13 lucruri pe care nu le-ai ştiut niciodată despre greutatea ta

Detalii fascinante despre ştiinţa de a slăbi
 

În meseria ei, Lygia Alexandrescu
a văzut multe. E lector universitar la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport „Spiru Haret“ din Bucureşti, cu studii de nutriţie făcute în SUA. „Am întâlnit destule persoane care se luptă cu grăsimea pe care o au şi care totuşi nu slăbesc“, spune ea. Atunci când vedem o persoană grasă, imediat suntem înclinaţi să spunem: «Omul acela nu se străduieşte. Probabil că e leneş». În 90% din cazuri, aşa e. O persoană cu probleme de greutate în majoritatea cazurilor mănâncă mai mult decât consumă. Dar nu e o regulă. În 10% din cazuri avem de-a face cu altceva“, afirmă ea. Grăsimea nu joacă întotdeauna cinstit. S-a descoperit că genele, dezechilibrele hormonale şi viruşii au un rol major în obezitate. Dacă mănânci mai puţin şi faci mai multă mişcare nu slăbeşti neapărat, aşa cum îţi imaginezi. „Uneori se întâmplă exact contrariul“, spune Lygia.

Descoperă în continuare care sunt cele mai neaşteptate noutăţi în controlul greutăţii.

1 Chiar poate fi o problemă genetică

Când oamenii de ştiinţă au descoperit-o la câţiva cobai graşi, au numit-o „gena obezităţii“ (FTO). După câţiva ani, când au cercetat genomul uman căutând markeri care cresc vulnerabilitatea la diabetul de tip 2, au descoperit şi aici gena obezităţii. S-a dovedit că persoanele cu două copii ale acestei gene prezintă un risc cu 40% mai mare să facă diabet şi cu 60% mai mare să fie obeze decât cele fără această genă. Şi cei care au o singură astfel de genă au probleme cu greutatea.

Savanţii bănuiesc că există mai multe gene responsabile de obezitate. „Ar putea fi chiar 100“, spune dr. Claude Bouchard, director executiv la Centrul de Cercetări Pennigton Biomedical al Universităţii din Louisiana, SUA. „Fiecare dintre acestea adaugă câteva sute de grame ici-colo.“

Peste 16% din totalul populaţiei are două copii ale genei FTO. În prezent, cercetătorii presupun că celelalte gene care ar putea favoriza obezitatea au un efect mult mai mic decât FTO. O fi bine? Dar predispoziţia genetică nu înseamnă obligatoriu o condamnare pe viaţă. „Activitatea fizică regulată este esenţială deoarece creşte ritmul metabolic“, spune Lygia Alexandrescu.

2 Unii au mai multe celule grase

„Diferenţa dintre o persoană şi alta este enormă. Unii oameni au de două ori mai multe celule grase decât ceilalţi“, spune dr. Kirsty Spalding, de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia. Chiar dacă ai slăbit sau te-ai îngrăşat cu câteva kilograme, numărul de celule grase rămâne acelaşi. Ele sunt bine fixate de grăsimea existentă, tânjind în permanenţă să fie înnoite cu altele noi. Pentru a pune sare pe rană, trebuie să mai spunem că celulele grase ale persoanelor supraponderale şi obeze reţin mai multă grăsime.

Noile celule grase apar în copilărie, dar par să se oprească în adolescenţă. Cei predispuşi să aibă mai multe celule grase încep probabil să le producă în jurul vârstei de doi ani. Rata de creştere a acestora poate fi mare, chiar dacă regimul copiilor e scăzut în calorii.

Persoane necunoscute i-au scris lui Spalding, spunându-i cât de deprimate sunt de rezultatele cercetărilor ei. Dar ea spune că descoperirile sale nu sunt chiar aşa sumbre. „Poţi să fii mai sănătos cu mai multe celule grase decât cu mai puţine, dar care ajung să fie suprasaturate şi de dimensiuni mari“, spune ea. Noi cercetări arată că grupurile suprasaturate de celule predispun mai mult la obezitate, atrăgând complicaţii de sănătate. Prin urmare, deşi nu-ţi poţi reduce numărul total de celule grase, poţi face unele lucruri pentru a le reduce dimensiunile (după cum vei vedea în continuare).

3 Îţi poţi schimba metabolismul

O altă echipă scandinavă a cercetat ce se întâmplă la nivel celular atunci când ne îngrăşăm. Doctorul Kirsi Pietiläinen, profesor asistent de nutriţie la Spitalul Universitar Central din Helsinki, a studiat perechi de gemeni în care unul era slab şi celălalt gras şi a observat că celulele grase ale geamănului mai corpolent au trecut prin schimbări metabolice care au condus la o ardere mai dificilă a grăsimii. Echipa lui Pietiläinen e de părere că o creştere în greutate cu numai patru kilograme poate încetini metabolismul şi te aruncă într-un cerc vicios: cu cât te îngraşi mai mult, cu atât e mai greu să slăbeşti. Cum să revii pe drumul cel bun? „Cu cât descopăr mai multe, cu atât sunt mai convinsă că avem nevoie de mai multă activitate fizică“, spune Pietiläinen. Şi ea era cândva o fetiţă grăsuţă, dar acum aleargă în mod regulat şi are o greutate sănătoasă.

4 Stresul te îngraşă

Cea mai sigură cale spre îngrăşare e sindromul „ceva de ciugulit“. Circumstanţele stresante (contul din bancă, şeful etc.) îţi deschid apetitul pentru gustări bogate în carbohidraţi, care calmează hormonii responsabili cu stresul. Când cercetătorii care făceau un studiu au scos carbohidraţii din alimentaţia cobailor, nivelul hormonilor de stres a crescut foarte mult. Hormonii de stres favorizează şi depozitarea grăsimii. Pentru strămoşii noştri preistorici stresul însemna seceta sau apropierea tigrilor, o acumulare rapidă de hrană având sens în acele vremuri. Ei aveau nevoie de resurse de energie pentru a supravieţui în bătălii sau în perioade în care mâncarea era mai puţină. Azi, suportăm stresul stând la birou, iar caloriile nearse se acumulează în zona taliei.

„Există destule cazuri de oameni care nu găsesc calea cea bună pentru a obţine o greutate normală. Această cale nu înseamnă numai regim alimentar şi mişcare, ci şi o rezolvare a problemelor psihice (ascunse sau evidente) care generează sau întreţin excesul ponderal prin consum alimentar excesiv“, spune dr. Şerban Damian, specialist în nutriţie.

Pentru a fi în formă, după rutina zilnică de la serviciu, încearcă o tehnică de relaxare sau petrece-ţi timpul în mod plăcut, cu familia.

5 Perioada prenatală îţi defineşte viaţa

Ţigările pe care le fumează o gravidă cresc riscul naşterii unui copil cu greutate mică, iar consumul de alcool poate provoca leziuni ale creierului bebeluşului. Prin urmare, de ce mâncarea nesănătoasă nu ar avea şi ea efecte negative? Tot mai mulţi oameni de ştiinţă susţin că zahărul şi mâncărurile grase consumate în timpul sarcinii au influenţă asupra sănătăţii fătului.

Un studiu realizat pe rozătoare la Institutul Pennington din SUA a arătat că femelele cu greutate mai mare prezintă un nivel mai ridicat de glucoză şi de acizi graşi liberi care plutesc în pântec decât cele cu greutate normală. Aceste molecule declanşează eliberarea proteinelor, care pot afecta controlul apetitului şi sistemul metabolic în creierul aflat în dezvoltare.

Iar ce e valabil pentru şoareci e valabil şi pentru oameni. Doctorii de la Centrul Medical al Universităţii de Stat din New York au comparat fraţii născuţi înainte ca mama să-şi facă intervenţia de bypass gastric cu cei născuţi după. Femeile aveau o greutate mai mică după intervenţia chirurgicală, aşa cum era de aşteptat, dar şi riscul copiilor de a fi obezi a scăzut la jumătate. Specialiştii au atribuit diferenţele de greutate schimbării obiceiurilor alimentare în timpul sarcinii.

Un sfat pentru mame: asiguraţi-le copiilor un start bun în viaţă mâncând sănătos.

6 Dormi mai mult, slăbeşti mai mult

Când pacienţii îl întâlnesc pe dr. Louis Aronne, fost preşedinte al Societăţii de luptă împotriva obezităţii din Statele Unite şi autor al cărţii The Skinny (Slăbănogul), e foarte probabil ca acesta să le evalueze şi calitatea somnului, nu numai obiceiurile alimentare. Dacă pacienţii dorm mai puţin de şapte-opt ore pe noapte, dr. Aronne îi sfătuieşte să doarmă mai mult, în loc să le prescrie diete sau medicamente. „Când dorm mai mult, se simt mai bine şi pierd kilograme în mod natural“, spune el.

De ce? Cercetătorii de la Universitatea din Chicago au descoperit că lipsa de somn strică echilibrul hormonal, având ca efect atât scăderea hormonului numit leptină (care ne ajută să ne simţim sătui), cât şi creşterea nivelului de grelină (care provoacă senzaţia de foame). Efectul: ne simţim flămânzi chiar dacă nu suntem şi, prin urmare, mâncăm. Somnul este cel mai ieftin şi mai uşor tratament al obezităţii.

7 Greutatea partenerului de viaţă

Când soţul Cristinei Bir, din Bucureşti, a slăbit 20 de kilograme de la 100, cât avea, ea s-a simţit uşor nedreptăţită de soartă. Ea era cea care se străduia în permanenţă să dea ceva kilograme jos, încercând să-l determine şi pe soţul ei Vlad (37 de ani) să mai slăbească. Totuşi, când îl vedea că nu-i pasă, se dădea şi ea bătută şi reîncepea să mănânce şi să nu mai facă mişcare.

Dar, la un moment dat, Vlad s-a decis şi a reuşit să slăbească, schimbându-şi modul de viaţă „A început să meargă regulat la sală şi să mănânce mult mai sănătos“, povesteşte Cristina. Asta a determinat-o şi pe ea să ia atitudine. „Nu mă simţeam bine. El arăta bine, iar eu arătam grasă. Aşa că trebuia să fac ceva.“ Cristina (30 de ani) a slăbit şi ea 12 kilograme şi spune că mai vrea să scape de vreo cinci.

Studiile arată că îngrăşatul şi slăbitul pot fi contagioase. Un studiu publicat în New England Journal of Medicine arată că, dacă unul dintre soţi este obez, există 37% şanse ca şi celălalt să devină obez.

8 Hapciu!Virusul obezităţii

Adenoviruşii sunt responsabili de o mulţime de boli care atacă de la sistemul respirator superior până la sistemul digestiv. Legătura cu greutatea a fost descoperită când cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin le-au injectat găinilor viruşi şi au văzut că unii contribuie la îngrăşarea lor.

Celulele stem, cunoscute pentru capacitatea lor de a se transforma, au devenit şi ele celule grase când au fost infectate cu viruşi. „Virusul pare să mărească numărul de celule grase în corp, ca şi conţinutul de grăsime din acele celule“, spune dr. Nikhil Dhurandhar, profesor asociat în studiul infecţiilor şi obezităţii la Institutul Pennington.

Avem vaccinuri antigripale. Este oare posibil ca un vaccin antiobezitate să fie următorul pas? Poate părea un vis îndepărtat, dar „aşa au spus şi despre vaccinul împotriva cancerului de col uterin“, spune Dhurandhar.

9 Prăjiturelele chiar produc dependenţă

Deşi se spune că mâncarea nu creează dependenţă ca alcoolul sau cocaina, cercetătorii au descoperit totuşi asemănări ciudate. Când subiecţilor de la Monell Chemical Senses Center din Philadelphia le-au fost arătate numele unor mâncăruri care le plăceau, au fost excitate aceleaşi părţi ale creierului ca în cazul dependenţei de droguri. S-ar putea să aibă legătură cu dopamina, hormonul responsabil cu plăcerea şi motivaţia, spun cercetătorii de la Laboratorul Naţional Brookhaven, din Upton, New York. Dacă obezii au mai puţini receptori de dopamină, au nevoie de mai multă mâncare pentru a simţi plăcerea.

10 Infecţiile urechii afectează gustul

Multă vreme, echipa de testare a gustului de la laboratorul Linda Bartoshuk al Universităţii din Florida s-a întrebat de ce persoanele care simt mai puţin gustul mâncării sunt mai predispuse la îngrăşare. Cercetătorul Derek Snyder are o teorie: o infecţie a urechii poate afecta nervul gustului, care trece prin urechea mijlocie. După ce a procesat 6.584 de chestionare, echipa a descoperit că persoanele de peste 35 de ani care avuseseră câteva infecţii ale urechii prezentau risc dublu de obezitate. Răspunsurile la întrebările suplimentare au adus câteva indicii. Foştii pacienţi care suferiseră de infecţii ale urechii erau mai predispuşi spre consumul de dulciuri şi mâncăruri grase, probabil din cauza nervului afectat, ei simţind mai greu gustul de dulce sau gras. Chiar şi o creştere mică a numărului de calorii luate din mâncăruri nesănătoase se simte în timp.

Infecţiile urechii în perioada copilăriei sunt greu de evitat, pentru că vin odată cu răcelile, dar limitarea fumatului pasiv conduce la scăderea incidenţei cazurilor. Dacă eşti un adult supraponderal care a avut o infecţie gravă a urechii în copilărie, merită să acorzi atenţie gustului şi texturii mâncării. Găsind înlocuitori sănătoşi, ca fructele în locul dulciurilor sau uleiul de măsline în locul untului, poţi ajunge să te hrăneşti mai bine şi să cântăreşti mai puţin.

11 Antioxidanţi contra grăsimii

Radicalii liberi sunt vinovaţi nu doar pentru îmbătrânire, ci şi pentru îngrăşare. Dr. Zane Andrews, neuroendocrinolog la Universitatea Monash din Australia, spune că celulele oxidante afectează celulele care ne transmit că suntem sătui. Radicalii liberi apar când mâncăm, dar sunt mai pregnanţi când ne îndopăm cu dulciuri, chipsuri şi alţi carbohidraţi. Cu fiecare an care trece, aceşti semnalizatori de saţietate ce ne spun: „Opreşte-te din mâncat!“ devin din ce în ce mai slabi, iar apetitul şi probabil şi stomacurile noastre, din ce în ce mai mari. Cel mai bun mod de a riposta? Evită mâncarea nesănătoasă şi înlocuieşte-o cu fructe şi legume colorate, bogate în antioxidanţi.

12 Alege o dietă! Orice dietă...

Pe măsură ce cărţile de diete se reinventează constant, a apărut un fenomen curios: dietele Ornish, Atkins şi altele sunt asemănătoare. Specialiştii în diete cu conţinut scăzut de grăsimi spun că anumite grăsimi sunt în regulă, în timp ce adepţii dietelor cu un conţinut scăzut în carbohidraţi sprijină cerealele integrale. Toate aceste diete arată însă că sunt patru reguli de bază pentru o nutriţie sănătoasă:

  • Consumă carbohidraţi sub formă de cereale integrale şi fibre.
  • Evită grăsimile prelucrate şi saturate.
  • Ia-ţi proteinele din carne slabă.
  • Satură-te cu fructe şi legume.

Dieta South Beach, săracă în carbohidraţi, ne arată avantajele regimului mediteranean, care conţine o mulţime de fructe şi legume bogate în carbohidraţi. Şi ultima ediţie a dietei Atkins pune accentul pe „carbohidraţii buni“. „Weight Watchers“, un campion al dietei bazate pe puncte, ne oferă acum o opţiune „fără calcule“, bazată pe alegeri sănătoase ca cele patru de mai sus. Jenny Craig aduce în prim-plan „Volumetrics“, o strategie bazată pe un volum mare de hrană, dar sărac în calorii. Toate spun însă că zahărul şi carbohidraţii prelucraţi sunt dăunători, pot cauza deficienţe de insulină şi pot duce la îngrăşare şi chiar diabet.

Doctorul Dean Ornish, un guru al dietei sărace în grăsimi, spune: „Este sfârşitul războiului dietelor“. Cea mai recentă carte a sa, Spectrum, oferă chiar reţete care pot fi preparate la diverse „niveluri“ – de la un chili vegetarian servit simplu (cu conţinut scăzut de grăsimi), la unul servit cu măs-line (mai gras), până la unul servit cu cârnaţi din piept de curcan (şi mai gras). Cheia pentru toate acestea e moderaţia în defavoarea înfometării, găsirea unui mod sănătos de viaţă. Unii subliniază şi un efect secundar al dietelor bazate pe produse vegetale: protejarea mediului înconjurător.

13 Poţi fi gras şi, totuşi, în formă

O parte din ce în ce mai mare a literaturii de specialitate spune că mărimea nu contează atunci când vorbim despre sănătate. Un studiu realizat recent în SUA pe un grup de 5.440 de adulţi americani arată că 51% din cei supraponderali şi 32% din cei obezi aveau un colesterol normal, nivelul de zahăr din sânge, tensiunea şi alte caracteristici în parametri normali de sănătate.

Contrazicând opiniile tradiţionale, articolul spune şi că 23,5% din adulţii cu o greutate normală aveau probleme de metabolism, ceea ce îi făcea mai vulnerabili în faţa bolilor cardiovasculare decât cei mai graşi. „O persoană supraponderală, dar activă din punct de vedere fizic, prezintă mai puţine riscuri de îmbolnăvire decât o persoană cu o greutate normală, dar care este sedentară“, spune dr. Damian.

Ultimul raport al Departamentului de Sănătate al SUA arată că toţi medicii susţin acelaşi lucru: avem nevoie de 30 de minute de activitate fizică moderată, cinci zile pe săptămână, pentru a fi sănătoşi. Şi nici măcar nu e nevoie să facem dintr-odată toate exerciţiile. Reprize de 10 minute de mers pe jos sunt la fel de utile. Asta înseamnă că, dacă urci pe scări, dacă ieşi din metrou sau cobori din autobuz cu o staţie înainte de casă, sau dacă parchezi la câteva străzi distanţă, ai făcut mişcare în ziua respectivă.

Lygia Alexandrescu
spune că o persoană, oricât de slabă ar fi, dacă este sedentară, vasele ei de sânge au de suferit, deoarece se depun grăsimi pe pereţii intravasculari. „În schimb, o persoană grasă care face mişcare îşi menţine sănătatea arterelor şi tonusul muscular. Pe o persoană plinuţă nu o face nesănătoasă modul în care arată, ci modul în care trăieşte“, spune Lygia. Specialiştii sunt de părere că persoanele care sunt în formă au un risc mai scăzut să moară de cancer decât cele care nu sunt într-o bună formă fizică, indiferent de indicele de masă corporală, dimensiunea taliei sau procentul de grăsime din corp.

Vote it up
83
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza