Ține-mi pumnii!

În adâncul sufletului, ştim că superstiţiile nu sunt raţionale. Cu toate acestea, ţinem cont de ele. Oare de ce?
 

Multe dintre superstiţii sunt destul de distincte. Românii se feresc să fluiere seara în casă, ca să nu cheme spiritele rele şi nici să dea bani lunea, de teamă să nu dea toată săptămâna. Dar dacă se uită la ceas la oră fixă, e de bine: „cineva“, cine vrei tu, te iubeşte. În Turcia, nu trebuie să mesteci gumă noaptea, pentru că se va transforma în carnea morţilor. Italienii pot crede că dacă vezi o călugăriţă ai ghinion. În cazul ucrainenilor, este vorba des­pre un preot, dar numai la amiază. Românii sunt însă convinşi că vor avea noroc dacă le iese în cale vreun coşar. În Islanda, dacă tricotezi în pragul uşii, se prelungeşte iarna, în timp ce în Norvegia, dacă îi tricotezi un pulover iubitului, asta îl va împinge în braţele unei alte femei.

Într-o lume plină de incertitudini, mulţi dintre noi caută încă remedii magice, indiferent dacă credem sau nu în ele.

Anumite superstiţii depăşesc grani- ţele naţionale. Majoritatea europenilor, de exemplu, sunt de acord că poartă ghinion să treci pe sub scări.

Cu trei secole în urmă, filozoful Voltaire demola astfel de credinţe spunând: „Superstiţia este pentru religie ceea ce este astrologia pentru astronomie – fiica nebună a unei mame înţelepte“.

Şi avea dreptate. Să ne gândim la felul în care superstiţiile se pot schimba când trec graniţele, deve-nind contradictorii. În Marea Britanie, o potcoavă atârnată deasupra uşii se aşază cu deschiderea în sus, pentru a aduce noroc. În Franţa, potcoava se aşază cu deschiderea în jos, pentru ca norocul să se reverse asupra celor care trec pe sub ea. Ar putea fi norocoase ambele variante?

Dar originea anumitor superstiţii are cel puţin o explicaţie logică. Spargerea unei oglinzi, de exemplu, este văzută în general ca aducătoare de ghinion. Cei şapte ani de ghinion reflectă probabil perioada în care o familie, ce trăia în urmă cu câteva secole, ar fi avut nevoie să strângă banii necesari pentru a înlocui un obiect atât de scump. Chiar şi azi ai cu siguranţă ghinion dacă te tai atunci când aduni cioburile.

Strănutul e însoţit frecvent de urări de noroc şi sănătate de la cei din apropiere, un obicei păstrat din vre­mu­rile când strănutul putea fi primul simptom al ciumei.

Dar multe dintre teoriile care încearcă să explice superstiţiile sunt amuzant de exagerate. E contraindicat să treci pe sub scări pe motiv că scara reprezintă eşafodul, Sfânta Treime sau puterea malefică a piramidei. O posibilitate mult mai prozaică, desigur, este aceea ca o găleată cu vopsea, o bidinea sau chiar scara însăşi să-ţi cadă în cap.

Explicaţia de bun-simţ pentru superstiţii este că ele provin dintr-o perioadă când majoritatea oamenilor erau la mila naturii. În societăţile rurale premoderne, persoana obişnuită, temătoare, era victima neajutorată a anotimpurilor, pradă a dezastrelor naturale, bolilor sau persecuţiilor aleatorii ale celor bogaţi şi puternici, ca să nu mai menţionăm teama de vrăjitoare, fantome şi demoni. Oamenii nu-şi puteau controla destinul şi apelul la supranatural era singura soluţie.

Pentru Petra Mlakar, o directoare pensionară din Slovenia, folclorul colorat din care fac parte superstiţiile este o reminiscenţă a unui trecut primitiv. „Vieţile părinţilor şi ale bunicilor noştri erau rânduite de zeci, dacă nu sute de superstiţii, dar nimeni nu şi le mai aminteşte acum.“

Superstiţiile se schimbă, iar felul în care se modifică acestea ar putea reflecta faptul că societatea europeană a evoluat, ieşind dintr-o perioadă plină de temeri. De exemplu, dacă în trecut slovenilor le era frică de licuricii care luminează la marginea unei păduri, crezând că sunt sufletele rudelor decedate, acum, cel puţin pentru adolescenţi, ei semnifică noroc în dragoste.

În lumea noastră modernă, digitală şi superconectată, ne-ar plăcea să credem că am lăsat în urmă o mare parte din aceste bazaconii primitive. Şi totuşi, aceste frici primordiale pur şi simplu nu vor să dispară.

Ştim că superstiţiile sunt iraţionale, dar ele transcend viaţa umană. „Şi nu este cu adevărat important dacă au sau nu sens“, spune muzicianul parizian Justin Chambord. Poate că ele reprezintă antidotul unei lumi în care nişte algoritmi ne prezic viitorul.

„Ele aduc un sentiment de magie, un pic de farmec vieţii cotidiene. Depăşirea tuturor frustrărilor banale ale unei zile obişnuite devine o adevărată aventură când ocoleşti scările, când îţi încrucişezi degetele, baţi în lemn şi când îţi mângâi talismanul norocos“, spune Chambord.

Viaţa modernă, cu multitudinea de informaţii şi incertitudinile economice, ne creşte nivelul de anxietate. În străfundul sufletului, suntem la fel de nesiguri ca întotdeauna şi ştim că nu deţinem controlul, iar mulţi dintre noi încă apelează la remedii magice, indiferent dacă cred în ele sau nu.

Anumite superstiţii ce ţin de cultura popoarelor şi care îşi au originea într-o eră preştiinţifică sunt în declin, dar superstiţiile personale sunt, evident, în floare.

Sondajele arată un nivel uimitor de ridicat al comportamentului supersti- ţios. Un studiu desfăşurat în anul 2003 pentru Asociaţia Britanică pentru Progresul Ştiinţei, condus de psihologul Richard Wiseman, a des­coperit că 86% dintre respondenţi au mărturisit că desfă­şoară un anumit ritual privat sau au anumite gesturi pentru a le fi îndeplinite dorinţele, în timp ce 15% din cercetătorii cu studii de specialitate au admis că se tem de numărul 13.

Specialiştii au demonstrat în repetate rânduri că un comportament superstiţios este legat de un nivel înalt de anxietate. Unii au sugerat că ritualurile „magice“ ar funcţiona. Alţii, că oamenii superstiţioşi sunt chiar mai norocoşi.

Cercetările au confirmat că femeile şi sportivii, cu mascotele, şosetele norocoase şi ritualurile dinaintea competiţiilor, sunt mai predispuşi la a fi superstiţioşi.

Roger Federer este probabil cel mai bun jucător de tenis din ziua de azi, un tip echilibrat, care a perfecţionat un joc de mare succes. Dar se spune că Federer este obsedat de numărul opt: se şterge de opt ori cu prosopul la sfârşitul unui set, aşază opt sticle de apă la marginea terenului şi are în geantă opt rachete. Şi colegul său, Rafael Nadal, este cunoscut pentru obiceiurile sale supersti- ţioase: îşi aşază cu grijă sticlele de apă şi, în timpul meciului, bea din ele într-o anumită ordine.

Sunt acestea doar nişte stranii – şi simpatice – fobii personale? În studiul realizat în anul 2003, profe­sorul Richard Wiseman a descoperit că oamenii se foloseau de superstiţii pentru a-şi „fabrica“ norocul şi că poate fi vorba despre noroc sau ghinion, în funcţie de atitudinea lor.

Cei care au făcut anumite gesturi crezând că acestea le vor aduce noroc, cum ar fi bătutul în lemn sau ţinutul pumnilor, au fost mai noro­coşi. Cei care credeau în numere cu ghinion, în spartul oglinzilor şi în umbrelele deschise aveau, în mod măsurabil, mai mult ghinion în viaţă.

Un studiu efectuat în anul 2010 de Universitatea din Köln, Germania, a arătat că participanţii puteau fi convinşi că un obiect „norocos“, ales la întâmplare, o minge de exemplu, i-ar putea ajuta şi, atunci, ei aveau rezultate mai bune la sarcini care implicau folosirea memoriei şi abilităţile motorii. Faptul că se bazau pe ajutorul unei amulete norocoase le-a sporit încrederea în sine, iar echipele cărora li s-a permis să păstreze amuletele au avut rezultate mai bune decât cele cărora li s-au interzis.

Cu toate acestea, pare improbabil ca purtarea lenjeriei intime norocoase la un interviu (apropo, în Serbia trebuie purtată pe dos) să-ţi garanteze obţinerea slujbei respective. Şi nu ţi se garantează că o să ai o zi mai bună dacă eviţi crăpăturile din pavaj sau dacă îţi pui pantofii într-o anu­mită ordine, iar dacă săruţi fuzelajul avionului înainte de decolare sau alegi un anumit loc în avion, nu vei avea o călătorie mai sigură.

De ce oare ar aduce ghinion să porţi culoarea verde de Anul Nou, sau (aşa cum susţin franţuzoaicele) efectul ar fi invers, dacă porţi buline?

Oricât de raţionali am încerca să fim, nevoia de a exercita un anumit control asupra universului nostru personal prin orice mijloace ar putea fi irezistibilă. Sau, la urma urmei, de ce să provocăm soarta? Mai bine să fii în siguranţă şi să-ţi iei brelocul cu blăniţă de iepure cu tine, chiar dacă nimeni nu a reuşit vreodată să explice cum funcţionează acest talisman.

Caută un trifoi cu patru foi (dacă eşti din Polonia, îl vei mânca atunci când îl găseşti) sau, mai nou, îl poţi cumpăra online. La urma urmei, după cum observă scriitoarea Judith Viorst, „superstiţiile sunt prosteşti, copilăroase, primitive şi iraţionale. Dar ce te costă să baţi în lemn?“.

Ai superstiȚii? Urmezi anumite ritualuri care crezi că-ţi vor aduce noroc? Scrie-ne şi spune-ne povestea ta.

 

 

PISICI, CUCUVELE ŞI LILIECI

În superstiţii este prezentă o adevărată menajerie, cu cele mai diverse animale. Printre cele mai des întâlnite se numără pisicile, cucuvelele şi păianjenii, care sunt simboluri tradiţionale ale ghinionului.

Dacă îţi taie calea o pisică neagră în orice parte a Europei continentale (exceptând, în mod ciudat, Normandia, unde ţestoasele sunt temute), se presupune că vei avea ghinion. Doar în Marea Britanie se crede contrariul.

Puterea pisicilor de a face bine sau rău se spune că derivă din faptul că în Egiptul antic pisica era un animal sacru. Alţii, mai convingător, indică rolul lor de companioane ale vrăjitoarelor din Europa în Evul Mediu.

Oasele de liliac sunt purtate ca talismane care te protejează de rău în Grecia, deşi, ciudat, în ţara respectivă omorârea unui liliac aduce cu sine un blestem.

Păianjenii sunt purtători de noroc în Cehia, Slovacia şi Polonia. În Finlanda, dacă omori unul, va ploua în ziua următoare. În Slovenia, păianjenii aduc ghinion doar luni dimineaţa.

Şi apoi mai sunt cucuvelele, asociate îndeosebi cu înţelepciunea, dar nu mereu şi nu peste tot. Timp de secole, ţipătul lor a fost prevestitor de moarte, deşi o superstiţie franceză spune că, dacă o femeie însărcinată vede una, va da naştere unei fetiţe. Şi fiecare ţipăt al cucuvelei, conform unei tradiţii galeze, marchează momentul în care o localnică îşi pierde virginitatea.

Vote it up
74
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza