Întreab-o pe Andreea

Psihologul îți răspunde la întrebări despre cuplu, copii sau serviciu  
 

Andreea Dîrzu este psiholog, consilier și colaborator al revistei Reader's Digest. Trimite întrebarea ta la adresa de e-mail ask.andreea@yahoo.com.

 

Băiatul meu de 14 ani a început să mă mintă. Chestii minore legate de note. De curând, am aflat că și-a mințit și niște prieteni, pretinzând că a luat note mai mari la simularea pentru capacitate. Ar trebui să mă îngrijorez? Cum să procedez? Amalia, București

 

Dragă Amalia,

Am pentru tine vești bune și vești care merită luate cu o linguriță de miere. Vestea bună e că băiatul tău începe sinuosul drum către maturitate. Vestea mai amară e că asta va însemna că va fi mai puțin copilul tău mic și drăgălaș și mai mult adolescentul turbulent și viitorul adult indepenent. Faptul că minte poate fi o manifestare legată de acest proces de rebeliune prin care orice adolescent trece și îi este absolut necesar pentru a se diferenția de părinții lui și a-și defini propriul drum. Faptul că alege să mintă doar într-un singur domeniu (din ce spui tu) – performanța școlară – poate fi indicatorul faptului că simte destul de multă presiune atât din partea părinților, cât și din partea colegilor (presiune socială de performanță). Poate nu ar strica să aveți o discuție deschisă în care să îl întrebi despre temerile, nesiguranțele și greutățile pe care poate le întâmpină.

 

Am un amic care are două prietene. E într-o situație com­plicată, pentru că își dă seama că nu poate să dureze prea mult situația asta. Dar spune că le iubește pe amândouă și că nu poate renunța la niciuna. Chiar poți iubi două femei? Robert, Arad

 

Dragă Robert,

Răspunsul (pe termen) scurt la întrebarea ta este „da“, răspunsul (pe termen) lung este „nu“. Ce vreau să spun cu asta? Pe termen scurt pot exista sentimente pentru două persoane în același timp, senzația că relațiile se completează și că ambele sunt la fel de legitime. Pe termen lung, însă, acest „aranjament“ nu funcționează, pentru că una sau două dintre cele trei persoane implicate renunță la a face parte din triunghiul amoros, pentru simplul fapt că beneficiile devin mai puțin atractive decât dezavantajele. Un exercițiu interesant și folositor de cunoaștere de sine este să vezi ce anume îți place la fiecare dintre cele două persoane. 

 

Jobul nu-mi permite să stau prea mult cu copilul meu. Pe de altă parte, ca să-l cresc nu pot renunța la job. Și, totuși, mă simt vinovată. E vreo soluție salvatoare?  Andreea, Cluj

 

Dragă Andreea,

Dilema pe care o trăiești este una cu care multe mame se confruntă: „cariera“ de mamă sau cariera? Cel mai probabil ambele sunt importante pentru tine în feluri diferite, ceea ce înseamnă că a renunța sau „a face mai puțin bine“ una dintre ele este exclus. Ceea ce mă aduce la sursa problemei: vinovăția. Ideal ar fi să înțelegi foarte bine propria ta definiție a rolului tău de mamă (ce înseamnă pentru tine să fii o mamă bună) și ce înseamnă să fii o bună profesionistă. După ce înțelegi exact ce înseamnă aceste două roluri pentru tine, îți vei organiza ziua în așa fel încât să le acomodezi în concordanță cu propria ta definiție, ceea ce va scădea considerabil vinovăția.

Vote it up
358
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza