Întreab-o pe Andreea

Ai întrebări despre viaţă, cuplu, familie, copii sau serviciu? Psihologul nostru are răspunsul potrivit.
 

Tatăl meu s-a îmbolnăvit de Alzheimer. Acum, după doi ani de la diagnosticare, situaţia devine din ce în ce mai grea şi consider că ar trebui dus într-un centru specializat. Dar mama nu vrea să renunţe. I s-a dedicat lui în întregime. Mi-e teamă că, în ritmul ăsta, se va îmbolnăvi şi ea. Cum aş putea să o conving? Florin, Bucureşti

Dragă Florin,

A avea un părinte cu Alzheimer nu e lucru uşor. Fiind o boală degenerativă a creierului, va fi din ce în ce mai greu să îţi vezi tatăl trecând prin diversele stadii. Din fericire, există centre dedicate acestei afecţiuni chiar la noi în ţară, unde medicii şi personalul specializat se ocupă exclusiv de astfel de cazuri şi pacienţii primesc îngri- jiri bune şi tratament adecvat. Cât despre mama ta, poate ar fi o idee bună să vizitaţi împreună astfel de centre, pentru a o linişti că soţul ei va avea parte de un loc adecvat. Totuşi, momentul în care veţi lua decizia ca tatăl tău să stea într-un astfel de centru va trebui să fie o decizie comună, nu doar a ta.

 

M-am certat cu prietena mea cea mai bună, după ce am fost în vacanţă împreună. A venit cu noul ei iubit, şi, din această cauză, nu ne-am mai înţeles. Până acum mergeam tot în patru, dar era cu altcineva. De când a apărut acest individ, toate lucrurile s-au dat peste cap. Am încercat să-i spun că nu procedează corect, dar s-a supărat. Nu-l mai vede şi nu-l mai aude decât pe el. Nu ştiu cum să rezolv problema. Catrina, Târgovişte

Dragă Catrina,

Prieteniile, ca oricare alte relaţii, pot fi un lucru fragil şi pentru bunul lor mers uneori e nevoie de tact. Mă întreb dacă i-ai transmis și prietenei tale părerea pe care o ai despre noul ei iubit, sau dacă ea te-a întrebat despre asta. E oare posibil ca, într-o anumită măsură, supărarea voastră să fie şi din cauza comportamentului tău faţă de el/ea/ei împreună? Poate că ai dreptate şi prietena ta nu a făcut o alegere bună, dar nu ai prefera să fii, totuşi, prietena ei şi să îi respecţi alegerile de viaţă?

 

De aproape un an sunt angajat la o companie, iar şeful meu direct îmi pune mereu beţe în roate. Cred că trăieşte cu impresia că vreau să îi iau locul. Şi nu ştiu de unde are ideea asta, pentru că nu am niciun gând în acest sens. Îmi place locul meu de muncă, cu excepţia acestor şicanări. Ce să fac? Răzvan, Cluj-Napoca

Dragă Răzvan,

Îmi imaginez că îţi vine greu să lucrezi într-un mediu ostil, dar nu pot să nu mă întreb ce anume te ţine într-un astfel de loc de muncă. Spui că îţi place, dar oare care sunt beneficiile tale de a fi mereu blocat de intervenţiile şefului tău? Te-ai întrebat vreodată dacă pur şi simplu nu aveţi stiluri diferite? Sau poate şeful tău vrea să se asigure că faci mereu faţă presiunii. Poate că o discuţie cu el te va putea lămuri: dar nu despre „sabotajul“ lui, ci despre aşteptările lui faţă de tine şi despre cum te potriveşti în jobul respectiv. Află şi părerea şefului. Curaj, poate vei descoperi un potenţial aliat!

 

Bunele maniere în autobuz

La urcarea în mijlocul de transport în comun, trebuie să lăsăm pasagerii să coboare în staţie, abia apoi vom urca pe la ușile din mijloc și din spate ale vehiculului. Pot urca pe la ușa din faţă femeile însărcinate, persoanele cu copii în braţe, cele în vârstă sau cu infirmităţi. În acest fel, ele vor fi mai aproape de locurile pe scaun care le sunt rezervate, acestea fiind plasate de obicei în partea din faţă a mijlocului de transport în comun. Sursa: www.agerpres.ro

 

Andreea Dîrzu este psiholog, consilier şi colaborator al revistei noastre. Trimite întrebarea ta la adresa de e-mail ask.andreea@yahoo.com, prin poștă sau pe pagina noastră de Facebook. Detalii la pagina 8.

 

Vote it up
282
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza