gyuri Pascu
Mai sunt scapari in alcatuirea fisei postului, cum ar fi gradul de pigmentare a pielii angajatului. S-ar mai putea face un breafing inainte de plecarea in concediu in cadrul caruia sefa sa precizeze: „Inainte de a face un lucru puneti-va in pielea mea!“

3. Sefa mea avea doua conturi de e-mail si la unul dintre ele uitase parola, asa ca m-a chemat sa o ajut sa si-l recupereze. Am urmat pasii care erau indicati,  apoi trebuia sa raspunda la doua intrebari de siguranta, pe care si le-a ales singura cand si-a facut contul. Intrebarile ei de siguranta erau in limba araba! Crezand ca stie araba i-am zis sa raspunda la ele, dar ea, foarte sincera, mi-a spus:  
– De unde sa stiu ce ma intreaba, ca nu cunosc limba araba!
 Atunci, logic, am intrebat-o de ce si-a ales intrebarile?  
 Raspunsul a fost simplu:
– Am crezut ca nu trebuie sa raspund la ele!
 Ancuta C., Ploiesti

Raspunsul lui Gyuri Pascu
Nu-ti face griji! Nu e departe ziua in care toate intrebarile de siguranta vor fi in limba araba si toate raspunsurile vor fi MADE IN CHINA.

4. – Firma noastra a avut sediul inainte in cladirea Bucharest Financial Plaza?, m-a intrebat noul meu sef.
– Da. Acolo am sustinut si interviul de angajare, i-am raspuns eu.
– Si, te-au angajat?
 George Oprea, Bucuresti

5. Tocmai imi dadusem demisia. Eram in preaviz. Seful era in sala de consiliu, unde revizuia niste treburi de la firma de publicitate. Erau adunati la noi cativa sefi si directorasi destul de timorati. Eu eram vesela ca scapam de atmosfera destul de neplacuta si adesea terorizanta in care lucrasem pana atunci. Asadar, chiar daca nu mai era treaba mea sa ma ocup de protocol, m-am repezit sa le duc niste apa si cafele la sedinta. Aplombul meu s-a tradus in faptul ca apa carbogazoasa din sticla pe care am desfacut-o in fata tuturor a explodat cu putere, stropind totul in jur, inclusiv costumul Armani al sefului. In mod normal, in astfel de ocazii, ar fi urmat o explozie de manie din partea lui si un „scandal“ de zile mari.

Asa ca am fost mirata sa constat ca omul si-a scos o batista si s-a apucat calm sa stearga ce se mai putea sterge de pe costum. Dupa aceea, in linistea jenata care s-a asternut, seful s-a apucat sa dea cu batista si peste niste printuri proaspat scoase din tipar pe care i le adusesera spre avizare sefuletii de dincolo. Erau reclame la niste produse cosmetice pentru sezonul de vara. In timp ce el tot dadea cu batista peste ele, s-a auzit vocea usor timorata a directoarei de productie, care a simtit nevoia sa faca urmatoarea precizare:
– Aia e din poza!
Era o fotografie cu o crema hidratanta al carei recipient era acoperit de picaturi de roua.
Stefana T., Bucuresti

6. Sefa noastra l-a intrebat pe directorul financiar daca nu i-ar placea sa avem un hamster la birou.
– Nu-mi trebuie, am destui sus, la mine in departament. Chiar acum ma duc la ei, i-a replicat el.  
Stefan Stanga, Bucuresti

7. Intr-o zi sefa mea s-a enervat cand si-a dat seama ca oamenii din firma foloseau liftul ca sa urce sau sa coboare doar cate un etaj, cum ar fi de la trei la patru. Asa ca l-a chemat pe administratorul firmei si i-a spus:
– Avem doua lifturi in cladire. Te rog ca de azi inainte sa le programezi astfel incat unul numai sa urce, iar celalalt numai sa coboare.
Omul s-a uitat la ea nedumerit si a intrebat-o:
– Dar atunci cum mai pot oamenii sa urce sau sa coboare la etajul unde au nevoie?
R.D., Bucuresti
 
8. Am avut odata un sef tare strangator in anii ‘80. Cand multi nu aveam ce pune pe masa, el detinea doua-trei lazi frigorifice pline de carne (vanat, peste si animale domestice). Anual, cu doua duminici inainte de Paste, doamna lui decongela gigantii si tria produsele, incercand sa ocupe doar unul dintre congelatoare pentru ca veneau mieii cei noi si plocoanele proaspete. In functie de cat ramanea pe afara, sefu’ organiza, dupa model american, Ziua Recunostintei. Era o onoare sa fii invitat la el acasa. Nu uita sa spuna, in fiecare an: „Ba, aici se da concurs pentru fiecare loc!“ Puteai fi invitat din trei motive: 1. Erai contribuabil de soi la continutul congelatoarelor 2. I-ai trimis persoane care l-au multumit cu ce i-au adus 3. Se temea de tine, sa nu-i iei functia, asa ca te tinea aproape.  
Mereu m-am gandit: In mintea lui, in care din ultimele doua categorii m-a integrat mai des?     
Lucia C., Timisoara

9. Dupa jumatate de an de munca in cadrul unei firme unde nu mai aveam sambete si duminici, si munceam cate 12 ore pe zi, mi-am permis sa plec un weekend la munte cu acordul sefei. A doua zi ma suna cu o falca in cer si una in pamant incepand sa zbiere in telefon ca unde sunt, ca luni avem de predat nu stiu ce lucrare, sa vin repede in Bucuresti. Am predat… demisia. I-am lasat-o pe birou luni dimineata la prima ora.      
E.C.,  Neamt
 
10. La sfarsitul fiecarei saptamani de munca, la noi la birou, seful organiza o sedinta de analiza a saptamanii care tocmai a trecut.
In toiul discutiilor, unul din colegi, suparat nevoie mare i-a spus sefului:
– Domnule director, asa ceva nu se mai poate! Lipsa asta de comunicare da peste cap totul.
 La care seful concluzioneaza:
– Ai mare dreptate! Sunt de parere ca nu este de ajuns un singur telefon pentru tot departamentul. Vom mai monta inca un telefon pentru o mai buna comunicare.
Emilia-Gabriela Mandalac, Bucuresti

Raspunsul lui Gyuri Pascu
Pe vremea cand eram la scoala, singurul sistem de comunicare Wireless functional era „telefonul fara fir“. Vi-l propun si veti vedea ca sensul comunicarii in companie se va imbogati simtitor. Succes!

11. Ultima mea sefa de la revista la care lucram credea despre ea ca este o mare doamna si se purta ca atare. Redactia era intr-o casa frumoasa, cu scara interioara si curticica umbroasa. Cum dadea caldura, tineam sedintele in curte, sub teii infloriti, iar pe masuta de fier forjat, insiram platouri cu prajituri, bomboane sau alte bunatati.

Intr-una din aceste zile minunate de vara, sefa noastra a considerat de bonton sa-si scoata unul dintre balerini si sa si-l puna pe masa, intre platourile noastre cu bunatati. Noi am ramas fara cuvinte. Femeia, insa, si-a vazut linistita de treaba si a inceput sa curete monograma Louis Vuitton ce trona aurie pe pantof. Cred ca nici nu si-a dat seama ca pantoful ei transpirat statea intre platourile noastre cu prajituri si la nici jumate de metru de fetele noastre. Ea avea o grija. Monograma aurie trebuia sa straluceasca! Am amutit cu totii cateva minute bune. Cum femeia avea doua picioare, deci doi balerini cu monograma impozanta si aurie, ne asteptam sa apara si celalalt frate transpirat al proaspatului lustruit balerin printre platourile noastre. Din fericire, un control rapid, ochiometric, i-a asigurat linistea: monograma numarul doi stralucea regulamentar. Dar, in acea zi, am redus dramatic consumul de zahar.
Liliana Ionescu, Bucuresti

12. Ori de cite ori avea cate o idee „geniala“, seful meu ma chema imediat sa mi-o comunice si sa-mi spuna cum s-o pun in practica. Nega insa ca erau ideile lui, imediat ce lucrurile se dovedeau departe de a fi geniale. Ultima data cand m-a chemat in biroul lui, mi-am luat cu mine agenda si am notat cuvant cu cuvant tot ce a avut de spus. Cand mi-a declarat apoi ca ideea de la care am pornit era proasta, i-am citit din agenda cuvintele lui. Replica sa? „Asta e ceea ce ai inteles tu, nu ce am spus eu“. Sa-i fi zis ca oamenii scriu ce aud, nu ce interpreteaza, ar fi fost prea mult. Anumiti sefi simt nevoia sa aiba intotdeauna dreptate.
Mirela Popan, Craiova

Raspunsul lui Gyuri Pascu
Sa stii ca asta crede si seful tau despre seful lui si seful lui despre seful lui, etc. Apropo: stii care e diferenta ditre un sef si Dumnezeu? Dumnezeu nu se crede sef!

13. Se implineau 50 de ani de la deschiderea scolii unde lucram ca invatatoare, iar directoarea se hotaraste sa sarbatoreasca. Cum totul se intampla inainte de ’89, la aceasta sarbatoare urmau sa fie invitati secretarul de partid pe sector, inspectorul sef al sectiei de invatamant si alti inspectorasi, membri de partid.
Dupa adunarea festiva, urma sa se tina o masa si, in acest scop, directoarea sugerase ca fiecare invatatoare sa pregateasca aperitive sau prajituri. De asemenea, tot ea stabilise ca evenimentul sa aiba loc chiar in sambata Pastelui pentru a demonstra tuturor cat de comunisti suntem si ca nu ne intereseaza sarbatorile crestine. Era o ferventa membra de partid si isi dorea mult sa ramana in acel post.
In ziua respectiva totul se desfasoara conform planului, iar dupa cuvantarile de rigoare se trece la masa. Pe fata directoarei se citea multumirea. Asta pana la un moment dat, cand o colega de-a noastra care mai avea doar cateva luni pana la pensionare, a aparut cu un cosulet cu oua rosii pe care l-a pus pe masa zicand: „Maine e sarbatoarea de Paste, asa ca e frumos sa sarbatorim si asta“. Directoarea noastra s-a facut rosie ca focul la fata.
Maria S., Bucuresti

14. Aveam de realizat un pliant si alesesem ca fotografie imaginea unui leu care era pozat din lateral. Dupa ce si-a aruncat o privire la ce lucram, sefa mea mi-a spus: „Te rog sa prelucrezi poza in asa fel in photoshop incat sa se vada animalul din fata! Sau schimba animalul!“
Raluca I., Brasov

15. Lucram intr-o tipografie din sudul Bucurestiului cand am auzit niste pocnete care m-au facut sa ma pitulez dupa o stiva de materiale. Nu stiam ce se intampla si mi-era teama ca nu raman teafar daca ies de acolo. La un moment dat, bubuiturile au incetat. Am aflat apoi ca directorul, care avea permis de arma de vanatoare, scotea din cand in cand pusca pe geam si tragea in pasari, fara sa-i pese ca in curte erau oameni, animale, masini si ca, dincolo de faptul ca niciodata nu nimerea tinta, gloantele puteau ricosa sau putea rani pe cineva.
Marian M., Bucuresti

16. Lucrez in publicitate si echipa noastra tocmai finalizase un spot cu niste iepuri. La vizionarea finala, seful ne-a replicat: „Sunt prea tristi iepurii astia! Nu-i puteti face mai veseli?“
Alina L., Bucuresti

17. In momentul in care ne-a venit un alt sef, m-am trezit ca sunt chemata in biroul lui. S-a dat aproape de mine si mi-a zis:
– Sa nu crezi nimic din ce se spune despre mine. Nu sunt un afemeiat. In acest timp insa, imi luase mana in mana lui si mi-o mangaia. Mi-am retras-o imediat, stupefiata. In timp ce paraseam biroul, am auzit continuarea:
– Stiu eu cum sunteti voi, muierile.
A doua zi mi-am dat demisia.
Elena S., Bucuresti

18. Aveam o sefa cu mari fite care umbla cu catelul la subrat si bea numai cafea de la Starbucks. Parea ca are un singur tel in viata, aceea de a face oricui viata un iad. Cum frustrarile colcaiau in ea, mai ales ca la 1,5 metri inaltime, masurile ei erau 60-90-60, a impus o noua regula menita sa o pastreze in lumina reflectoarelor, cel putin prin fizic, asa ca nimeni nu mai avea voie sa poarte fuste a caror lungime sa fie deasupra genunchilor. Orice rebela era taraita prin sedinte, chemata la cafele la coltul cladirii si atentionata cu maxima seriozitate. Evident, dupa ce diva-butoi a „zburat”, fetele au revenit la tinute mai corespunzatoare mediei de varsta din cladire, care era undeva la 25 de ani.
C.D, Iasi

19. Pe vremea cand lucram la o asociatie profesionala, directorul nostru venea rar pe la birou. Dar, intr-o zi, a aparut pe neanutate, asa ca ne-a gasit... la masa. Fiecare avea pe birou cate o farfurie de pilaf cu stevie, preparata de mama unei colege. Bineinteles ca am facut impresie foarte proasta si am fost certati.
Dar, in alta zi, m-am razbunat. Pentru ca nu a mai putut veni la sediul asociatiei, directorul m-a chemat la sediul firmei lui cu niste hartii la semnat. Era in mijlocul unei sedinte cu personalul. Toata lumea statea smirna. Stiam ca omul putea fi deosebit de stresant pentru subalterni. Cand sa plec, am tras in van de clanta. Usa nu se deschidea.
– Apasa mai tare, imi zice sefu’. Merge mai greu.
– Nu prea pot, domnul director. Ca n-am mai mancat pilaf la serviciu. N-am mai asteptat reactia lui. Pentru ca usa s-a deschis si am iesit imediat.
Gabriela P., Constanta

20. Dupa ce am avut confirmarea ca sunt insarcinata, am zis ca ar trebui sa anunt si la birou. Prima reactie a sefei mele a fost:
– Da eu de ce nu am stiut inainte?
Inainte de ce, m-a gandit eu imediat, dar am tacut din gura si am incercat sa-i dau totusi un raspuns:
–  Pai, mi s-a parut normal ca primul care afla sa fie tatal copilului.  
Am crezut ca replica mea o va opri. Dar, m-am inselat. Urmatoarea ei intrebare a fost:
– Si te-ai gandit mult pana ai facut asta?              
Anca B., Bucuresti

Raspunsul lui Gyuri Pascu
Oricum, oricat de tare te-ai fi straduit sa fie altfel, prima persoana care ar fi aflat ai fi fost tot tu!

21. Lucram la magazinul unei fabrici de pate de ficat. Intr-o zi, sefii mei au creat o noua gama de pate destinat copiilor. Si asa a aparut in magazin, langa afisul cu pate de curcan, un nou afis pe care scria PATE DE COPII.      
Lidia Cotovanu, Hunedoara

22. Fostul meu sef, venise din alt compartiment care nu prea avea legatura cu contabilitatea. Intr-o zi, incercam sa-i explic modul de lucru, dar nu prea intelegea sau mai bine-zis, avea alt punct de vedere, fiind nevoit sa invete anumite lucruri „din mers“ si nu dorea sa se vada acest lucru.
La un moment dat, enervat de faptul ca imi sustineam punctul de vedere, mi-a spus: „De maine, iti cauti un alt loc de munca!“.
A doua zi, m-a chemat la el si mi-a spus: „Ok, nu vreau sa-ti dai demisia, dar de astazi incolo, faci cum spun eu!“    
Alex Staricu, Sinaia

23. Cand lucram la Centrul de calcul, am fost martora unui dialog incredibil. Se facea inventarul, iar seful comisiei, dupa cateva zile de verificari, i-a spus magazionerului:
– Sa stii ca nu gasesc bitii nicaieri. Mai verifica!
La cateva zile, magazionerul spune:
– Sefule, i-am cautat peste tot. Am rascolit toate rafturile. Nici macar in fisa de la magazie nu sunt!
Anca Lazar, Bucuresti

24. Pe vremuri, aveam la birou o sefa afurisita care obisnuia sa ne lase mereu dispozitii scrise. Din pacate pentru ea, avea o mare problema, fiind certata cu ortografia. Asa ca tot timpul facea greseli. Intr-o zi ne-am decis sa-i facem modificari in asa-zisul raport si sa-i atragem atentia notand pe el: „Asa se scrie corect!“ Dupa ce a observat modificarile si observatia nu a avut curajul sa intrebe cine a fost autorul. Doar a iesit nervoasa din birou fara sa zica nimic! Dar din acea zi a renuntat sa ne mai lase dispozitii scrise!
M. Pavelescu, Ploiesti

25. Intr-un weekend, eu, impreuna cu inca doua colege, am fost invitate acasa la noua noastra sefa, la un ceai. Ne spunea ca vrea sa ne cunoastem mai bine si sa stabilim o relatie de prietenie. Cand sa pregateasca ceaiul, m-am dus cu ea in bucatarie sa o ajut. A pus apa la fiert, a scos trei cesti, dupa care a scos un pliculet de ceai pe care l-a inmuiat pe rand in fiecare cana. N-am fost niciodata prietene.
Catalina V., Bucuresti

Despre sef cu Gyuri Pascu

Reader's Digest: Cum trebuie sa fie un sef bun?
Gyuri Pascu: In opinia mea, un sef nu va fi niciodata suficient de bun pentru angajati si niciodata suficient de autoritar pentru el insusi. Deci, niciodata nu va putea multumi toti angajatii. Asa ca este extrem de relativ daca este bun sau rau.

RD: Care este cea mai importanta calitate pe care trebuie sa o aiba un sef?
GP: Cea mai importanta calitate este modestia. Sa fie modest. Celelalte calitati sunt subsidiare. Poate sa nu fie atat de bun profesional, daca e suficient de modest. Trebuie sa fie si un bun om de echipa.

RD: Un sef ar trebui cateodata sa zbiere la subalterni?
GP: Niciodata! Nici macar un tenor cand are de cantat forte nu trebuie sa zbiere! Cu atat mai putin un sef.

RD: Care crezi ca ar fi cea mai buna meto-da pentru ca un sef sa se faca iubit de angajati?
GP: Sa-i iubeasca el pe angajati.

RD: Crezi ca un sef placut de subalterni poate sa aiba si performante?
GP: Numai un sef placut de angajati poate avea performante. De fapt, daca e sa o spunem sincer, sefii nu au nicio performanta. Echipa pe care o conduce e cea care are performante. Sefii nu au performante, ei doar si le aroga.

RD: Ca sef, crezi ca e mai bine sa fii placut sau respectat?
GP: Este unul si acelasi lucru.

RD: Ce inseamna sa fii un sef modern?
GP: Sa fii un sef modern inseamna sa fii un om modern. Fiecare intelege a fi „modern“ altfel. In opinia mea, un om modern trebuie sa fie un om deschis. Asa ca la Windows – cand se deschide o fereastra se deschid si altele. Sa aiba mintea si inima deschise la fel de tare.

RD: Ce l-ai sfatui pe un om care se plange ca are un sef groaznic?
GP: Sa-si schimbe jobul, pentru ca inseamna ca nu-i place unde lucreaza. Intotdeauna gasim un motiv sa dam vina pe altcineva. In momentul in care iti place foarte mult ceea ce faci si o faci deschis si stralucitor chiar si seful ala nasol si care nu-ti place va vedea asta si e imposibil sa nu reusesti. Dar e mai usor sa dam vina pe sef. Intotdeauna cand nu-ti convine ceva nu e ok sa mai ramai. Trebuie sa schimbi pana cand vei fi cu totul multumit, sa fii absolut bucuros de ceea ce faci. Atunci scapi si de stres.

Ce spun studiile

• 57% dintre angajatii romani evita sa-si adauge superiorul direct pe lista de prieteni de pe reteaua de socializare Facebook. Cei chestionati au declarat ca nu vor sa faca asta, deoarece nu vor sa amestece viata profesionala cu cea personala.
• alti 5% dintre respondenti sustin ca desi seful figureaza pe lista lor de prieteni de pe Facebook, au preferat sa-si limiteze postarile pentru ca acesta sa nu le poata analiza activitatea (sondaj realizat de BestJobs)
• 76% dintre romani vor locul de munca al sefului lor (sondaj realizat de BestJobs)
• 76% dintre femei prefera sa lucreze pentru sefi barbati (sondaj realizat de BNET.com)
• 69% dintre barbati prefera sa lucreze pentru sefi barbati (sondaj realizat de BNET.com)
• 44% dintre angajatii romani spun ca exista tensiuni mari la serviciu intre ei si sefi (sondaj Eurofound)

</p>

Vote it up
214
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza