Întreab-o pe Andreea

Ai întrebări despre viaţă, cuplu, familie, copii sau serviciu? Psihologul nostru are răspunsul potrivit
 

ÎN ULTMII ANI, piaţa noastră de carte a fost, pur şi simplu, invadată de lucrări motivaţionale, care ne învaţă cum să ne trăim viaţa în toate aspectele ei. La această invazie, reacţia mea a fost una de respingere. Deşi, trebuie să recunosc, răsfoind aşa ceva în vreo librărie, găsesc uneori şi câte o frază care mi se pare interesantă. Totuşi, consider că mai bine dau banii ăia pe literatură. Dumneavoastră, ca psiholog, ce părere aveţi? Ne ajută la ceva astfel de cărţi?

RAMONA, Cluj

Dragă Ramona,

Într-adevăr, majoritatea cărţilor de self-help apărute pe piaţă conţin reţete universale pentru o viaţă fericită şi împlinită. Printre toate aceste cărţi se numără totuşi şi cele ale unor psihologi sau psihoterapeuţi, care tratează problemele sufletului într-un mod mai profund. Pe de altă parte, chiar şi cărţile cu reţete universale pot conţine idei cu care putem rezona la un moment dat. Făcând însă abstracţie de partea ştiinţifică, cea mai multă psihologie o putem prelua din cărţile de literatură.

 

SOŢUL MEU MĂ ÎNŞALĂ din când în când. Ştiu asta de câţiva ani, dar am închis ochii la micile lui escapade, pentru că ştiu şi că nu vrea să ne despărţim. La început mi-a fost greu să accept. Ne-am certat, ne-am separat şi am trecut prin diverse etape, până când am ajuns să accept asta. Măcar ştiu cum stă situaţia. Dar am prietene care consideră că greşesc gândind în acest fel. Poate şi ele sunt înşelate, dar nu au aflat. Chiar este rău că am ajuns să gândesc aşa?

ILEANA, Bucureşti

Dragă Ileana,

Există multe compromisuri pe care le facem pentru ca relaţia să meargă. Dacă tu te simţi confortabil cu decizia pe care ai luat-o în legătură cu escapadele soţului tău, asta este tot ceea ce contează. Prietenele tale nu pot şti ce se petrece în intimitatea căminului vostru, aşadar nu sunt cele mai în măsură să-ţi judece deciziile de acest gen. Importantă este sinceritatea faţă de tine însăţi, astfel încât acţiunile tale să fie unele asumate şi care să nu lase urme de regret.

În rest, fiecare este responsabil pentru propria viaţă şi felul în care alege să şi-o trăiască. Din punctul meu de vedere, nu există o reţetă universal valabilă pentru o relaţie funcţională.

 

O PRIETENĂ, DIRECTOR de Resurse Umane la o firmă importantă, mi-a spus că CV-urile celor în vârstă de peste 40 de ani nu mai sunt luate în seamă de majoritatea companiilor. Ajung, pur şi simplu, la gunoi. Există cumva vreo soluţie prin care să te poţi face „auzit“ şi remarcat şi când ai sărit de acest prag?

RADU, Braşov

Dragă Radu,

Nu ştiu dacă acest lucru este întru totul adevărat, însă ştiu că, dacă speranţa rămâne, mai sunt uşi de deschis. Nu ştiu care ar fi soluţia, însă cu puţină perseverenţă şi mai multă pasiune, cu siguranţă te poţi face remarcat, indiferent de vârstă. Sunt o mulţime de oameni care apreciază experienţa într-un anumit domeniu, a şa că ai putea începe tu însuţi să te concentrezi pe plusurile pe care ai ajuns să le strângi până la această vârstă. Astfel, acestea s-ar putea face observate şi în ochii celorlalţi.

 

ANDREEA GĂZDARU este psihoterapeut şi colaborator al revistei Reader's Digest

Vote it up
431
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza